Tag: nicolae dabija

(Ultima nuvelă) (Urmare din numerele trecute) Cadouri, care s-o facă să uite de inelul lui Ali. Imediat mi-am imaginat cum îi va sta, călare pe un fugaci negru ca pana corbului, cu vălul de borangic și cu inelul cu litere arabe pe degetul ei. Și m-am umplut de supărare. Dar trebuia să mă resemnez. Ali îmi era frate, iar a-i ceda fratelui tău ceva la care ții foarte mult nu este oare un lucru firesc? Ajută-mă, Doamne, mă rugam, să-mi birui îndoiala. Dar Cel de Sus era preocupat de treburi…

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL…

20 octombrie 2021

(Ultima nuvelă) (Urmare din numerele trecute) Când am înțeles că Ali e bolnavă de Aișe, m-am îmbolnăvit și eu. S-au trezit în mine, fără voia mea și când mă așteptam cel mai puțin, niște sentimente puternice care mă răvășeau, ca apele Turlei – de furtunile care-l frământă pe dedesubt în decembrie, atunci când are pod de gheață deasupra. Diminețile veneau cu lumina întoarsă pe dos. Și nopțile – cu întunericul dat peste cap. Nu era bine. Pentru că începusem a râde prin somn. Râdeam atât de tare, încât râsul acela…

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

30 septembrie 2021

(Urmare din numerele trecute) – Spunând „Nu!” și a șaptea oară. – Ești sigură? – Nu se vede? – Mai degrabă se aude. Dar și ceea ce-mi prind urechile ar putea să mă înșele. – De ce? – Pentru o femeie un „Nu!” ezitant e echivalent cu un „Da!” nesigur. Nehotărârea din vocea și din ținuta ei face ca cele două cuvinte cu sens opus să se suprapună și să însemne adesea unul și același lucru. Iar eu am învățat să fac și deosebiri. Tu, Aișe, n-ai să poți să…

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

15 septembrie 2021

(Urmare din numerele trecute) Aișe a venit să-mi lege câteva plăgi, mi-a șters sângele închegat pe chip, și-apoi a dat să plece. – Unde te duci, Aișe? am întrebat-o. – Mai am un rănit, a spus ea cu aer de taină și a ieșit. A doua zi în zori am numărat, de-o parte și de alta, capete sparte, coaste rupte, dinți dezbătuți, răni deschise, zgârieturi, vânătăi, dar – niciun om mort și nici un dezertor. Asta a fost bucuria noastră cea mare. Apoi ne-am dus cu toții la biserică și…

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

22 iulie 2021

| Opinii

Râul nostru, lat ca o stepă, în locul în care se întâlnește cu marea, are un singur mal. Așa au crezut de când se țin minte oamenii de la noi, dar, când au aflat că și locuitorii de pe partea cealaltă îi spun la fel, l-au botezat și unii și alții, cu secole sau poate cu milenii în urmă, cu mult mai înainte de a se întâlni – Râul cu un Singur Mal. Nimeni nu ține minte să fi reușit vreodată cineva să treacă înot Boazul în drept cu cetatea…

Azi, tot doisprezece

12 iulie 2021

De când ai plecat să-i citeşti poeme şi Celui de Sus, inima mea nu mai zâmbeşte. Iar durerea mă mănâncă pe dinăuntru ca o carie care-şi roade lemnul. Şi încă nu cred… Nu cred că poţi să nu mai fii! Eşti doar plecat până acolo, Sus, şi iată că te vei întoarce cât de curând ca să-mi povesteşti noi întâmplări sau să-ţi aminteşti iarăşi ceva din copilăria mea. Şi apoi, ne vom ţine din nou de mână şi ne vom plimba ca altă dată prin pădurile de la Codreni. De…

