default-logo

Centrul Cultural „acad. Eugen Simion”

La Dumbrăveni (România)

Centrul Cultural „acad. Eugen Simion”

Lângă Suceava, la 12 km, în plin ținut bucovinean, se află comuna Dumbrăveni, unde tatăl lui Eminescu a fost, o vreme, căminar la boierul Leon Ghica (care i-a ridicat primul bust din România; la rândul ei, Primăria Dumbrăveni ridicându-i un bust, așezat alături de bustul lui Eminescu și Păunescu) și unde se crede, conform tradiției și a unui ziar local, că aici s-ar fi născut Poetul național. Nu există o confirmare deplină în acest sens, dar ceea ce face Primăria pentru un prezumtiv fiu al satului a trecut granițele județului, chiar ale țării. Autoritatea locală, Primăria Dumbrăveni, cu un primar de excepție, Ioan Pavăl, un secretar Mihai Chiriac (ziarist și scriitor) și cu un colectiv așișderea, care au întrepins / întreprind acțiuni culturale și științifice de talie europeană.

Comuna Dumbrăveni este atipică și inedită, este o comună/cetate culturală de excepție, fapt pentru care Eugen Simion a sugerat primarului Ioan Pavăl să nu facă demersuri pentru transformarea ei în oraș.

De ani buni aici a fost inițiat Festivalul Internațional literar „Mihai Eminescu”, pe care actualul primar, Ioan Pavăl, l-a dus la cote internaționale, prin colaborarea benefică cu Academia Română și Academia de Științe a Moldovei, prin aducerea de personalități marcante – eminescologi în primul rând – din țară și din afara ei. Aici, timp de câteva zile, Dumbrăveniul a devenit centrul eminescologiei și românismului autentic. Aș enumera, cu riscul de a uita unele nume – personalități, precum Eugen Simion (pe atunci președinte al Academiei Române), Ioan –Aurel Pop, președintele actual al Academiei Române, pe fostul președinte al Academiei din Chișinău, Gh. Duca, și pe actualul președinte al ei, Ion Tighineanu, pe academicienii: Maya Simionescu, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu, Victor Voicu, Bogdan Simionescu, Victor Spinei, Valeriu Matei, pe secretarul general al Academiei Regale din Belgia, Jacques de Decker, pe criticii și istoricii literari: Theodor Codreanu, N. Georgescu și Doina Rizea, Adrian Dinu Rachieru, Viorel Dinescu, V. Bahnaru, Lucia Olaru Nenati, Virgil Tănase (de la Paris), Lucian Chișu, I. Filipciuc etc. Chiar și celebra sportivă, Elisabeta Lipa, a fost invitată pentru a premia elevii olimpici dumbrăveneni (în comună există o bază sportivă la standarde olimpice).

De ce sunt atașat de acest eveniment?” se întreabă Eugen Simion, și primim răspunsul: „De zece ani încoace tot ce facem în aula Academiei Române facem aici la Dumbrăveni. Venim aici în nordul țării în locul originii lui Eminescu. Satul Dumbrăveni este un sat atipic, un sat civilizat”.

Primăria  Dumbrăveni a inițiat o altă manifestare de prestigiu, Poeți ai nemuririi noastre (Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, la care vor adăuga și pe Nicolae Dabija), a ridicat busturi și statui acestor poeți nemuritori, a inaugurat, în anul Centenarului Marii Uniri, în 2018, un basorelief înalt de 3 m și 8m lungime în care sunt gravate chipurile lui Mihai Viteazul, Cuza Vodă și regele Ferdinand, în fața acestor gravuri în marmură așezând busturile celor trei făuritori de istorie (monumentul, operă de artă, a fost dezvelit de Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, și de monseniorul Ioan Robu). Aici flutură un steag cu catargul de 32m și înalt de 18/10m). A finanțat editarea, în condiții grafice de excepție, în deja celebra colecție „Opere fundamentale”, creată și coordonată de Eugen Simion în cadrul Fundației Naționale pentru Știință și Artă, în primul rând a creației eminesciene, a cofinanțat Congresul Mondial al Eminescologilor, creat de Mihai Cimpoi la Chișinău în cadrul Academiei de Științe a R. Moldova și a Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” etc., etc. Cum obține sponsorizări pentru aceste grandioase acțiuni numai primarul știe. Uneori plătește chiar din veniturile proprii.

