" /> PETRE MAGDIN: „Rockul a fost, este și va fi mereu o mare artă a muzicii” interviu realizat de Ioan Vasiu | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
default-logo

PETRE MAGDIN: „Rockul a fost, este și va fi mereu o mare artă a muzicii” interviu realizat de Ioan Vasiu

I.V.: – Unii dintre iubitorii de muzică din țara noastră vă consideră „naș” pentru generații întregi de artiști. De ce?
P.M.: – Le mulțumesc pentru toate gândurile lor frumoase, ei știu că îi iubesc. Păi, mă consideră naș pentru că am promovat generații întregi de artiști…!
I.V: – Se spune, pe ici pe colo, că rockul a „îmbătrânit” și nu ar mai fi la modă în prezent. Care este părerea dumneavoastră?
P.M.: – Cine își permite să spună că rockul a îmbătrânit sau că nu mai este la modă jignește o întreagă planetă de rockeri…! Părerea mea este aceeași de când mă știu – rockul, a fost, este și va fi mereu o mare artă a muzicii, nu are cum să îmbătrânească vreodată, pentru că acest gen muzical dă în suflete doar tinerețe, iubire, viață și sănătate!
I.V: – Ați fost cândva realizator al emisiunii TV dedicată rockului „Întâlnirea de la miezul nopții”. Ce amintiri frumoase aveți din acei ani?
P.M.: – Amintiri sunt multe, dar cele mai frumoase au fost din perioada de după Revoluție, în prima mea emisiune liberă, când mă căutau zeci și zeci de artiști, la poarta Pangrati a Televiziunii Române, ca să le promovez trupele, dar câte să încapă într-o emisiune de nici o oră pe săptămână și pe cine puteam să mulțumesc mai întâi? Oricum, am promovat sute de artiști pe an, sunt oameni care sunt plecați acum prin toate colțurile lumii, mă caută și îmi mulțumesc, dar aproape toți țin legătura cu mine, prin Ana, soția mea, care este jurnalist internațional și Președinte Fondator la RomâniaVipPress, unde promovează inclusiv artiști rock plecați prin lume.
I.V: – În urmă cu un număr de ani, v-ați retras la țară. De ce ați luat această hotărâre și cum vă simțiți departe de zgomotul și forfota orașului?
P.M.: – Am luat această hotărâre pentru că mă îmbolnăvisem grav și nu mai puteam să trăiesc la bloc. Spre exemplu, dacă noaptea la ora 2:00 simțeam să compun o piesă, când mă puneam la pianină să cânt… îmi băteau vecinii în țeava caloriferului și a doua zi îmi spuneau „maestre, vă iubim enorm, dar să ne iertați, ne-am speriat din somn”; și aveau dreptate, era normal că le deranjam somnul când apăsam tare pe clape, cred că săreau din pat de spaimă. Într-o zi i-am spus Anei mele că dacă mai stăm la bloc, voi muri. Mă și îmbolnăvisem grav, iar Ana mea, iubirea vieții mele, a făcut orice ca eu să fiu sănătos, să trăiesc și să mă vadă liniștit. Așa că, s-a ocupat imediat de vânzarea apartamentului, care era amenajat lux, totul cu telecomandă, inclusiv becurile, baia cu jacuzzi… totul aranjat pe gustul Anei, ea este și designer, a știut ce să ceară echipei de muncitori care au renovat acel apartament! Vă dați seama, cum și eu mi-am dat seama la acea vreme, că Ana mea a suferit, avea 30 și ceva de ani atunci, dar, iubindu-mă, s-a sacrificat, ea fiind o femeie fină, elegantă, cu gusturi rafinate, cu o profesie de nivel internațional, de linia întâi, mereu discretă, a fost de acord să trăiască la țară, alături de mine, unde s-a acomodat foarte greu și știu că la început plângea pe ascuns, ca să nu mă necăjească pe mine. Dar într-o noapte am găsit-o plângând afară, pe terasă, vă imaginați că la cât de mult o iubesc, mi-a rupt inima în două, pentru că de când ne-am întâlnit am vrut să o văd doar fericită și să înflorească lângă mine. Am luat-o în brațe și i-am spus că orice-ar fi, ne vom reîntoarce la București, dar Ana mea a spus „frumosul meu, dacă așa a trebuit, să venim aici, poate că așa este mai bine, nu vreau să ne reîntoarcem la București”. Și am rămas fericiți între dealuri, într-o zonă curată, cu oameni buni, și mai mergem la București când are Ana de semnat contracte sau când mergem pentru analizele mele.
I.V: – Sunteți un familist fericit. Vorbiți puțin despre acest „rol” pe care îl interpretați în „piesa” vieții?

