A venit vara în satele românilor, cu „Rugă pentru părinţi”
„Enigmatici şi cuminţi/, Terminându-şi rostul lor/, Lângă noi se sting şi mor, /Dragii noştri, dragi părinţi/ Ia priviţi-i cum se duc, /Ia priviţi-i cum se sting, / Lumânări în cuib de cuc, /Parcă tac, şi parcă ning…” (Adrian Păunescu (n.20 iulie 1943-d.5 nov. 2010) Teribil cât de mult adevăr şi cât de multă tristeţe în gândul versificat al fie iertatului poet Adrian Păunescu. Nu de altele, dar la vârsta mea de acum, trecută binişor de 84 de ani, îndrăznesc să-i dau un sfat părintesc şi creştinesc cititorului acestor rânduri, sugerându-i…