Un asemenea volum apărut cu sprijinul primarului Ioan Pavăl, chiar la 15 iulie 2021, este dedicat academicianului Nicolae Dabija, prezență permanență la toate manifestările organizate la Dumbrăveni, plecat prea devreme dintre noi. 

Volumul, sugestiv lansat la cea de-a XIV-a ediție a Festivalului literar „M. Eminescu” de la Dumbrăveni, intitulat Acest fulger care am fost, a fost coordonat de Mihai Chiriac, secretarul Primăriei Dumbrăveni și el reunește cuvintele emoționate dar profunde semnate de acad. Mihai Cimpoi, acad. Ioan-Aurel Pop, acad. Ion Tighineanu (președintele Academiei de Științe a R. Moldova), Mihai Chiriac, Mircea Snegur și Mihai Ghimpu (fost președinți ai R. Moldova), acad. Eugen Simion, acad. Gh. Duca, Gorea Costin (fost ambasador la C.E.), regizorul Dan Puric, Ionel Novac (Consulatul României din Cahul), Anatolie Ceban (primarul satului natal al lui Gr. Vieru, Pererâta), Th. Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Ion Filipciuc, V. Bahnaru, Tudor Nedelcea, Viorel Dinescu, Lucia Olaru Nenati, Zinaida și Tudor Țărnă ( prieteni), Claudia Partole, Doina Cernica, Lucian Marina (Serbia), Paul Surugiu, Lili Bobu, Tatian Scurtu, D.M. Gaftoneanu, Daniel Corbu, C. Marafet, Em. Marcu, Maria Bajura, Lidia Olog, Fl. Copcea, Maria Toacă, Florentina-Lilica Paraschiv, Cristiana Crăciun, D. Brăneanu, Victoria Fonari, S. Pânzariu, Arcadie Suceveanu, I. Hadârcă, Andreea Elena Tomiuc, Mihai Sultana-Vicol, Nina Josu, Doina Dabija. 

Antologatorul Mihai Chiriac a rezervat spații pentru un grupaj de poezii și aforisme scrise de N. Dabija, precum și poezii dedicate lui, semnate de I. Tighineanu, Victoria Fonari, Em. Marcu, Viorel Dinescu, Angela Mândâcanu, inclusiv excepționala poezie Dincolo a Anei Maria Păunescu „în memoria dragului nostru frate, Poetul cu profundă trăire românească pentru care s-a jertfit, Nicolae Dabija”. Albumul foto, bogat și chiar inedit, încheie acest prețios op.

Volumul include la loc de cinste mesajul sincer al Maiei Sandu, actuala și demna președinte a R. Moldova despre „cea mai tristă zi pentru comunitatea literară, comunitatea academică și pentru oameni din întreaga țară”.

Merită semnalat faptul că, sub noua conducere de la Chișinău, ziua de 15 martie 2021 a fost declarată zi de doliu național. Așa ar fi trebuit să procedeze și „dragii” noștri lideri de pe Dâmbovița în cazul lui Marin Sorescu, Gr. Vieru, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu ș.a.

În fruntea cărții este „Argumentul peste timp” al omniprezentului primar Ioan Pavăl pentru cel comemorat, pentru „prietenul nostru și mai ales al Dumbrăvenilor [care] ne-a nefericit prin plecarea sa dintre noi”, mărturisindu-și tristețea pentru cetățenul de onoare al Dumbrăvenilor: „Cu atâta tristețe «alcătuim» acum aceasă carte care vine să evoce, pe cât posibil, chipul celui care ne-a lăsat peste 80 de volume de poezie, proză, publicistică, Portretul unui om împlinit și care, ori de câte ori venea la Dumbrăveni, venea cu o lumină funciară, care împrăștie bunătate, invitație la dialog și adevăr”.

Nicolae Dabija a dus pe umerii săi destinul basarabenilor, al neamului românesc, alături de Grigore Vieru, Leonida Lari, Doina și Ion Aldea Teodorovici, I. Ungureanu, M. Cimpoi, crezul său exprimându-l simplu: „Doru-mi-i de Dumneavoastră / Ca unui zid de o fereastră”. Mi-a fost un prieten devotat, i-am editat 11 volume.

O carte alcătuită cu „tritețe”, dar cu evlavie pentru o mare personalitate din arealul românesc, fiind, ca și Marin Sorescu, atât de aproape de Premiul Nobel pentru Literatură pentru excepționalul său roman, Temă pentru acasă. Nădăjduim, dimpreună cu Mihai Cimpoi, că „Poetul să i se readreseze lui Dumnezeu, însoțindu-le și cu ruga păunesciană: «Doamne, ocrotește-i pe români»!”.