P.M.: – Nu vorbesc puțin, nu am cum! Mă simt cel mai fericit familist din lume, un bărbat împlinit, nici nu aș putea să fiu altfel lângă Ana mea. Ea se trezește râzând, este foarte iubitoare, atentă, să fie totul bine cu mine, totul frumos în casă, are grijă de cele trei cățelușe care o adoră, ele o păzesc cât doarme, nu ies afară fără Ana. Eu, recunosc, uneori sunt mai stresat când nu îmi iese bine o piesă, dar Ana mea mă simte că sunt stresat și vine lângă mine, mă ia în brațe, apoi mă ia de mână și mă duce să ne plimbăm în curte, îmi povestește lucruri amuzante, apoi mă invită să bem un ceai, ea își face o ciocolată caldă, dar preparată de ea, cu cacao, cu miere, iar eu sigur că fac tot ceea ce ține de mine să îmi văd iubita fericită, nu îi refuz nimic, orice vrea, eu zic, un „DĂ” cât se poate de mare. Ana mea merită să fie fericită, o bucură lucruri de suflet, la Ana mea este totul până la suflet, iubește enorm, nu am întâlnit vreodată la cineva atâta putere de a iubi. La începuturile noastre, îmi spunea, când vorbeam noi diverse pentru viitor: „Petre, pe mine nu mă sperie sărăcia, pentru că muncesc și ies din ea, dar să nu îmi rănești sufletul vreodată, pentru că nu suport suferințele și nu voi ști cum să mă comport!”. Vă dați seama că de la acele vorbe ale Anei am fost atât de atent, încât să nu o rănesc vreodată și să știți că am făcut orice ca Ana mea să fie fericită, doar cu sănătatea mea am mai necăjit-o mult, dar ceea ce ține de sufletul meu este al ei în totalitate! Așa cum am mai spus, de când sunt cu Ana, am devenit un băiat cuminte, de aproape 23 de ani, pentru mine nu a existat altcineva în afară de Ana mea, pentru că ea este așa cum visam eu în copilărie să fie soția mea!
I.V: – Ca om de televiziune, fost realizator de emisiuni muzicale și de divertisment, ce vă nemulțumește acum din programele TVR?
P.M.: – Mă nemulțumesc multe, au mai rămas puțini colegi pe baricade care își fac treaba foarte bine, așa cum pot și ei, în condițiile date.
I.V: – În afară de muzică, ce alt hobby mai aveți?
P.M.: – În afară de muzică, pasiunea vieții mele este Ana. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a adus-o în viața mea și, recunosc cu mâna pe inimă, dacă nu apărea Ana în viața mea, nici nu știu dacă azi aș mai fi trăit! Ana mi-a resetat viața, Ana îmi face program, mă organizează, nu fac eu așa, ce vreau…
I.V: – Care este mesajul pe care doriți să-l transmiteți prin acest interviu iubitorilor de muzică în general și iubitorilor rockului, în special?
P.M.: – Mesajul meu este simplu – vă iubesc pe toți, sunteți în inima mea pentru totdeauna, dar asta o știți! Toți cei care puteți, vă rog, duceți rockul mai departe, rockul nu moare niciodată! Și, încă ceva: orice-ar fi pe lumea asta, toți rockerii trebuie să aibă grijă de Ana mea! Al vostru, Petre Magdin!

Ioan Vasiu/UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.