Am amânat, până acum, să discut acest subiect fiindcă nu am dorit să întunec seninul din sufletul și din gândul cu care toți românii, fără deosebire de naționalitate, de apartenență politică și de credință, au sărbătorit Ziua Marii Uniri, dar adevărul trebuie spus răspicat. Dintr-o postare publicată de senatorul Titus Corlățean pe pagina sa de Facebook aflăm că, în urmă cu cam zece zile, Senatul României a dezbătut un proiect de lege inițiat de un parlamentar UDMR, prin care, sub pretext că s-ar face ordine în multitudinea de zile aniversative și omagiale, s-a ajuns până acolo încât Ziua de 1 Decembrie, sărbătoarea noastră națională, să fie trecută la categoria zilelor oficiale. Nota bene: nu Zi Națională, ci, așa cum remarcă tot senatorul Titus Corlățean, doar o zi oficială, printre atâtea altele, ca și ziua biciclistului, ziua gastronomiei ori cea a vinului. După cum era și de așteptat, această stratagemă – pe care cu greu mă abțin să o calific în termenii pe care îi merită! – A fost respinsă cu 119 voturi. Ea urmând, totuși, să ajungă la Camera Deputaților, cu mențiunea că a primit aviz negativ atât din partea Consiliului Legislativ, cât și din partea Consiliului Economic și Social.
La prima vedere, s-ar putea trage concluzia că, ținând cont de votul negativ categoric al Camerei Superioare a Legislativului ca și de faptul că este, practic, imposibil ca votul în Camera Deputaților să răstoarne situația, discuția ar fi închisă. Dar asta numai la o primă vedere, pentru că exact în preajma Zilei Marii Uniri, un alt parlamentar UDMR, Josef Kulcsar Terza, a declarat că, pentru el, 1 decembrie este, o zi de doliu’’. Odioasă formulare în care regăsim unul dintre clișeele predilecte ale propagandei revizioniste maghiare. Clișeu la care, într-un fel sau altul, recurg anumiți purtători de mesaj ai UDMR.
Mergând mai departe pe fluxul evenimentelor, aflăm și alte date care ne confirmă că atât așa-zisa inițiativă legislativă despre care discutăm acum, cât şi declaraţia deputatului Josef KulcsarTerza nu fac decât să reia și să reîncălzească zeama otrăvită a unor alte demersuri de aceeași factură. Ca dovadă, tot unor parlamentari UDMR le-a aparținut, acum un an, un proiect de lege similar celui respins recent de Senat. După cum, același deputat UDMR menționat mai înainte, a promovat, cu un an în urmă, un proiect de lege privind autonomia așa-numitului Ținut Secuiesc. Dublă recidivă care ne aduce aminte de dictonul clasic potrivit căruia a greși este ceva omenesc, dar a persevera în greșeală este cu totul și cu totul altceva!
În aceeași ordine a demonstrației, este absolut necesar să menționăm și faptul că senatorul Titus Corlățean a atras atenția și asupra a două chestiuni care pun în evidență adevăratele resorturi ale unor asemenea demersuri iredentiste. Mă refer, în primul rând, la faptul că, la pachet cu decalarea zilei de 1 Decembrie ca zi o oficială printre atâtea altele, se mai încarcă legiferarea -, pe ușa din dos’’, cum scrie domnul senator – a declarării zilei de 15 martie ca zi oficială. Adică punerea pe picior de egalitate cu Ziua Marii Uniri a Românilor cu ziua în care, la Budapesta, a izbucnit revoluția. Revendicare pe care, pe bună dreptate, senatorul Titus Corlățean o consideră de neacceptat având în vedere faptul că, pentru românii din Transilvania, această dată are, o simbolistică dramatică. Nu avem acum spațiul pentru o discuție pe măsura complexității subiectului, de aceea mă limitez să menționez că cel de-al 12-lea punct din măsurile cerute de revoluționarii de la Budapesta era alipirea Transilvaniei la Ungaria. Cerere imperativă care a și fost votată, pe 29 mai 1848, de către Dieta de la Cluj. Ce a urmat pentru românii din Transilvania se știe, așa după cum se știe că acestei situați i-a pus capăt actul istoric de la 1 Decembrie 1918. După cum la fel de bine este cunoscut și faptul că, pe 4 iunie 1920, a fost semnat Tratatul de la Trombon, documentul prin care, după cum remarca profesorul universitar Vasile Pușcaș, pentru România, a reprezentat, recunoașterea internațională a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o consecință a aplicării principiului autodeterminării naționale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârșitul Primului Război Mondial’’. Realitate istorică pe care o denigrează în mod sistematic agenturile, mitologiei politice revizioniste’’ (expresia îi aparține, de asemene, profesorului Vasile Pușcaș). De aici decurgând și intenția de a scoate chiar și din categoria zilelor oficiale ziua de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon. Sărbătoare națională pentru a cărei instituire senatorul Titus Corlățean și alți parlamentari patrioți, alături de care a inițiat și a promovat o lege specială, au avut de înfruntat acerbe împotriviri.
În fine, dar deloc în ultimul rând, este de reținut și ideea că gravitatea demersurilor legislative pe care UDMR-ul le reia ignorând, dacă nu chiar sfidând, faptul că ele au fost de-acum respinse în Parlament este de natură să creeze acute probleme în cadrul coaliției care a fost perfectată după dificile negocieri. Coaliție din care face parte și UDMR. Și îmi este greu să cred că PSD nu va reacționa și în perioada următoare, așa încât declarației senatorului Titus Corlățean și votului de respingere dat de senatorii partidului, să îi urmeze discuții deschise și ferme cu partenerii din UDMR. Discuții pe care nu văd de ce UDMR le-ar refuza atâta vreme cât, nu cu mult timp în urmă, Kelemen Hunor, președintele partidului, recunoștea că PSD, este un partener de coaliție mai dificil decât USR, dar nu încearcă de obicei să agravezi dezacordurile, ci caută soluții’’.
Șerban CIONOFF