" /> Lumi în coliziune | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
default-logo

Lumi în coliziune

Pandemia – a IV-a Revoluție Industrială, Ordinea Mondială a Viitorului versus Securitatea națională

Profesor dr. ec. Radu-Eugen Golban rezident român în Elveția, moderator al emisiunii „Lumi în Coliziune” la Radio Gold FM (Bucureşti, România) l-a avut vineri, 22 octombrie a. c. ca invitat pe generalul de brigadă (r) Aurel I. Rogojan, pe care l-a provocat la dezbaterea celui mai fierbinte subiect al agendei publice: Criza sanitară globală din perspectiva Securității Naționale și a Marii Resetări Mondiale.

Radu Golban: Cercetătorul german, Dr. Kristian Blickle, de la Federal Reserve Bank, susţine că Gripa Spaniola a impulsionat naţional-socialismul. Naitonal-socialismul a fost un atac la adresa democrațiilor în Europa și a dus la război. Cum se explicș din perspectiva siguranţei naţionale acest mecanism de la pandemie la dictatură?

Aurel I. Rogojan: Marile dezastre umanitare scăpate de sub control, şi din cauza precarităţii resurselor de gestionare a crizelor generate, pot netezi lejer calea către dictatură. Respectând opinia dr. Kristian Blickle, aş spune că naţional-socialismul a fost mai degrabă, printre altele, răspunsul la problemele grave cu care s-a confruntat mândria germanilor după Primul Război Mondial. Naţional-socialismul a fost un atac sub care au sucombat democraţiile slabe, declarative, clamate demagogic şi, pe cale de consecinţă, lipsite de mijloacele de apărare.

Nicio democraţie europeană a acelui timp nu înţeles ceva din lecţia Republicii de la Weimar, dovedind, fie că erau în incapacitate de a se apăra, fie că erau prea ocupate ca să poată observa pericolul, dacă nu au fost chiar în complicitate, fiindcă Hitler şi banda lui nu a apărut din neant. Este obligatoriu să ne întrebăm şi cui a profitat dictatura naţional – socialistă şi Al Doilea Război Mondial? Din perspectiva securităţii naţionale trebuie conştientizat cât de fragilă este demarcaţia dintre o criză sanitară globală şi dictatură, sub ambele aspecte: dictatura ca mijloc de salvare a omenirii sau, dimpotrivă, criza sanitară folosită ca mijloc de instaurare a dictaturii, dacă una sau alta se va întâmpla.

R.G.: Klaus Schwab afirma că numai un război sau o pandemie ar putea să dezlănţuie forţele transformatoare. Puterile transformatoare au însă şi potenţialul unei revoluţii. Cum pot fi astfel de procese monitorizate şi ce pot face structurile de secrutiate pentru a evita o rastunare de situaţie sau înlăturarea orânduirii sociale democratice? [1].

A.R.: Ca ideolog al „Marii Resetări”, Klaus Schwab vehiculează ideile frontului organizaţiilor pretins elitise, mai mult sau mai puţin oculte, care se cred la butoanele planetei. Bioterorismul la scară globală a făcut, până în prezent, mai mult obiectul unor abordări în cadrul reuniunilor cu caracter academic ale comunităţii internaţionale a serviciilor de informaţii pentru securitate naţională. La nivel statal, însă, serviciile de informații pentru securitate se află în prima linie, cu mijloacele secrete care justifică rațiunea existenței lor.

În retrospectivă istorică, realitatea războiului biologic este repetitiv atestată, cel puțin de la căderea Imperiului Hitit încoace, fără a rezulta, însă, că omenirea ar fi desprins învăţămintele şi concluziile necesare. Armele biologice şi războiul biologic, domeniu în care marile puteri au investit foarte mult, odată ce acest arsenal a fost juridic interzis, nu înseamnă că trebuie exclusă probabilitatea externării în domeniul paşnic al cercetărilor ştiinţifice medicale sau – poate fi o glumă, nu ştiu – în cel al apărării de posibile ameninţări biologice extraterestre.

