Peisajul media din România este plin de publicații online cu sau fără .ro sau .com în nume. Multe dintre acestea sunt active, foarte multe desființate. Oricum, ieșite din uz. În același timp, practic toate publicațiile print au variante online care nu sunt presă online veritabilă, ci folosesc avantajele acesteia pentru a crește accesibilitatea la un public devenit mai econom, mai comod și mai doritor de informații în timp real de la evenimentele care-l interesează. Este suficient să ai acces la internet pentru a avea informația sub ochi, cu un abonament la internet ori telefon, fără să mai plătești cu un preț mult mai mare ziarul care vine prin abonament sau pe care îl cumperi de la chioșc. Iar internetul, odată ce ești abonat, îți oferă la discreție, într-un același preț, cam tot ce-ți dorești din plaja media!
Pentru un editor, presa online este preferabilă din perspectivă economică, pentru că poate fi făcută fără cheltuielile cu tipărirea și difuzarea pe care le-ar suporta în presa scrisă. Am relevat câteva din avantajele pe care le are jurnalismul online față de jurnalismul în print și care îl fac pe primul mai atractiv. Pentru editor, ca și pentru cititor. Că multe dintre publicațiile online au dispărut după perioade mai lungi ori mai scurte de la lansare, este o altă discuție de făcut și care ține de calitatea conținutului, de abilitatea editorului de a-și ține cititorii alături. Ori de susținerea unor sponsori fără de care și jurnalismul online rezistă foarte greu pe piața media.
Actorul principal al actului de presă online, ca și în cazul presei scrise, este ziaristul. Care este ziarist – sau jurnalist, cum pare la modă, dar prefer ziarist, pentru că sunt ziarist profesionist și absolvent al unei facultăți de ziaristică – care ziarist, deci, este ca atare, dacă este, și în cazul online-ului și al printului. Apropo, cea mai veche formă de ziar erau Acta diurna prin care în Roma Antică erau comunicate populației informații de interes public.
Pentru a fi recunoscut ca ziaristică în sensul generic, ziaristica online trebuie să respecte condiția de a servi interesului public, iar ziaristul să respecte normele Codului Deontologic al profesiei, care sunt deasupra talentului, a profesionalismului acestuia. Rigorile scriiturii din presa online sunt similare cu cele ale scriiturii de presă scrisă. Sunt autori care susțin că jurnalismul online presupune un mod diferit de tratare a informației și de organizare a conținutului. Ca ziarist care am editat ani mulți o publicație online, cred că diferențele sunt mai mici decât presupune o asemenea susținere. În fond, și într-un caz, și în celălalt, este vorba despre abordarea informației, a materiei prime oferite de realitate, în genuri publicistice consacrate de istoria presei, ziaristului rămânându-i să se acomodeze la rigorile tipului de presă pe care îl practică. Mult mai dinamic, cu update-uri sucesive – atunci când evenimentul o cere, în presa online. Și cu mai mare lejeritate în editare, în condițiile în care nu mai este condiționat de „patul lui Procust” – spațiul publicistic ce limitează în sus ori în jos în pagina de ziar print. Singura condiționare fiind în presa online suficienta luminare a evenimentului reflectat, pentru a-l face înțeles și apreciat de cititor. Iar publicațiile online, ca să fie recunoscute ca ziaristică, trebuie să aibă suma de trăsături definitorii – titlu, modalități de organizare a materialului plublicitic – text, imagini, pasaje filmate etc., dar și genuri publicistice specifice, care le individualizează în peisajul presei.
Petrică BUTUC
„Monitorul de Vrancea”
(Revista UZP nr. 21/2021)