SCRISOARE CĂTRE CITITOR / Nicolae Dabija

12 iulie 2021

SCRISOARE CĂTRE CITITOR Acum închizi această carte şi pleci la culcare. Sau, poate, la moarte. Înţelege-te-oi oare? Pe tine, cel care cauţi ceruri, şi stele, şi munţi cu păduri – în cărţile pe care le lauzi, în cărţile pe care le-njuri. Izbuti-voi să zic ce te doare, c-un cuvânt pentru tine aparte? Fiece poem este ca o scrisoare, pe care ţi-o trimit de departe. Îmblânzi-voi cuvintele-n veci sfidătoare?! Cu-aceleaşi pietre şi acelaşi mortar – poţi să înalţi un altar. Sau o închisoare. Iartă-mi, rogu-te, acest vis nebunesc,…

Visul nestins (In memoriam Nicolae Dabija)

3 iulie 2021

După miezul nopții am fost trezit din somn de o voce cunoscută. – Dormi, frate Ioane? – De-acum nu mai dorm, frate Nicolae. Ce te-a făcut să vorbești cu mine la o oră târzie? – La voi, pe pământ, poate e târziu, la noi, însă, în Împărăția cerurilor totul e constant: și timpul, și spațiul, nu bate vântul, nu plouă, nu ninge, în jur e lumină, flori și voci liniștite. Nu știm de strigăte, ofuri și înjurături. – Da, e bine în Împărăția lui Dumnezeu! La noi, doar gălăgie, intrigi…

Trăiește în ADEVĂR ca să FII FERICIT

12 iunie 2021

Este destul de complicat sa vorbești în lipsa Domniei Sale, poetul, prozatorul, publicistul, academicianul, Omul politic și, mai cu seamă, patriotul Nicolae Dabija, la lansarea colecției sale de publicistică.Mulțumim Editurii TipoMoldova pentru gestul de apreciere și generozitate. Editorialele lui Nicolae Dabija erau asemeni unui clopot, ce trezea conștiințe.Iată de ce pentru generații și generații Nicolae Dabija a fost, este și va rămâne un Părinte spiritual.In dreapta și stânga Prutului versurile emblematice ale lui Nicolae Dabija “Doru-mi-i de Dvs ca unui zid de o fereastră” și “Țara mea de dincolo de…

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANA-MARIA PĂUNESCU

26 mai 2021

Dragă Ana-Maria, Încep să citesc orice număr nou din Flacăra lui Adrian (aşa-i spune toată lumea şi aşa ar trebui să-şi spună) cu articolele tale. Publicaţia trece, de regulă, foarte greu şi cu mare întârziere Prutul, cu toate declaraţiile demagogice de apropiere dintre cele „două state româneşti” ale celora care ne conduc, de câţiva ani de zile presa din România nu mai poate fi abonată la Chişinău şi nici cea de la Chişinău – în România, dar articolele tale au o calitate: ele nu se învechesc. De câte ori le…

VLAD ȚEPEȘ (Domn al Țării Românești între 1456–1462 și în 1477)

19 mai 2021

Vlad III, Țepeș, domnitor în Valahia, a fost nu doar unul dintre apărătorii vrednici ai țării sale, de aici – și intransigența cu care-i tratase pe dușmanii ei, dar și un bărbat plin de înțelepciune. Poetul ungur Janus Pannonius dedică unul dintre poemele sale capturării din noiembrie 1462 a lui Vlad Țepeș de către Matei Corvin, la care venise, sperând să obțină ajutoare. Voievodul român e numit Dragula – de la Dragul („De captivitate Dragulae Waivodae Transalpini”). Încercăm să credem că acesta putea fi unul din numele ce i se…

Discurs la funeraliile maestrului Nicolae DABIJA / Octavian Țâcu

15 martie 2021

| Actualitate

Îndurerată familie, prieteni, cetățeni ai R. Moldova și români de pretutindeni!Nicolae Dabija a fost un Om care nu doar a scris istoria, dar și a făcut istoria.Eu sunt un Om care am crescut în spiritul acestei generații a renașterii naționale, de la care am înțeles două lucruri: primul lucru, că trădarea intelectualilor este rămânerea în turnul de fildeș, în a cea a scrierii și a bibliotecii.Menirea noastră este să coborâm în popor și să ne asumăm destinele acestui neam care se întinde pe un spațiu de aproape jumătate de Europa…