Ultimul stat care a anunțat abanonarea programulul armelor biologice a fost Federația Rusă, în anul 1994. Chiar or fi intrat în șomaj cei 24.000 de cercetători? Sunt cunoscute statele occidentale care și-au relocat și finanțat cercetarea în China, la Wuhan. Nu putea să nu rețină atenția știrea că în timpul transferului către China a unor module din laboratoarele din America de Nord ar fi avut loc un incident de securitate, soldat cu „evadarea” agentului biologic din containerele de maximă securitate. O știre reală, sau una de deghizare a sursei pandemiei?

Fiecare stat clasifică cercetările în acest domeniu la cel mai înalt nivel a secretului, astfel că sunt puţine informații privind programele desfăşurate. Indicii privind existenţa unor astfel de programe transpar, însă, în media actuală, rezultând că:

– Au fost dezvoltate programe specifice antiom, antianimal şi antiplante;
– Au fost standardizaţi agenţi biologici pentru a putea fi utilizaţi ca arme;
– Au fost studiate insectele pentru a fi folosite ca vectori naturali de dispersie.

Dar să revin la apărarea ordinii democratice. Structurile de securitate nu pot să apere o ordine democratică inexistentă actualmente, ale cărei resurse s-au epuizat sub dictatura reţelelor de socializare. Partidele, marile personalități politice, adevărații bărbați de stat, competiția valorilor în procesele electorale au fost substituite de spectacole mediatice și de competiția între companiile de P.R. și consultata, care sunt câștigătorii reali ai unor alegeri virtuale.

Dezetatizarea şi deznaţionalizarea ca tendinţe evidente ale globalismului ameninţă raţiunile de până acum ale existenţei şi misiunilor structurilor de securitate. Sub dicatura vectorilor globalizării, constituțiile democratice s-au prăbușit!

Nu vedem:
– Președintele României nu respectă literă și spiritul Constituției;
– Majoritatea din Parlamentul României violează sistematic ordinea constituțională;
– Guvernul României nici nu pare a ști că România are Constituție.
Cine nu respectă Constituția, mai este organ democratic reprezentativ al poporului deținător al suveranității?
În aceste condiții, ce trebui să apere structurile naționale de securitate, nevolnicia trădătorilor, care exercită și cedează suveranitatea în nume propriu, sau voința poporului?!
Problema fundamentală a momentului este controlul fronturilor răboiului informaţional (psihologic) care a escaladat îngrijorător şi induce periculoase dihotomii în societate și, concomitent, decelarea naturii intereselor beligeranţilor şi a mizelor acestui război.

R..G. Critica sistemului neoliberal, promovarea economiei binelui comun (economia părţilor interesate), reajustarea rolului individului în societate (în subordinea colectivului), elogierea tehnologiei ca instrument pentru a depăşi inegalitatea, utilizarea tehnologiei moderne în limbajul politic, militarizarea şi tehnologizarea limbajului politic, cenzura, promovarea unei a treia cale la nivel economic (inte comunism şi capitalism) sunt elemente comune ale ideoloigiei naţional-socialiste din anii 30 din secolul al XX-lea şi din anii 20 ai secolului al XI-lea. Dacă o pandemie a impulsionat astfel de idei şi le-a instaruat la nivelul statului, la ce ne putem aştepta astăzi având o similitudine a curentelor?

La ce să ne aşteptăm, dacă am uitat istoria şi percepem repetarea greşelilor istoriei drept ideologia progesului?! Toate cele menţionate de Dumneavoastră ne arată că civilizaţia occidentală democrată, bazată pe filosofia clasicilor greci şi pe ideologia creştină, este vulnerabilă în faţa noii revoluţii tehnologice, care transpune toată realitatea istoriei trăite de omenire într-o altă lume, cea virtuală. În absenţa unui nou suport ideologic, lumea virtuală, care nu are nimic comun cu democraţia, îşi extrage din istorie ceea ce crede că ideologic i se potriveşte.

