Lecția de indolență și singurătate
Corespondență din Serbia Ceea ce până mai ieri a fost bun comun, cu prefix românesc, azi este al „nimănui” și tot ce este al nimănui este sortit pieirii; ceea ce este românesc, ca bun comun, este lăsat de izbeliște – cultura, instituțiile, manifestările, școala noastră, bunurile materiale și imateriale care cândva au fost ale românilor. Dar „până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos”. Toate cele care ni se întâmplă sunt urmări și consecințe. De mai multe ori am scris de răul…