Enigmatice cruci celtice la Ariniș, în Maramureș

Aflat, oarecând, în satul Ariniș din vestul județului Maramureș, am trecut pe lângă un cimitir părăsit dintr-o pășune de la marginea satului. Câteva cruci, unele răsturnate, altele acoperite pe jumătate de pământ, m-au făcut să le fotografiez. Cruci din piatră, încadrate în cerc. Poate mirarea din faptul că un cimitir foarte vechi, posibil monument istoric, este neîngrijit m-a determinat să pun întrebări prin sat. De la sătenii-agricultori, la șoferi și profesori și până la preot am primit același răspuns: ”Este vorba despre cruci celtice”. Măi, să fie adevărat așa ceva? Au dat celții pe la noi? Sunt atât de vechi aceste cruci? Cea mai veche dovadă a existenței celților este un monument funerar din vestul Germaniei, datată vechimea lui la peste 3.500 de ani. Sunt atât de vechi aceste cruci celtice de la Ariniș sau doar motivul după care au fost cioplite este celtic? Ajuns la Baia Mare, l-am întrebat de crucile celtice de la Ariniș și pe artistul plastic Mihai Olos, bun cunoscător al locurilor, deoarece era născut la Ariniș. Mi s-a părut contradictoriu în sentimente prietenul meu. Parcă mă și admira pentru că am descoperit acest secret al satului său, pe care l-a iubit enorm, dar mi s-a părut că era și nemulțumit, chiar speriat, pentru că am descoperit secretul. ”Alec, n-au sosit vremurile să cercetăm enigma acestor cruci celtice. Promite-mi că nu scrii la ziar…” Oare voia Mihai Olos să protejeze aceste cruci extrem de valoroase din punct de vedere istoric și din calea hoților? N-am scris atunci la ziar, îmi era prea drag Mihai Olos, n-am putut să nu-i respect rugămintea…
Au trecut ceva ani. Coborâsem din Munții Rodnei, unde participasem la acțiunea de numărare a caprelor negre. Urma de-acum un simpozion la sediul Direcției Silvice din Bistrița, unde își avea sediul și Administrația Parcului Național Munții Rodnei. Simpozionul a ieșit cumva, eu am rămas cu o vorbă auzită acolo: ”Nu-i nuntă în Moisei și Borșa fără să se servească friptură din capră neagră”. Cum auzisem că județul Bistrița-Năsăud are un muzeu foarte valoros, cum eram și în echipă cu un mare geolog al Maramureșului, Dumitru Iștvan, ne-am propus să vizităm muzeul. Încă din curte , după mulțimea obiectelor votive și nevotive din piatră ne-am dat seama că la acest muzeu este un om tare pasionat de pietrele cu mesaj…A intrat cu noi în vorbă chiar directorul științific al Muzeului Județean Bistrița-Năsăud, domnul Ioan Chintăuan. Din capul locului m-a impresionat prin simplitatea sa , care se vedea că vine de la un om cu multă carte. Am admirat mult obiectele din piatră, iar gândul legat de vechimea acestor pietre și mesajul pe care nu-l puteam desluși ne-a chinuit. Ce să vă mai spun? M-a mâncat gura și i-am spus de crucile celtice de la Ariniș. ”Nu se poate așa ceva! Eu m-am dus să văd și să cercetez cruci celtice din piatră tocmai în Anglia și Franța! Nu avem cruci celtice în România!” Eu i-am repetat ce știam, omul m-a privit cu multă neîncredere și, l-a despărțire, i-am promis că îi voi trimite prin poșta electronică fotografii cu crucile celtice de la Ariniș. Poate pentru că i-am căzut simpatic, mi-a dăruit trei cărți, rod al cercetării dumnealui asupra pietrelor cu mesaj: ”Aceste pietre stranii”, ”Pietre înălțate” și ”Pietre risipite”. Ajuns acasă, la Baia Mare, i-am trimis noului meu prieten fotografiile promise…L-am convins și l-am pus la drum, pentru a descoperi crucile celtice de la Ariniș. L-am pilotat prin telefon până când a ajuns în locul numit ”La Biserică”, unde sunt crucile celtice. Cercetătorul pietrelor cu mesaj, dr. în geologie Ioan Chintăuan, născut în satul Bobâlna, în anul 1941, avea să declare că aceste cruci seamănă izbitor cu crucile celtice pe care le-a văzut la muzeul ”Victoria și Albert” din Londra. Rezultatele cercetărilor crucilor din piatră avea să le publice în cărți precum ”Cultura populară și religia în piatră” sau ”Etnopetrografia”, în care, pentru descifrarea acestor lumi pierdute, recurge la teologie, etnografie, folclor, istorie, geografie și geologie. Ioan Chintăuan spune că ”ne hrănim cultural într-un mod subtil și continuu din aceste lumi pierdute”. În final, le-aș spune autorităților: puneți pază mare pe crucile celtice de la Ariniș, mai mare decât paza pentru un munte clădit din lingouri de aur…

Alec PORTASE / UZPR
(Fotografia autorului)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.