R..G. Despre gripa spaniolă cât şi despre a doua pandemie (encefalita letargică) la scurtă vreme după acea gripă, despre care nici astăzi nu ştim prea multe, se zvonea pe atunci că ar fi fost arme biologice, precum se zvoneşte şi astăzi că, virusul SARS-Cov-2 ar fi o armă biologică. Este recurența sintagmei pandemiei şi tehnologie pe fond politic un risc pentru democrație?

A.R. Da, pe de o parte, pot fi arme biologice ale naturii pentru speciile vieţuitoare care au uitat că sunt oaspeţii şi nu stăpânii Pământului, iar, pe de altă parte, este raţional-prudent să credem în realitatea armelor biologice create şi folosite, ori scăpate de sub control, de fiinţe inteligente, ori genii criminale. Recurența sintagmei pandemie şi tehnologie pe fondul politic actual, combinată cu o agresiune psihologică pentru care guvernele ori nu sunt pregătite să o combată, ori sunt cointeresate din rațiuni politico-financiare, aflându-se în complicitate cu „Big Pharma” (acest noul balaur cu șapte capete) incumbă riscuri multiple nu doar pentru democrație, care oricum este compromisă, ci pentru sănătatea și viața omenirii.

R..G. Într-un studiu despre „smart city” al Ministeriului Mediului al Germaniei, sunt prezentate nişte scenrarii SF. Inteligenta articiala ia decizii pentru noi, iar alegerile într-o lume „post-voting” nu vor mai fi necesare deoarece „sistemul” ştie noi ce dorim şi mecanisme de feedback ar putea înlocui democraţia. Un progres sau un pericol al democraţiei? [2]

A.R. Tulburătoare scenarii… sau poate concluzii lansate în spațiul comunicării publice cu dublu scop: de a ne testa reacțiile și, concomitent, să ne obișnuim și să acceptăm ceea ce ni se pregătește. „Sistemul” – prin dependența noastă față de rețeaua globală de monitorizare a utilizatorilor noilor mijloace de comunicare, a internetului, cardurilor electronice, gadget-urilor accesorii ș.A.m.d. – ne află dorințele, preferințele, ne anticipează reacțiile și chiar decide în locul nostru, dar oare în consens cu noi?! Dependenţa de inteligenţa artificială a creat, deja, prima generaţie de „oameni noi”, generația prostocrației, care s-a poziţionat în blockstart-urile puterii, ca nomenclatură a dictaturii predicţionate. Câte scenarii SF nu s-au adeverit!

R..G.: Cum aţi întocmi Dvs. astăzi o analiză, dacă aţi fi solicitat să identificaţi vulnerabilităţi pentru siguranţa statului în privinţa acestei sintagme recurente?

A.R. Cred că răspunsurile anterioare sunt, în parte, acoperitoare. Pentru o analiză propriu-zisă ar fi necesară, în primul rând, o mai clară și actuală consacrare juridică a competenţelor sistemului securităţii naţionale în raport cu vulnerabilităţile asociate sintagmei recurente amintite de Dumneavoastră. Am în vedere cum se poate raporta starea de fapt la normele juridice aplicabile vulnerabilităților, respectiv amenințărilor la adresa ordinii constituționale, celor circumscrise atentatului contra colectivităților prin provocarea de epidemii și comunicării de informații false, deci palierul infracțiunilor contra securității statului și, concomitent, raportarea la crimele împotriva umanității, domeniu în care instrumentele protecției juridice au rămas încremenite în statutele tribunalelor de la Nürnberg și Tokio. Intervine, însă, ca prioritate absolută integrarea eforturilor comunităţii internaționale a serviciilor de informații, fiindcă o pandemie, ca de altfel și armă biologică, nu are frontiere, iar securitatea față de riscurile războiului biologic nu se poate realiza înafara unei abordări globale. Îmi place să cred că structuri analitice redutabile ale comunităților de informații procesează acumulările cantitative ale informațiilor, dezinformărilor, ipotezelor și opiniilor despre criza sanitară globală pentru a găsi modelele adecvate de reacție.

