default-logo

  Vali Irina Ciobanu și pictura ca artă a fericirii umane

A porni la un drum cu artista Vali Irina Ciobanu înseamnă o experiență unică de viață ce te poate fortifica, inspira și pune într-o stare de bine ce-ți umple sufletul cu optimism și voie bună.  Atunci când îi privești picturile, simți că intri într-o lume aparte, în care prietenia primează și te invită la un dialog intim și fericit despre oameni și viață. Recent, întâlnindu-mă cu ea, i-am adresat această întrebare la început de interviu: Frumoasă doamnă artist, de curând ați mai luat un premiu… Felicitări!, iar ea, cu aerul ei jovial și cu un zâmbet șugubăț, mi-a răspuns:  Cel mai recent premiu, mai zilele trecute l-am primit și este o „Diplomă de Excelență” pentru cel mai bun Coordonator la concursul „Lumină și Culoare-2022, ediția a VII-a, organizat de Univers XXL. Sunt onorată și mulțumesc frumos copiilor de la Centrul Cultural UNESCO Mihai Eminescu pentru efort și creativitate.

Iubiți cititori, vă invit cu mult drag la acest interviu ce își găsește un mesaj profund în talentul, munca și dăruirea totală a unei extraordinare pictorițe, Vali Irina Ciobanu.

 

– Ce reprezintă LUMINA pentru dumneavoastră? 

Lumina este totul. Fără lumină nu există culoare, formă, nimic. Totul este plat, în umbră, în întuneric și frig. Lumina este creație, armonie și emoție.

– Care este culoarea dumneavoastră preferată?

Am perioade… Când eram mică, îmi doream un tricou oranj și ochelari rotunzi. Oranjul mi se părea culoarea cea mai caldă și mai veselă. Acum, albastrul mi se pare mai ofertant…Verdele mai armonios, violetul parcă mai modern, galbenul mai luminos. Cred că, în general, noi pictorii iubim toate culorile.

– Abordați tematici diferite… De unde vă inspirați?

Tot ceea ce există în jurul meu este o sursă de inspirație. Cerul cu care mă trezesc în iris dimineața mă inspiră, pisicuțele mele jucăușe, drumul până la atelier cu bisericuța cu pomi înfloriți, taraba cu fructe din colț de la Căminul Artei, parcul Kretzulescu pe care-l văd de la fereastra atelierului, obiectele și muzica, apoi oamenii, da, mai ales oamenii. Totodată, copiii cu care fac pictură mă inspiră, călătoriile, prietenii mei râzători… Cum zice o colegă de-a mea, sunt o norocoasă, deoarece sunt ușor inspirabilă!

– Cum ați vrea să fiți reperată în conștiința publicului larg… un artist de culoare, de stare…?

Artist fericit. Încerc prin arta mea să transmit starea de fericire și celorlalți. Pictura mă face fericită, m-aș bucura să simtă și cei care privesc lucrările mele aceeași fericire. În expoziția pe care o am în această perioadă la ASE-București (intrarea se face prin Căderea Bastiliei, nr 2-10), am peste 100 de lucrări. Îmi place să cred că fiecare lucrare în parte surprinde o părticică din viața mea când am fost fericită, iar această părticică o dăruiesc privitorilor care, sper din suflet, să rezoneze cu pictura mea și să simtă acest lucru.

– Care este mesajul fundamental al creației dumneavoastră?

Dragostea, dragostea de viață, de artă, de culoare, de stare, de cer, de iriși, de flori minunate, de zâmbet, de dans, de pisicuțe, de cai, de căldură și apă, de soare, de cântec și poezie, de nud. Dragoste de viață și de flori, de nori, de satul natal, de doruri de oameni care nu mai sunt, de amintiri frumoase, de momente în care stai o clipă și realizezi că ești fericit, de senzația de a fi îndrăgostit, de balerine cu tuturi roz în care strălucește soarele, de omenire și de descoperirile ei, de păsări, de hărți vechi, de mișcare și grație, de valuri și vacanțe la soare… De dragoste, mai ales!

– Ce pictori preferați aveți?

Îmi plac pictorii care reușesc să-mi stârnească o emoție. Vincent van Gogh este unul din artiștii mei favoriți deoarece mă emoționează aproape fizic, Leonardo da Vinci mă impresionează prin inventivitatea și inteligența sa. Pe Dali l-am redescoperit recent în muzeul de la Târgu-Jiu, cu niște schițe neașteptate și m-am reîndrăgostit de el. Îmi plac pictorii-prietenii mei: Maria Jarda și Vitalie Butescu, Martina Grigorița și Laurențiu Midvichi, dar îi iubesc pe marii pictori români de la care am învățat: Luchian, Aman și Grigorescu. Îmi plac foarte mulți pictori, dacă stau bine să mă gândesc, de fapt, cred că-mi plac toți pictorii.

– Sunteți un călător neistovit… călătoriți foarte mult. Pe unde ați fost anul acesta? Ce experiențe inspiraționale ați acumulat?

