◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro27.04.2024
Nemodestia

Tata a fost un om modest şi n-a suferit niciodată de vedetism. Din contra, considera că fiecare dintre noi îşi are locul lui în viaţă, iar aprecierea trebuie să vină întotdeauna din altă parte. Aşa că nu-i plăcea să iasă în evidenţă, să-şi etaleze meritele (deşi avea multe), ori să adauge la numele lui: poet, academician, scriitor, ziarist, deputat etc. Semna simplu: Nicolae Dabija. Iar dacă se întâmpla să citească vreun articol cu laude la adresa lui, lua pixul şi tăia din el toate cuvintele care i se păreau exagerate,…

Citește mai mult

Mângâierea mamei

Într-un an, tata şi-a sărbătorit ziua de naştere în satul lui. Nu departe de casa bunicilor mei se afla un teren amenajat chiar în preajma pădurii, unde-i plăcea de multe ori să se plimbe şi să recite versuri. În ziua aceea s-a adunat multă lume. Unii au venit de la Chişinău, alţii din sat, membri ai familiei, rude, prieteni, zi cu soare. La un moment dat, bunica văzându-l pe tata cum stă singur lângă un copac, s-a apropiat de el şi a început să-i mângâie obrazul, fruntea, părul, după care…

Citește mai mult

„De ziua ta, vine întotdeauna primăvara!”

– Tată-ă-ă!, tăticule-e!, aud o voce de copil cum strigă-n gura mare. Mă apropii de geam şi o văd cum aleargă fericită în întâmpinarea lui. E o fetiţă mică, are vreo trei sau patru ani, nu ştiu. Dar, o privesc ca şi cum am mai întâlnit-o undeva, undeva în amintirile mele. Apoi, nu ştiu de ce, dar seamănă cu mine. Şi nu atât la chip, cât la fericirea aceea care emană lumină şi pe care o simte fiecare copil atunci când îşi îmbrăţişează părintele. Şi-n timp ce asist la bucuria…

Citește mai mult