R..G.: Prof. Dr. James Giordano este neurolog şi consilier la DARPA pe probleme militare din domeniul neurologiei, avertizează în 2019 asupra riscurilor unei noi arme biologice bazate pe prioni și proliferate prin agenți virali. Cităm din scenariul prezentat de Prof. Dr. Giordano: „De exemplu, infecțiile prionice (răspândite printr-un virus) care vizează piețele cărnii, resursele animale și provocarea fricii publice ar putea perturba capacitățile relative ale concurenților economici și socio-politici regionali sau mondiali. Actorul/statul instigator ar putea oferi apoi produse sau tratamente alternative viabile pentru a valorifica perturbarea, stabilind astfel relativă hegemonie economică – și putere – pe aceste piețe și poate pe scena mondială. Dacă și atunci când este combinată cu o campanie de dezinformare bine executată, o astfel de abordare ar putea produce efecte multidomeniale și multidimensionale care ar fi iterative, robuste și probabil ar evoca consecințe durabile” [3]. Ce ar însemna o campanie de „dezinformare” în cazul unui război hibrid?

România în situația unei leprozerii?!

A.R.: Ar putea însemna totul şi chiar mai mult decât atât! La debutul secolului în care trăim, am urmărit, cu real interes şi obligaţie profesională, preocupările Statelor Unite şi ale Federaţiei Ruse privind doctrinele de război informaţional, care subsumează dezinformarea. Ajunseseră destul de departe şi nu puteam rămâne pasivi, printre altele, la ameninţarea ca media autohtonă să funcționeze ca instrument al acestui tip de război, cu bună parte din operaţiuni externalizate, pe bani foarte mulţi, în zonele societăţii civile.

Proiectul programului de monitorizare, identificare, prevenire şi contracarare a vulnerabilităţilor la războiul informațional a avut o puternică opoziţie, pe măsura intereselor ce se prefigurau a fi afectate. Interesul naţional nu conta, mizele erau atunci cele ale asasinilor economici ai naţiunilor est-europene eliberate de totalitarism.

Recurent, pandemia a indus consecințe economice devastatoare, care echivalează cu un război economic. Cine a fost pregătit și-a revenit foarte repede, și chiar mai mult, a ieșit în câștig. Nu putem să nu observăm și să nu reflectăm la speța concretă – România ca victimă a agresiunii psihologice informaţionale. Cunoscută fiind apetența și dependența românilor față de sursele alternative de informare, consecință a opacității revolute a informării oficiale, mișcarea corona-sceptică și antivaccinistă a învins, iar consecințele s-ar putea să fie echivalente cu cele ale unui război.

Guvernul nu a dovedit minimum de înțelepciune. Dacă instituia un Comandament Național de Acțiune, în fruntea căruia să fi stat mari personalități respectate ale științei medicale, cuvântul acestora ar fi avut greutate, ascultare și ar fi biruit asupra propagandei antivacciniste. În schimb, guvernarea a preferat să gestioneze criza cu o „Brigadă de propagandă și agitație” condusă de ministrul de Afacerilor Interne, flancat de doi dintre adjuncții săi.

Informarea oficială, de sub autoritatea unui anonim „Grup de Comunicare Strategică”, nu s-a angajat în limitarea și contracararea atacurilor corono-sceptice receptate prin rețelele de socializare, ale căror mesaje au fost acceptate cu convingere, deoarece nu s-a făcut economie la cărțile de vizită academice care i-au recomandat pe promotorii mișcării antivacciniste.

În fapt, s-a aflat că amintita structură de „comunicare strategică”, dotată cu multe grade militare și de poliție, lucra ca „grup Whatsaap”, care contabiliza cifrele comunicate de „diverse instituții” și pe care o fostă reporteră de la un post de televiziune, promovată consilier de stat la primul ministru și o producătoare, tot de la același post de televiziune, unde l-au asistat pe un actual vicepreședinte al unui partid de guvernământ, le edita în comunicate zilnice… Ce viziune și valențe „strategice” o fi avut o astfel de comunicare? Viziunea de a duce România în situația unei leprozerii?!