Primăria a mai clădit, spiritualicește și fizic, ceva magnific: un Palat al culturii, cu numele celui care a ținut dreapta cumpănă a valorilor românești: Eugen Simion. În fața instituției, au fost dezvelite busturile lui Mihail Kogălniceanu, a academicienilor Eugen Simion și Mihai Cimpoi. Era cazul să le arătăm recunoștință acestor două mari personalități și în timpul cât trăiesc printre noi. Este uman, este creștinește. Din nou trebuie să-l lăudăm – cu deplin temei – pe Ioan Pavăl, primarul comunei Dumbrăveni. 

Doar câteva repere biografice despre personalitatea marcantă a culturii românești, căreia i s-a dezvelit o statuie și a dat numele unei noi instituții. Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933 în satul prahovean Chiojdeanca, unde urmează cursurile școlii primare (1940-1944), liceul ploieștean „I.L. Caragiale” (1944-1952), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957), fiind coleg de liceu, de facultate, dar și prieten cu Nichita Stănescu („Ținând drept, la deal, mijlocul drumului și la vale firul apei, crescut de curații lui părinți țărani cu geamătul plugului și sudoarea lui, la școală la Ploiești, Eugen Simion a îndreptățit pe viu metafora lui Arghezi, schimbând brazda-n călimară […] Eugen Simion reprezintă și este intelectualul român autentic. Creator de ramură cu umbră, adică nepot de stejar și văr primar cu mărul domnesc”). La universitatea bucureșteană susține doctoratul sub conducerea științifică a lui Șerban Cioculescu, cu titlul Eugen Lovinescu – scepticul mântuit, în 1969. Face parte din colectivul de cercetare „Eminescu” de pe lângă Prezidiul Academiei Române, din 1 aprilie 1956 până în 1964 (fiind încă student), transcriind, după manuscrise proza lui Eminescu și Dicționarul de rime, editând ulterior Proza lui Eminescu. Martor obiectiv în procesul lui D.D. Panaitescu (fiul lui Perpessicius), este exclus din UTM („Scos de peste tot, fugărit, refuzat, plin de mari ambiții, mi-am început cariera intelectuală prin a fi cinci ani șomer”). Între 1962-1968 este redactor la „Gazeta literară”. 

În toamna anului 1963 este încadrat asistent la catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, urmând treptele carierei universitare: lector în 1967, conferențiar în 1971 și profesor în 1990. Între 1979-1973 a predat cursuri de cultură și civilizație românească la Universitatea IV Sorbona  (unde intră în legătură cu Emil Cioran și Mircea Eliade), apoi primește o bursă de studiu în R.F. Germania (1974). Debutează revuistic în „Tribuna” (1958) și editorial cu Proza lui Eminescu (1964). A fost distins cu cinci premii ale |Uniunii Scriitorilor, cu premiul Academiei Române (în 1976), a primit Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, Ordinul brazilian „Crucea Sudului”, Ordinul și Diploma daneză  „Comandor de gr. I al ordinului Danebrag” și Legiunea de Onoare a Franței (în 2002). 

La 9 martie 1991 a fost ales membru corespondent al Academiei Române (odată cu Marin Sorescu), membru titular (12 martie 1992), vicepreședinte (1 februarie 1994-16 ianuarie 1998), președinte interimar (15 octombrie 1997-16 ianuarie 1998) și președinte (16 ianuarie 1998-4 aprilie 2006) al înaltului for științific, apoi președinte al Secției de Filologie și Literatură din 2006 până în prezent și director al Institutului de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” (din 1 iunie 2006). Discursul său de recepție la primirea în Academie este semnificativ, Laudă criticului român (21 decembrie 2005). Pentru opera sa a fost ales membru al academiei Regale de Științe și Litere din Danemarca, al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța, al Academiei din Atena, al Academiei Regale a Doctorilor din Barcelona, al Academiei de Științe din Moldova și al Academiei Europaea (Londra) etc., Doctor Honoris Causa al unor universități din țară și din Europa etc.

