O perspectivă personală
Am debutat în redacția unui ziar local, cotidian cu apariție print și am ajuns să practic azi jurnalism online, în fața calculatorului personal de acasă, respectând aceleași reguli de documentare și redactare pe care le-am învățat în facultate și le-am aprofundat prin experiență, fiind fidelă deontologiei profesionale. Singura concesie pe care am făcut-o este doar în ceea ce privește spațiul redacțional, în sensul că acum, nefiind limitată de numărul redus de semne dintr-o pagină de ziar tipărită (unde nu de puține ori conținutul jurnalistic era diminuat în favoarea reclamelor comerciale), pot dezvolta pe larg subiecte importante, sub formă de reportaje, interviuri, cronici, recenzii. Așadar, nu mai trebuie să scriu pe scurt, „telegrafic” despre subiecte importante, cum ar fi, de exemplu, o cronică de teatru, care nu poate fi tratată într-un sfert de pagină.
În anul 2006, când am debutat în presa scrisă, în Constanța existau cel puțin șase publicații, cotidiene, în format tipărit, azi rămânând „pe baricade” doar trei.
În ultimii ani, inclusiv publicațiile care apăreau în format print au dezvoltat foarte mult și varianta online, cu „știri de ultimă oră” sau „știri calde”, în scopul de a oferi informațiile momentului, dar cu prejudicii aduse conținutului jurnalistic (greșeli de ortografie și de punctuație, exprimări deficitare, informații obținute în pripă, susceptibile de a fi eronate etc).
În contextul dispariției unor ziare, jurnaliștii cu experiență, buni profesioniști, obișnuiți cu rigorile unei publicații scrise cu frecvență cotidiană, dar și cu avantajele online-ului, și-au creat site-uri personale, de autor, prin intermediul cărora au continuat să-și facă „auzită” vocea, să informeze, să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă orașul, județul sau întreaga regiune.
Celor trei publicații constănțene – „Cuget Liber”, „Replica” și „Ziua de Constanța”, rămase pe eșichierul jurnalistic – li s-au alăturat un număr mare de site-uri, pentru a suplini nevoia de informație a publicului. Unele dintre acestea continuă munca de pionierat la „singular”, iar nu demult au apărut și acele site-uri care funcționează ca o redacție, în sensul că există o echipă de jurnaliști care acoperă diferitele rubrici, nu de mult consacrate într-o publicație scrisă, tipărită.
În acest fel se explică de ce jurnalismul online a început să prindă din ce mai mult teren la Constanța și probabil că situația este comună pentru presa scrisă din România. Așadar, jurnalismul online (și acesta tot o formă de jurnalism scris, deoarece folosește cuvântul scris, chiar dacă suportul s-a schimbat) a apărut ca o reacție la dispariția presei scrise și, implicit, la desființarea/închiderea redacțiilor, dar și ca un efect al dezvoltării spectaculoase a noilor media.
Blog sau site?
În ceea ce privește diferențele dintre blog și site, trebuie făcute unele precizări.
Blogul are, la o primă vedere, un caracter de jurnal online și este deținut de o singură persoană, ce se intitulează blogger. Evident, articolele și informațiile publicate pe un blog au un caracter personal. Se folosesc din plin de o exprimare colocvială, gen „șuetă” și se fac la persoana întâi. Adesea, bloggerul face prezentare de produse, care poate fi, sau nu, reclamă, în articole de genul: „Ce cadou i-am făcut iubitei de Valentine’s Day”. Unii bloggeri se axează doar pe prezentarea de produse, așa cum sunt blogurile de tip „beauty”, în care sunt prezentate produse de înfrumusețare ale unor branduri diferite. Există însă și bloguri care au, pe lângă postări precum cele de mai sus, articole în care se regăsesc informații utile, pentru publicul larg, de genul: „De ce acte ai nevoie ca să-ți schimbi cartea de identitate”, articolul având la bază, chiar și de această dată, experiența personală.
Spre deosebire de blog, site-ul are conținut obiectiv, în sensul în care articolele sunt scrise în stilul consacrat, cu conținut care reflectă genurile presei: știre, interviu, reportaj, anchetă ș.a. Și aici se regăsesc articole la persoana întâi, dar acestea îmbracă forma editorialului. Materialele jurnalistice publicate pe site sunt de interes, au la bază o activitate de documentare, în ele se reflectă stilul autorului.
Mai mult decât atât: față de jurnalistul care lucrează la o publicație ce apare în format print, jurnalistul din mediul online a devenit și administrator de site, în sensul că el a preluat aceste atribuții, postându-și singur materiale jurnalistice și fotografiile, pe care le ajustează la dimensiunea necesară publicării pe site.