R.G.: Expertul american afirma că utilizarea unor arme biologică bazate pe prioni ar decurge intru-un război hibrid, pentru a deghiza în scopul de a ascunde inițiatorul. Cum se poate face proba deghizării?

A.R.: Este o întrebare de strictă specialitate, la care un răspuns competent ar putea da autorul scenariului, profesorul Giordano. Totuși, opiniez că numai prin deţinerea şi compararea tehnologiilor de deghizare ale tuturor utilizatorilor, sub rezerva că pot exista procedee de anonimizare totată. Războiul hibrid se bazează, între altele, pe dificultățile, dacă nu imposibilitatea probaţiunii.

R.G.: În cazul în care ne-am confrunta astăzi cu un astfel de război hibrid, atunci dezinformarea şi deghizarea instigatorului ar presupune în primul rând să nu se spunî agentului patogen pe nume. Ca ipotezî ce ar însemna dacă agentul patogen nu produce o boală respiratorie, ci este mai degrabă una neurodegenerativă precum indică mai multe studii despre Corona-virus? Nici instigatorii și nici cei vizați de un astfel de război hibrid nu pot spune lucrurilor pe nume și sunt nevoiți să păstreze varianta de lucru a instigatorilor, utilizând termenii agreați. Admiterea unui astfel de război biologic ar putea produce efecte sociale anarhice, revolte populare sau chiar să declanșeze războaie convenționale. Împărtășiți un astfel de risc?

A.R.: Dezinformarea și deghizarea ca tehnici de laborator și de aici diferențele de abordare, respectiv inducerea pistelor false pentru prevenirea și tratarea bolii, este un aspect al problemei, care interesează comunitatea științifică, dar o alianță periculoasă – ca să nu spunem ceva mai grav – a puterii cu știința și dezinformarea în comunicarea publică, cu scop de diversiune și subminare politico-statală sunt considerente pentru care riscul menționat nu trebuie ignorat. Dimpotrivă.

R.G.: Ar fi teoretic posibil ca în scopul păstrării scenariului unei „viroze respiratorii”, vectori de opinie cu notorietate, care controlează mișcarea corona-sceptica și anti-vaccinistă să fie un proiect de ecranare informativă a unui nucleu dur, acesta fiind tocmai războiul hibrid? Acest curent adună membrii, controlează fluxul de informații, promovează premeditat mesaje eronate, discreditează opoziția, însă ține discursul critic în limitele virozei. Corona-scepticismul și anti-vaccinismul nu ar fi posibile în cazul unui război hibrid declarat. Cum comentați dvs. această variantă de lucru?

A.R.: Este ceea ce publicul, cât de cât avizat, poate constata până dincolo de evidenţe. Nucleul dur acționează programatic, activiștii teoriilor conspirației lucrează după rețete propagandistice standardizate, ei nu se contrazic, nu comit bâlbe în comunicare, se adresează receptorilor afectivi și exploatează promt politizarea comunicării oficiale. Ecranarea informativă poate fi, cu scop de diversiune, pentru a abate atenția de la războiul hibrid și, concomitent, pentru distorsionarea informării corecte și inducerea panicii. Acest aspect al crizei sanitare pare a fi ignorat.

R.G.: Tehnologiile convergente nano, bio, informațional şi cogniti (N.B.I.C.) se referă la contopirea dintre om și mașină. Acest termen consacrat este obiectul nenumărator studii la nivelul Casei Albe, Comisiei U.E., universități prestigioase etc. Toate marile puteri au preluat această terminologie (inclusiv China). Descrierea acestei convergențe se regăsește într-o formă mai explicativă în cartea „The Fourth Industrial revolution” a lui Klaus Schwab. Intersant că nanotehnologia acoperă în toate cercetările un plan larg – de la comunicare „Brain – Computer” până la terapia bolii Alzheimer. Despre cercetarea în domeniul nanotehnologic al biologiei sintetice (amiloizi), a bolii Alzheimer, Prof. Dr. James Giordano susţine car ar avea un uz multiplu: Biologia sintetică poate crea cea mai letală armă biologică. Amiloizi sintetici (proteine sintetice) sunt și prionii cu pliere eronată „PRPsc” la care se refară expertul american. Tehnologii convergente și nou tip de interdisciplinaritate. Convergența tehnologiilor ca factor de evoluție (ik-ptz.ru) (prezentare de tip cadru în limba română)[4].