Este fondatorul și președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă, alături de acad. Maya Simionescu, instituție înființată la 18 martie 1999 (președinte de onoare: George Emil Palade, laureatul Premiului Nobel pentru Medicină), în cadrul căreia a inițiat și coordonat celebra colecție „Opere fundamentale”, în care au apărut toți scriitorii români și o parte din scriitorii universali (Scopul: „a încuraja și promova valorile umane producătoare de cultură din țara noastră; de a descoperi și incita talentele tinere și de a proteja talentele existente”), a inițiat și coordonat Dicționarul general al Literaturii Române, lucrare unicat în cultura română, aflat la cea de-a doua ediție, a facsimilat cele 44 caiete eminesciene în 38 de volume, conform proiectului și dorinței lui C. Noica („Nu credeți că puteți lua inițiativa facsimilării lor? […] În fond îl cunoașteți pe Eminescu mai bine decât mine”, îi scria filosoful de la Păltiniș), a editat volumul extrem de util, Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor (2005).

După 1990 a „incitat la toleranță”, constituind gruparea „Societatea de mâine” la sfârșitul lunii decembrie 1989, cu Marin Sorescu, Aug. Buzura, Mircea Zaciu, Valeriu Cristea ș.a. („După euforia din decembrie 1989, ne-am trezit în altă realitate, în altă istorie. Eu, personal, am fost luat prin surprindere […] Ce m-a surprins, îmi amintesc, a fost repedea, prea repedea regrupare a forțelor și a intereselor”). A luat apărarea, cu argumente de netăgăduit, celor criticați de incorectitudine politică: Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Petru Dumitriu etc.

Alte realizări notabile: ca președinte al Academiei este primit de Papa Ioan Paul al II-lea, devenit Sfântul Ioan Paul cel Mare (cu origini românești) cu prilejul lansării Bibliei lui Samuil Micu (1795); îi propune Papei și acceptă să devină membru de onoare al Academiei Române. De altfel, sub președinția sa, Academia Română a ales ca membri pe: N. Manolescu, Mircea Păcurariu, Gh. Păun, N. Edroiu, I. Dogaru, Dan Horia Mazilu, Victor Spinei, C. Ionescu-Tîrgoviște, Gr. Brâncuși, Sorin Dumitrescu, I. Sălișteanu, M. Voicu; membri de onoare: D. Berciu, Mircea Zaciu, patriarhul Teoctist, Paul Cernovodeanu, M. Pop, I. Ianoși, D. Popescu, I. Robu, D. Vatamaniuc, D. Protase; membri de onoare din străinătate: Alain Guillermou, Al. Șofran, Thierry René Henri de Montbriel, K. Heitmann, Basarab Nicolescu, Elie Wiesel, N. Dabija, Petru Soltan, Bartolomeu (patriarhul ecumenic), M. Metzeltin, Gh. Duca etc., etc.; membri aleși postmortem: Dinu Lipatti, Carol Davila, N. Ciorănescu, Al. Macedonski, Edgar Papu, Al. Piru, Liviu Rusu, Vl. Streinu, Emil Cioran, Eugen Ionescu etc.

În sesiune solemnă, Academiei Română, sub conducerea sa, s-a pronunțat asupra inexistenței limbii moldovenești (în Basarabia se vorbește limba română), iar aromânii sunt români. La propunerea sa, prin Legea 238/10 dec. 2010, Ziua de naștere a lui Eminescu a devenit Ziua Culturii Naționale (ideea preluată și de Academia de Științe din Chișinău), iar Ziua limbii române se sărbătorește anual pe 31 august, atât la București, cât și la Chișinău. A prezidat Festivalul Național de Teatru „I.L. Caragiale” (ediția a V-a, 1994), Festivalul Internațional „Marin Sorescu” de la Craiova (2005-2014), Festivalul Internațional „M. Eminescu” de la Dumbrăveni; a îmbogățit Biblioteca Academiei (BAR) cu manuscrise prețioase.

Pe plan administrativ, a încheiat lucrările de extindere și consolidare a BAR și la Casa Academiei, a amenajat Parcul Academiei, a recuperat donațiile făcute de-a lungul vremii Academiei Române, inclusiv Fundația Elias, a acordat indemnizații (pentru membri și urmași), „indemnizația de merit” (în colaborare cu Adrian Păunescu), a mărit plafonul de salarizare al cercetătorilor etc.

Cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, Eugen Simion a fost denunțat la DNA în 2009 pentru facsimilarea manuscriselor eminesciene și pentru drepturilor de autor al lui Emil Cioran (reclamant: Editura Humanitas) etc.

