”De ce sorcova veselă?”
Prima mea sorcovă a fost o mătură. Din paie. La cei cinci anişori ai mei, nu ştiam prea multe despre sorcovit. Tata m-a învăţat versurile şi acuma, na, îmi trebuia şi o sorcovă. În dimineaţa Anului Nou, tata mi-a dăruit o mătură şi m-a îndemnat la sorcovit. Cu cei de prin casă a fost aşa o glumă, pe care eu nu o savuram, neştiind care-i baiu cu vătraiu. Dar când am plecat să sorcovesc pe la vecini, am venit acasă ciufulit, demolat, botic pus, iar din mătură a rămas doar…