PENTALOGUL UNIUNII NOASTRE ȘI MEREU ACTUALELE ÎNVĂȚĂTURI ALE LUI I.L.CARAGIALE

Ca fiecare membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, egal în drepturi și în îndatoriri cu toți cei care alcătuim marea familie de gând și faptă a uniunii noastre de creație și utilitate publică, salut cu deplină satisfacție și încredere Pentalogul breslei. Adevărat legământ de credință față de nobila noastră misiune civică și, totodată, document esențial pentru păstrarea, consolidarea și îmbogățirea acestei cărți mereu deschise care este istoria vie a presei noastre scrise și audiovizuale.
Semnificația acestui document, concis și substanțial, este pusă mai bine în evidență în condițiile în care ne pregătim să sărbătorim, peste nu puțină vreme, Centenarul, Marii Uniri a Românilor cu Românii’’, așa cum atât de expresiv a numit cărturarul și patriotul Dumitru Drăghicescu, actul istoric din 1 Decembrie 1918. Pentru că, la începutul anului viitor, uniunea noastră să își sărbătorească propriul său centenar. Ceea ce, de fapt, exprimă foarte precis identificarea obștii jurnalismului cu însăși cauza României Unite.
Fericită împrejurare care, totodată, exprimă în chip exemplar esențiala normă civică și deontologică a ziaristului român: identificarea să, plenară și necondiționată, cu idealurile și aspirațiile unei Românii moderne, purtătoare și continuatoare a unui impresionant tezaur de spiritualitate creatoare. Motiv pentru care am ales că în locul unor considerații personale să adaug Pentalogului Nostru o anumită învățătură pe care ne-a lăsat-o, prin timp și peste timp, I.L.Caragiale. Iat-o:, Când va fi să dau o povață unui tânăr român, iată pe care i-aș da-o:,
Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfântă, ca și mama ta! S-o iubești și s-o respecţi din adâncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă.Ba ai dreptul și datoria să urăști și să lovești, să sfarmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe o bătrână cochetă, nebună, bună de tocat!’’,
Atâta despre patrie – încheie Caragiale – și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă, o altă tiradă.
Înscrieți, vă rog, în sferă și în conținutul noțiunii de patrie și obștea noastră gazetărească și sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când mă încumet să cred că această tulburătoare, a lui I.L. Caragiale învățătură de la 1899, se integrează nedezmințit în litera și în spiritul Pentalogului UZPR.

Șerban CIONOFF

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.