Eugen Simion – a scris în stilu-i caracteristic Fănuș Neagu – e un prieten repede […] Eugen Simion are darul, foarte rar întâlnit, de a fi, oriunde s-ar afla, un om fără depărtări, care se simte bine numai aproape și în preajmă […] Luptător  de excepție pentru o literatură modernă, el poartă în sânge și nu va încerca niciodată să le distrugă, multe boale de timp vechi: glasul pământului, glasul iubirii, glasul înfrângerii”. 

Dar iată cum își zise despre sine însuși Eugen Simion: „Mai toți comentatorii mei spun căsunt un munte de calm și echilibru, lin și statornic ca un drum în câmpie. Nu-i adevărat, sunt un vârtej de neliniști, trăiesc în gura unui vulcan, viața mea interioară este uneori un coșmar… Am încercat în mai multe rânduri să contest fantasma echilibrului meu imperturbabil, dar n-am reușit. Când cineva, un tânăr, încearcă să-mi facă un portret, începe invariabil cu ideea calmului și a echilibrului meu interior, fără să-și dea seama ce război duc cu mine pentru a ieși în lume cu o față liniștită și cu un mers regulat…

Critica literară, pe care o exercit de 40 de ani, m-a obligat să-mi stăpânesc instinctele de răzvrătire. Strigătele mele de entuziasm sau de indignare în fața operei se potolesc (trebuie să se potolească) atunci când le trec prin încăperile scriiturii. Nu-mi plac, recunosc, naturile rapsodice (așa le numea Tudor Vianu), oamenii care nu-și pot stăpâni instinctele și nu-și controlează limbajul; simpatia mea merge spre naturile luminoase și stabilizatoare.

Îmi place să mă mișc prin lume cu o față care să nu sporească teama și urâtul, ci să iradieze lumină și încredere. Pentru a fi respectat, criticul nu trebuie, cred, să umble pe ponoarele literaturii cu o sabie în mână. Laserul spiritului este mult mai eficient”.

Sunt temeiuri îndreptățite pentru ca o instituție de cultură să-i poarte cu mândrie numele, pentru că a așezat, prin propria sa operă, cultura română la masa marilor valori universale.

Despre această construcție magnifică realizată în plină criză financiară și sanitară și care adăpostește o bibliotecă, un muzeu al Bibliilor, o sală de festivități, un turn „Eminescu” din care poți admira întreaga comunitate dumbrăveneană etc., s-au exprimat nume consacrate. Pentru acad. Gh. Duca, fostul președinte al Academiei de Științe a R. Moldova, este un „eveniment de amploare culturală, pentru că Eugen Simion și Mihai Cimpoi sunt nume de referință a culturii românești”. De la Paris, scriitorul Virgil Tănase notează: „Cultura românească pe care noi o scriem, există. Avem nevoie de ea, de repere în care să devenim noi. Eugen Simion este un asemenea reper de care avem nevoie. Astăzi este nevoie de asemenea coloane pentru a merge mai departe”.

Cu umoru-i caracteristic (a scris și epigrame), Mihai Cimpoi și-a exprimat satisfacția: „Iată-mă ajuns și statuie. Nichita Stănescu când a venit la Chișinău spunea: am venit acasă de acasă, asta spun și eu”.

Și, iată, că sâmbătă, 14 august 2021, la Dumbrăveni s-a inaugurat Centru Cultural „acad. Eugen Simion”, sfințit de preoți din toate parohiile comunei, în prezența unor academicieni, scriitori și artiști de certă valoare. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a deschis seria de discursuri, subliniind importanța și semnificația evenimentului: „M-am simțit ca într-o Academie mai mică în acest Centru. Ca prim scop, Academia Română a avut cultura, dar între timp autoritățile au cam uitat de cultură. Mă bucur că la Dumbrăveni cultura înflorește”, propunând, în aplauzele publicului, ca Prezidiul Academiei Române „să preia acest centru sub oblăduirea sa”, solicitând, prin Mihai Cimpoi, Academiei de Științe a R. Moldova, „să ceară același lucru”. 

Mihai Cimpoi și-a exprimat opinia că „această clădire monumentală, cu aceste ferestre deschise spre Europa, este cea mai potrivită să poarte numele lui Eugen Simion, iar drumul spre Europa este prin Dumbrăveni”, subliniind și rolul Primăriei Dumbrăveni în calitate de coorganizator al Congresului Mondial al Eminescologilor de la Chișinău: „Primăria de la Chișinău nu se implică așa cum o face Primăria Dumbrăveni, și de aceea postul de primar al Chișinăului este pregătit pentru dv., domnule Ioan Pavăl!”.