Studiu de caz
Faptul că există tendința de a numi blog, platforma online cu un singur autor, se pune și întrebarea „câți autori trebuie să aibă un site?”. Dau exemplu platforma online culturaconstanta.ro, unde sunt unic autor. Cele scrise mai sus, dar și în rândurile care urmează, infirmă această opinie, cum că un site cu un singur autor este blog.
Să facem un scurt studiu de caz – culturaconstanta.ro a apărut pentru a suplini absența paginilor de cultură din publicațiile scrise/online, la Constanța nemaigăsindu-se decât doi-trei jurnaliști de cultură care se ocupă, ocazional, de domeniul cultural. Ziarul la care am lucrat până în decembrie 2016 desființase de ceva vreme pagina de Cultură, ediție print de care ajunsesem să mă ocup integral, și limitase drastic articolele cu tematică culturală.
După o scurtă perioadă de colaborare la o altă publicație pe aceeași tematică, am creat, în mai 2018, site-ul culturaconstanta.ro în care publicul cu acces la internet să găsească informații la zi despre realitățile din oraș, structurate pe rubrici: spectacole, concerte și recitaluri, expoziții, festivaluri și târguri, lansări de carte, simpozioane, conferințe, aniversări, tradiții și spiritualitate, portrete, concursuri și premii, in memoriam, film, provocări, actualitate. Aceste rubrici reflectă, în mare măsură, activitatea instituțiilor publice de cultură și a uniunilor de creație din oraș, județ, Dobrogea, în general, și uneori chiar și din țară.
Motivul pentru care mi-am asumat, de una singură, acest proiect jurnalistic, este acela de a nu lăsa să se piardă în uitare evenimentele culturale ale orașului, evenimente care nu au dispărut din interesul public. Dovadă numărul de accesări a site-ului culturaconstanța.ro. Activitatea este voluntară, neremunerată, o desfășor aproape zilnic, după terminarea programului de lucru la instituția culturală la care sunt angajată.
Un semnal de alarmă
Revenind la jurnalismul online, aș dori să trag un semnal de alarmă referitor la calitatea materialelor jurnalistice.
Dezvoltarea jurnalismului online permite, pe de altă parte, accesul la un număr extrem de mare de informații, într-un timp relativ scurt și o luptă surdă de genul „cine postează primul”. În acest sens, este vizibil un fenomen care constituie un semn de îngrijorare, ce afectează imaginea jurnalismului, plagiatul pe care l-aș numi fenomenul „jurnalism coppy-paste”. Fenomenul „jurnalism coppy-paste” constă în copierea integrală a unui comunicat de presă și semnarea acestuia de către un jurnalist. Se ajunge astfel la situația în care apar „n” articole identice, în „n” publicații diferite, cu tot atâtea semnături – diferite. Sunt și site-uri care au rubrica intitulată „Comunicate de presă“ sau jurnaliști onești, care preiau comunicatul ca atare, fără a-l semna.
Mai mult decât atât, se ajunge și în situația neplăcută în care articolele de presă ale unor jurnaliști, care au necesitat efort de documentare și timp de redactare, devin „surse de inspirație” pentru alții, care copiază paragrafe întregi și le trec sub semnătura proprie. Afirmația poate fi probată, deoarece m-am confruntat personal cu situații de acest gen, care mi-a produs amărăciune, constatând nu de puține ori că articolele mele au devenit sursă de informație pentru alții, așa-zis jurnaliști, adepți ai fenomenului „jurnalism copy-paste”. Acest fenomen se pare că nu este practicat doar de cei din presa online. Am regăsit fragmente din articolele mele de autor la jurnaliști din televiziune, care au transmis informații păstrând exact aceeași topică a frazei. A fost mult mai comod pentru ei și astfel au făcut „economie de timp”.
În cazul redacțiilor care au publicații print sau electronice, această situație este cauzată și de numărul din ce în ce mai mic al reporterilor, care trebuie într-un timp record să scrie un număr mare de materiale, pentru ca ediția print sau online să fie gata la timp.
Consider că această practică este un aspect îngrijorător, care afectează imaginea jurnalistului profesionist din România, în condițiile în care jurnalismul presupune o muncă de creație, iar activitatea sa este circumscrisă legislației privind drepturile de autor. Sunt unele așa zise site-uri de autor care sunt realizate într-o proporție covârșitoare din astfel de materiale jurnalistice: comunicate de presă și articole în care apar „lipite”, destul de stângaci, fragmente din materialele jurnalistice ale colegilor.
Așadar, originalitatea și calitatea scriiturii jurnalistice ar trebui avute în vedere atunci când se vorbește, în zilele noastre, despre presa scrisă, presa online, despre radio sau despre televiziune și ar trebui să fie un criteriu esențial pentru a-i departaja pe cei care doresc să primească recunoașterea de jurnalist profesionalist, membru al UZPR.
Mirela STÎNGĂ / UZPR Constanța
(Revista UZP nr. 21/2021)