Am fost în Dubai, la Expoziția Mondială, cu tema: „Conectarea minților. Crearea Viitorului”. Doamne, a fost o experiență extraordinară care m-a fascinat enorm! Ca un copil mă miram de evoluția umanității… A fost o plăcere pentru mine să descopăr părți ale lumii la care nu mă gândisem înainte, pavilioane minunate cu evoluții tehnologice demne de filme SF, atâtea culturi fascinante care mi-au reconfirmat că umanitatea este atât de magnifică și uimitoare.

Mai zilele trecute am fost în Cappadocia. Ah, ce mult mi-am dorit să zbor cu balonul peste peisajele spectaculoase ale Cappadociei, să călăresc printre stâncile cu aspect de hornuri ale caselor din povești cu zâne!… Ce mult mi-a plăcut! Cât de tare m-a impresionat și dansul dervişilor rotitori și orașele subterane, canionul în care se vedeau locuințele săpate în piatră în urmă cu peste 2000 de ani, în care-ți puteai imagina cum trăiau oamenii altădată. A fost o experiență care mi-a depășit cu mult așteptările.

– Marile iubiri ale lui Brâncuși apar ca portrete și în pictura dumneavoastră. Vorbiți-ne despre acest proiect brâncușian.

Aaa, ce proiect minunat, dragă Claudia!  Îți mulțumesc încă o dată că m-ai invitat să iau parte la această declarație de iubire pentru marele sculptor Constantin Brâncuși. Când mi-ai propus colaborarea la proiectul „Brâncuși, dragostea mea”, m-am aprins instantaneu! Iubesc femeile, iar ideea de a celebra muzele lui Brâncuși mi s-a părut fabuloasă! Sunt artist, pictez portrete, nuduri, compoziții cu personaje și de fiecare dată mă îndrăgostesc platonic de modelele mele. Fac o pasiune nebună pentru felul în care râde modelul, felul în care se mișcă, închide ochii sau își încordează mușchii după jumătate de oră de stat într-o poziție incomodă. Așa că, în momentul în care mi-ai propus acest proiect și, mai ales după ce ți-am citit manuscrisul, m-a cuprins febra creației. Am început să fac documentație: am căutat fotografii vechi, de epocă, povestiri, reportaje, documentare și filme vechi cu și despre Brâncuși… Am făcut o serie de schițe și am născut un concept: BRONZUL. Astfel am introdus foița metalică în toate lucrările mele și, am folosit  albastrul acela tourqoise care este patina specifică bronzului, încercând să sugerez că toate femeile din viața sculptorului nu au fost altceva decât pretexte pentru următoarea  sa capodoperă.
Sunt multe povești cu și despre Brâncuși, le-am devorat pentru a înțelege relația lui cu muzele sale. Nu știu dacă am reușit neapărat să înțeleg, dar am simțit… Această expoziție este rezultatul! Sunt un pictor-femeie ce reprezintă ceea ce simte vis-a-vis de muzele din sculpturile unui bărbat.
– Ați primit numeroase premii naționale și internaționale. Care a fost cel mai emoționant?

Cred că cel mai emoționant a fost când am primit distincția de CETĂȚEAN DE ONOARE al comunei Radovanu. M-a emoționat foarte tare să fiu înconjurată de oamenii din satul meu natal, de oamenii alături de care am învățat și copilărit… Să o văd pe mama atât de fericită, pe sora mea și pe nepoții mei încântați, pe mătușă și pe bunicul meu… Foarte emoționant moment, cu adevărat!

– Cursurile de pictură cu copiii de la Centrul Cultural UNESCO Mihai Eminescu vă revitalizează? Ce vă place cel mai mult la aceste cursuri?

Iubesc copiii, iubesc naivitatea și inocența lor, creativitatea lor debordantă, umanitatea nealterată de cinism din privirile lor, degetele lor micuțe care frământă lutul și zâmbetul lor satisfăcut când termină o pictură. Lucrez cu copiii de foarte mulți ani, dar la acest centru, am ocazia să duc la alt nivel cursurile de pictură. Îmi place mult că avem acces la un atelier profesionist cu tot ceea ce este necesar pentru ca aceste cursuri de pictură să ajute copiii talentați să se dezvolte, să participe la expoziții, la concursuri și proiecte internaționale.

– Definiția iubirii într-un singur cuvânt… Dar a vieții?

Iubirea este fericire, din punctul meu de vedere. Iubim ceea ce ne face fericiți. Viața este frumusețe, trebuie doar să ne oprim un pic și să privim.

– Ce proiecte de viitor aveți?

În acest moment am expoziția „Îndrugatul Lânii-retrospectivă” la ASE- București, etajele 1 și 2 până la sfârșitul lunii mai, iar tot în această lună particip la o tabără urbană organizată de Centrul Cultural Mihai Eminescu unde vom picta în plein air… apoi, pe 5 mai, vernisăm la Galeria VIKART expoziția de grup NUD în trei, alături de Martina Grigorița și Bogdan Pietriș. La sfârșitul lunii voi merge într-o tabără de creație în Turcia…

– Un mesaj pentru cititorii UZPR.

Fiți fericiți, trăiți, râdeți, bucurați-vă de tot și de toate! Priviți cerul, imaginați-vă ce reprezintă norii, ascultați muzică, priviți picturi și bucurați-vă de tot ceea ce a creat umanitatea, de tot ceea ce este frumos în voi!

Interviu de Claudia Motea

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.