Luni, 9 august 2021, se împlinesc 420 de ani de la decapitarea lui Mihai Viteazul, Domn al Ungro-Vlahiei, al Transilvaniei și al Moldovei.
Fiul natural al lui Pătrașcu Vodă cel Bun și al „frumoasei racherițe” Teodora, soră cu Jane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol, Mihai Viteazul se va căsători cu Domnița Stanca și vor avea doi copii: pe Nicolae Pătrașcu-Voievod și pe domnița Florica.
A urcat pe scara politică, mai întâi bănișor de Mehedinți, apoi, mare stolnic și mare postelnic. Ca ban al Craiovei, el va intra în conflict cu Alexandru cel Rău, Domn al Țării Românești și numai o minune dumnezeiască l-a scăpat cu viață.
Din momentul în care a ajuns Domn al Țării Românești, unicul său vis a fost unirea forțelor împotriva tuturor dușmanilor Românilor.
La 1 februarie 1600, ca guvernator și voievod al Transilvaniei, Mihai semnează un tratat de închinare și credință cu împăratul Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu romano-german, rege al Ungariei, Boemiei și Croației.
Mihai Viteazul avea nevoie de sprijinul împăratului, care, la rândul său, îi recunoștea domnia ereditară în familia sa.
Însă cel mai mare dușman al său, care va acționa independent de voința împăratului Rudolf, va fi Georgio Basta.
Ca general angajat să conducă forțele habsburgice în războaiele antiotomane, deși îl avea aliat pe Mihai Viteazul, numit, „voievod din Transalpina sau Valahia”, îl considera, totuși, un domn vasal.
În fapt, gândul generalului era, ca după victoria împotriva turcilor, să administreze Transilvania ca vasal imperial.
Pe de altă parte, și Sigismund Bathory este frământat de „planul” său „dacic”, iar ambițiile lui Mihai Viteazul îl incomodează.
„Foarte în taină”, fără știrea împăratului, se va pregăti asasinarea Voievodului Român, pe Câmpia Turzii, în ziua de 9/19 august 1601.
Doar capul i-a fost salvat. S-a odihnit, un timp, în incinta Mănăstirii Dealu. Trupul, se pare a fost îngropat, într-ascuns, în incinta Mănăstirii Plăviceni, ctitoria familiei sale.
Doamna Stanca va muri de ciumă, în 1603, și îngropată în biserica episcopiei din Râmnicu-Vâlcea. Dar cum, peste ani, acest locaș sfânt a ars, din mormântul respectiv, nu a mai rămas decât o frântură din placa funerară.
Fiul, Nicolae Pătrașcu, înscăunat ca domn al Țării Românești, chiar de tatăl său, pe durata a 10 luni (1599-1600), va muri în cruntă sărăcie, la Viena, se pare, înmormântat la Mănăstirea Comana (Giurgiu).
Mama Voievodului, Teodora, călugărită la Mănăstirea Cozia, sub numele de Teofana, va afla crunta veste a morții fiului ei.
Până când CAPUL și TRUPUL marelui voievod Român nu se vor întregi, nu vom putea vorbi de LINIȘTE!
Să ne rugăm pentru sufletul MARTIRULUI MIHAI VITEAZUL și a rudelor sale.
Dumnezeu să-i ierte!
Livia Ciupercă/UZPR