În același spirit, distinsa savantă, acad. Maya Simionescu, a apreciat la superlativ investiția într-o instituție de cultură (a costat circa 1,6 milioane de euro) în vremuri pandemice, lucru unicat în România de azi.

Înnobilat cu titlul de cetățean de onoare al Dumbrăvenilor, fostul președinte al R. Moldova, Mihai Ghimpu (cel care a decorat, în 2010, de Ziua lui Eminescu, 10 scriitori din România, R. Moldova, Rusia, Ucraina, Serbia, Franța etc., cu ordinul prezidențial „Mihai Eminescu”, tratându-i pe acești scriitori cu protocol de gradul 0 ce se acordă șefilor de stat), unionist convins, și-a exprimat dorința de a avea o singură Academie pentru românii din Țară și din Basarabia, urând în stil eminescian: „Trăiască nația, sus cu primarul!”.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, a semnalat similitudini între Festivalul de la Dumbrăveni și Serbările recente de la Putna, la 150 de ani de la cele din 1871, organizate de Eminescu, cu participarea lui I. Slavici și Ciprian Porumbescu.

Printre alte personalități din țară, sosite special pentru cea de a-XIV-a ediție a Festivalului Literar „Mihai Eminescu”,  prilejuite și de inaugurarea Centrului Cultural „acad. Eugen Simion”, menționăm pe Mireille Rădoi (directoarea Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din București), celebrul medic Irinel Popescu, Ioan Matei (din partea Ministerului Culturii), prefectul Iulian Cimpoeșu, Doina Federovici (președinta Consiliului Județean Botoșani), scriitorul Varujan Vosganian, actorii G. Mihăiță, Horațiu Mălăiele și Vlad Rădescu, violoncelistul Adrian Naidin (care a interpretat „Doina” lui Eminescu), generalul (r) Mircea Chelaru („am avut senzația că am intrat în rai”), V. Săvoaia, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, Cristina Popescu (directorul Romfilatelia), care a realizat un timbru special dedicat lui Nicolae Dabija.

Așteptat cu emoție de toți participanții, acad. Eugen Simion a mărturisit cu sinceritatea care-l caracterizează: „Nu mă așteptam ca acest centru cultural să îmi poarte numele. Aș fi ipocrit să spun că nu-mi face plăcere, dar sincer să fiu nu e simplu să-mi văd statuia de bronz alături de cea a lui Mihail Kogălniceanu”.

În cuvinte emoționante, primarul Ioan Pavăl s-a adresat, în încheierea Festivalului literar „Mihai Eminescu”: „Sunt mândru că astăzi sunt primarul comunei Dumbrăveni. Sunt mândru să fiu înconjurat de atâțea oameni de valoare, în fața cărora mă înclin”.

Oameni de valoare sunt în toată țara, în România reală, profundă. Ei doar trebuie „valorificați”, aduși în fața semenilor ca valori naționale și internaționale, ca modele umane și intelectuale, așa cum face primarul Dumbrăvenilor, Ioan Pavăl.

Tudor Nedelcea / UZPR

P.S. Laureata Festivalului și concursului „Maria Tănase” de la Craiova, recent încheiat (8-10 septembrie 2021) a fost Ingrid Boiangiu Fugaru, despre care Elise Stan, o profesionistă remarcabilă, a spus că este o adevărată minune, o voce de excepție. La Gala Premiilor de Excelență de la Drobeta Turnu Severin, organizată de primăria din municipiu în decembrie 2012, eleva Ingrid Boiangiu Fugaru din Drobeta Turnu Severin, îndrumată de Doina Durdan, a impresionat publicul cu interpretarea unor piese din repertoriul Mariei Tănase și Domnicăi Trop. Am scris atunci (vezi FLAP din 14-20 Dec. 2012 și vol. Tudor Nedelcea, Printre cărți și oameni, I, Iași, TipoMoldova, 2014) despre supertalentul acestei copile de șapte ani, întrebându-mă, atunci, unde ești tu, Adrian Păunescu, descoperitorul și lansatorul multor tinere talente. Ingrid, stabilită ulterior în București, și-a cultivat vocația, întâi la Nextstar, apoi la acest renumit festival. Vocație, talent și muncă, iată ce se cere pentru împlinirea unui destin, dar și posibilitatea confirmării sale oficiale.

Tudor Nedelcea

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.