Cât de probabil ar fi un scenariu conform căruia (după narativul controversat „Wuhan”), un virus dintr-un laborator, creat la nivelul unei comunităţi ştiinţifice, are ca autor marile puteri „vacciniste” (statele care produc vaccinul), care spre implementarea convergentei NBIC, declanșează un război hibrid, pentru a justifica implementarea cele de a 4-a Revoluție Industriale?

A.R.: Scenariul este o ipoteză de lucru cu greutate şi prioritate. Mai cred că implementarea a fost pregătită cu mult timp înainte, dacă avem în vedere unele anticipări explicite pe care cei implicați le-a făcut în urmă cu cel puțin un deceniu, dar opinia publică total nepregătită nu le-a observat, iar comunitatea științifică și guvernele le-au primit cu o impardonabilă ignoranță. Mai aproape de zilele noastre, Klaus Schwab, Preşedinte Executiv şi fondator al Forumului Economic Mondial, în pregătirea Forumului Davos 2021, ne spunea: „O Mare Resetare este necesară pentru a construi un nou contract social menit să onoreze demnitatea fiecărei fiinţe umane”.

Scopul filosofiei Contractului social era ordinea lumii noastre, în care să domnească libertatea, egalitatea şi dreptatea. Ce va domni în societate după noul contract social anunțat de Schwab? Citez: „Trebuie să construim în acest nou contract social responsabilitatea noastră integraţionalistă, să ne asigurăm că trăim mai presus de aşteptările tinerilor […] COVID-19 a accelerat trecerea noastră în era celei de a patra revoluţii industriale. Trebuie să ne asigurăm că noile tehnologii din lumea digitală, biologică şi psihică păstreză omul în centru şi servesc societăţii în întregul său, asigurând tuturor un acces corect”.

Ei bine, știut este că și drumul spre iad este pavat cu cele mai nobile intenții! Nu este, oare, dincolo de evidențe că ni se vorbeşte despre Covid ca despre trimisul Providenței pentru a grăbi creuzetarea omului nou și a noii ordini globale?

R.G.: Convergenta N.B.I.C. este un sinonim pentru această „revoluţie”. Astfel armă biologică hibrida ori ucide nealiniaţii (nevaccinaţii), ori pune bazele utilizând tehnologia C.R.I.S.P.R. şi nanotehnologia în vaccinare pentru o etapă „iniţiatică” spre infaputirea „lumii noi” (totodată eliminad după definite naţional-socialista, categorie „dispensabile” din societate prin vaccinarea forţată?

A.R.: Apocalipsa după Sfântul Ioan Teologul, nu aşa anticipează? Economistul Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, implicat în pregătirea Forumului de la Dvos din acest an, avertiză: „Pandemia coronavirus a dat lumii şansa să reflecteze şi să ia decizii de o îndrăzneală scandaloasă (subliniem, de o îndrăzneală scandaloasă), pentru a crea o nouă ordine. Nu ar fi pentru prima dată în istorie când se sugerează trebuinţa unui nou început, inclusiv nevoia reorganizării, în totalitatea sa, a lumii în care trăim. În numele acestei idei s-au declanşat războaie devastatoare, au fost aruncate la gunoi ideologii benefice omenirii, au fost dărâmate guverne, destrămate state, sacrificate milioane de vieţi şi schimbate din temelii destinele a miliarde de oameni.

R.G.: „Wuhan” un narativ încapsulat pentru ecranarea convergenței N.B.I.C.?

A.R.: De ce nu?!

R.G.: Puțin probabil ca omenirea să fi acceptat fără constrângeri implementarea unui astfel de convergenţă care ar duce la apariţia unor fiinţe hibride. Un război hibrid pentru o fiinţă hibrida?

A.R.: Vom muri şi vom vedea!

General Br. (r) Aurel I. Rogojan

art-emis.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.