default-logo

O sărbătoare a feminității

Orice femeie visează să își construiască, cu trudă și migală, propriul templu. Cât de greu se pătrunde într-un asemenea templu, este greu de spus, dar este și mai greu de scris ceva despre asta. Se spune despre femeie că este ca un best-seller pe care îl citești toată viața și, la final, constați cu tristețe că n-ai prea înțeles mare lucru. Cine e vinovat? Desigur, cititorul.

De curând, o reprezentantă a sexului frumos și puternic, în ciuda aparentei fragilități, a scris o seducătoare carte intitulată Femeia la 30 de ani. Este vorba de volumul semnat de Eveline Păuna, apărut la editurile Detectiv Literar și UZP, din București, către finalul anului 2019. Cele două edituri și-au dat mâna pentru a oferi cititorilor o carte cât mai aproape de perfecțiunea editorială, pentru a-i putea pune în valoare conținutul. O contribuție deosebită au avut fotograful Ciprian Strugariu, prin ilustrațiile cărții, și Florin Dochia, responsabil pentru layout, DTP și realizarea coperților.

O carte cu un titlu similar ne-a oferit și Balzac, în seria Comediei Umane, dar el a scris, din perspectiva bărbatului, romanul, în final bine închegat, al vieții unei singure femei, marchiza Julie d’Aiglemont. Eveline Păuna ne prezintă, din perspectivă feminină, de această dată, crezurile de viață a treizeci de femei aparent diferite, purtând, în orice caz, treizeci de nume regăsite, toate, în cuprinsul cărții. Toate personajele au vârsta de treizeci de ani. Dar cât de diferite sunt între ele, de fapt? Autoarea mărturisește, în prefața cărții, într-o fandare cochetă care pare a eluda răspunsul, că nu-și amintește câte din tristețile izvorâte din gestul ei auctorial le-a trăit cu adevărat și câte doar și le-a imaginat și că nu știe cât din carte este despre ea și cât despre noi.

Cartea este magistral ilustrată cu 30 de portrete artistice ale autoarei, fără a le socoti pe cele două de pe coperți. Arta celui din spatele aparatului de fotografiat se manifestă cu profesionalism în fotografia alb-negru. Eveline Păuna povestește că a dansat printre cuvinte și, mai departe, ne mărturisește: „Chiar cred că fotografiile armonizează cuvintele”. Aceste fotografii ilustrează, fiecare dintre ele, câte unul din cele 30 de capitole ale cărți puse, la rândul lor, fiecare, pe seama câte uneia dintre cele 30 de prezențe feminine. Dar aceste fotografii, înfățișând-o pe Eveline Păuna, nu reprezintă, oare, chiar cheia identificării a 30 de ipostaze diferite ale autoarei pe care suntem invitați să le citim și printre rândurile atribuite personajelor feminine? Acest personaj, călător prin grafica ilustrațiilor cărții și care nu este numit decât pe copertă, ne apare sub forma unui simbol irezistibil al feminității: balerina.

Autoarea și-a făcut din această carte, după mărturisirile din prefața scrisă de ea, o sărbătoare la împlinirea vârstei de 30 de ani. De altfel, ea își încheie prefața cu o exclamație ca un foc de artificii însoțit de șampanie și confetti: „Sunt Eveline și am 30 de ani! Și-o mega-petrecere!”

Felicia, este primul personaj care se prezintă premonitoriu, alături de numele  invocând fericirea, printr-o Scrisoare către fiica mea, din care extragem doar mărturisirea de la început: „Îți scriu acum, la cei 30 de ani ai mei, când n-am idee cât timp va mai așterne Dumnezeu între noi. Nu-mi ești decât în gând, însă am impresia că te cunosc deja și știu că te iubesc mai mult decât credeam că e posibil.”

În fiecare personaj din carte se simte o parte din sufletul și rațiunea autoarei, ar fi greu să alegem dintre ele sau să le numim pe toate, fiecare dintre aceste definindu-se, pe de o parte, poetic, pe de altă parte, precis. Marcat de concizia aforistică a declarațiilor din titlurile capitolelor, cititorul poposește cu luare-aminte și în fața fotografiilor, presărate în printre pagini, pentru a admira arta non-verbală a Evelinei Păuna, armonizată cu arta fotografică a lui Ciprian Strugariu, încercând să extragă cuvintele din tăcerile gestului.

Una dintre eroinele cărții, Eva, lansează o întrebare provocatoare la care, pentru că nu poate găsi un singur răspuns, ea ne oferă mai multe: „De ce iubim bărbații”. Parafraza este evidentă: Mircea Cărtărescu a scris De ce iubim femeile, iar Miron Manega a venit, la rândul său, cu volumul De ce urâm femeile. Iată că Eva, tocmai ea, ne spune de ce ele, femeile, îi iubesc pe ei, urmașii lui Adam.

Ultima destăinuire îi aparține Mariei – și cred că autoarea a ales în mod special acest nume cu putere de simbol. Maria oferă, în capitolul emblematic numit Trăiri, un număr de – evident – 30 de îndemnuri care, cu modestie, își refuză statutul de sfaturi și care se încheie cu unul având aură de ctitorie: „Bucură-te, plângi, caută-te… Iar când nu te mai găsești… Inventează-te!”

Cele 30 de portrete ale femeii la 30 de ani vin să ne convingă de faptul că femeia își poate construi cu știință, credință și devotament un templu al propriei existențe. Cel care va fi demn să i se deschidă porțile, lăsându-i-se impresia că l-a cucerit, va fi cu adevărat un bărbat căruia destinul i-a fost favorabil. În asemenea împrejurări, bărbații spun că și-au găsit jumătatea, nu că jumătatea i-a găsit pe ei, și uită să menționeze că e vorba de jumătatea lor mai bună. Asta, dacă au avut acest noroc. Femeia, prin dragostea și sacrificiul ei dă un sens permanent frumusețe vieții.

Eveline Păuna este un jurnalist și scriitor prin vocație și talent, dăruite de divinitate, la care ea a adăugat pasiunea pentru instruire și munca fără preget. A scris până acum doar trei cărți, în afară de cea prezentată aici, fiecare fiind demnă de raftul oricărei biblioteci personale și meritând pe deplin să fie citită. Autoarea este în continuă întrecere cu ea însăși, iar performanțele i-au adus diademele reușitei. Iată un model al femeii de succes, manifestând dăruire în profesiune, credință și dragoste de viață.

Cum tocmai s-au încheiat Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo, ediția 2020, propun, cu modestie, organizarea unor noi olimpiade: olimpiada scriitorilor, în care jurnaliștii sunt o parte integrantă, olimpiada editorilor și olimpiada cititorilor. Așa, cred că vom deveni mai mulți olimpici și, asemeni sportivilor, vom putea adăuga noi și valoroase medalii la tezaurul fiecăruia dintre noi. Să le urăm succes tuturor și să îi mulțumim autoarei pentru cele 30 de frumoase mărturii la împlinirea vârstei de 30 de ani!

Dorel Vidrașcu

(articolul a fost prezentat în Proiectul Cultural Național „In  memoriam Ioan Grigorescu”, inițiat și organizat de Filiala Prahova a UZPR)

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*