OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU
Vacarmul unei vieţi trepidante naşte o dorinţă firească: pacea lăuntrică. Doar în Grădina Smereniei putem avea şansa deplinei purificări, a isihiei, a înfloririi fiinţei spiritualizate, care devenim. Şi-atunci, numai atunci, putem simţi aroma binecuvântărilor îngereşti, prin împăcarea sinelui cu sinea. În acest spaţiu fascinant şi binecuvântat, am putea avea şansa de a ni se dezvălui frumuseţea şi înmiresmările florilor pe care, un mare scriitor creştin, Alexandru Lascarov-Moldovanu, le-a numit florile „lepădărilor de sine”, florile „mărinimoaselor uitări ale jignirilor primite” şi florile „luminoaselor renunţări”. Doar acolo, şi numai acolo,…