default-logo

Centenar Tudor Pamfile – 100 de ani de la moarte, 16 oct. 1921

Pânzariu T. Ion din Visterniceni, azi cartier din Chișinău, ultima ordonanță a celui care a fost ofițerul de cavalerie Tudor Pamfile, îmi răspundea la o scrisoare de acum aproape 50 de ani la mai multe întrebări legate de viața și activitatea folcloristului. Mi-a scris și despre vizitele lui și ale familiei la Spitalul din Chișinău, și știa amănunte din Testamentul făcut în vară (22 iulie 1921), relativ la manuscrise, avere, familie, urmași, prieteni. Am publicat documentul acesta ca și pe altele în cartea „Tudor Pamfile și revista Ion Creangă”, Vaslui, 1998, 291 de pagini reluată în Opera Magna 1, 616 p., Iași, 2020, fosta teză de doctorat. Adaug că fostul soldat-ordonanță avea exercițiul scrisului (frumos și corect) și al compunerii cursive, fapt ce putea dovedi că toate ordonanțele avute de ofițerul-folclorist erau oameni valoroși și ei.

    Se împlinesc cei 100 de ani de la dispariția fizică a celui mai mare folclorist-culegător din istoria folclorului românesc, apreciat astăzi prin impresionanta sa operă de etnograf, folclorist, scriitor, organizator și conducător de reviste, ziare, campanii de culegere în teren, rămânând și un apreciat ofițer de cavalerie, atât la Bârlad cât și la Chișinău. În tot acest timp „a ocupat” 16 din cele 30 de volume de culegeri ale Academiei Române în colecția „Din vieața poporului român”.

    Am studiat și publicat materiale despre Tudor Pamfile și mai ales despre una dintre cele mai mari publicații din istoria acestei națiuni, Revista de folclor „ION CREANGĂ”, apărută între 1908 -1921 (după numărul din iulie 1921, an XIV), răstimp de câteva decenii bune, am organizat complexe manifestări culturale, la Țepu, la Bârlad, la Vaslui (v. Meridianul Pamfile), la Chișinău, Iași, am contribuit la reabilitarea sa culturală, pentru că înainte de 1989, era privit ca moșier capitalist.

   Din 1968, în rev. „Cronica” condusă de C.Ciopraga, și până astăzi, în revista Internațională  MERIDIANUL CULTURAL  ROMÂNESC unde păstrez  rubrica „O revistă pentru o idee” de peste 27 de numere, în ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău de peste  25 de ani, continui această misiune de onoare: valorificarea muncii acestui fiu de răzeși.  

    Cel puțin în câteva domenii Pamfile nu va mai putea fi ajuns vreodată, pentru munca sa de „a aduna firișoarele de aur” ale creației populare. Mitologia Românească, fie și ca o continuare a volumelor lui Sim. Fl. Marian, dar mai ales prin materialul de valoare inestimabilă adunat atunci, rămâne operă unică, reprezentativă pentru nația română. Revista apărută la 1 august 1908, la Bârlad, denumită de Pamfile cu numele marelui povestitor, ION CREANGĂ ar putea și ea să fie o urmașă a revistei Șezătoarea scoasă de Artur Gorovei, la Fălticeni, dacă n-ar fi rămas ca o alcătuire foarte complexă și completă, cu cei 278 de colaboratori din țară și de peste hotare (astăzi, doar, Meridianul Cultural Românesc a adunat 781 de colaboratori din toată lumea). Pamfile a condus la un moment dat 12 publicații, dintre care menționăm revista istorică„ Miron Costin”, Vocea Tutovei, Freamătul, Lumina, Răzeșul, Glasul Basarabiei (aici a promovat 5 publicații).

      În al 3-lea rând vin culegerile sale, opera în totalitate înregistrând 46 de titluri. „Cântece de țară” 1910, 1913, a fost cea mai cunoscută. Include o mică parte dintre miile de pagini culese în teren de folclorist. Miile de pagini ne rămân în visatul corpus al folclorului românesc încă neîmplinit.

    Reamintesc unora că după Ciuchindeal, primul care a editat o operă de Pamfile am fost eu, când, în 1976 am tipărit BASME cu ilustrații el unor pictorițe ieșene; era într-un timp al interdicțiilor, și că, în prezent înregistrez 2 cărți consacrate și multe articole publicate în țară și în lume.Există și o carte specială, Bârlad-Vaslui/Pamfile-Marin/Destine istorice, din 2017.

   Scriitorul care publicase la atâtea reviste tot felul de creații literare începând din 1903 cu pamfletul, cel cu descrierile în stil popular și autor al celor 2 volume de proze tipărite, era foarte apreciat la Viața românească a lui G. Ibrăileanu și mai toate publicațiile timpului, semn de valoare și permanență.

    Omul timpului prețuit de cele mai mari personalități contemporane, T. Maiorescu, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, I. Bianu, G. Weigand, H. Tiktin, Fr. Pospisil, Andersen, G.Tutoveanu, etc., etc., ofițerul care și-a riscat viața pe câmpul de bătălie și…familistul, cu doar un copil, Ion, ajuns și el ofițer superior (prigonit de comuniști, dar cu care am comunicat ani buni) toate acestea sunt de foarte mare interes, astăzi. Ar rezulta un film despre o importantă figură istorică.

   La centenarul dispariției sale personalitatea lui Pamfile rămâne emblematică pentru apărarea folclorului și a limbii române,și intrată în Pantheonul românimii.

Dumitru Marin / UZPR 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.