Scrisoare
– Eminescule, strig cu disperare: ţara mea, ţara mea încă-i răstignită şi o doare. Încă-i pe mâna străinului şi a început să-i placă să fie slugă, să fie furată. Să-şi renege limba, istoria, identitatea. – Eminescule, arde inima acestui popor, arde cetatea. Mormintele toate-s uitate şi generaţia aceasta mută, nici de părinţi, dar nici de Dumnezeu nu mai ascultă. Când tu le-ai spus de atâtea ori: „Suntem români şi punctum!” Iar ea, dacă ai fi viu, te-ar băga în închisori, susţinând că ai greşit cuvântul şi „suntem moldoveni şi punctum”….