De Ziua Limbii Române, în acest înflorit 31 august 2019, prin decizia doamnei Ligya Diaconescu – fondator al revistei internaţionale româno-canado-amaricană „STARPRESS” – şi a inimosului ei grup de acţiune, s-a decis o întâlnire de suflet, pentru câteva ceasuri, la Băile Olăneşti, în umbra protectoare a peretelui de lemn de molid care însufleţeşte de secole memoria martirilor de la 1785, anume, Bisericuţa din Albac.
Români frumoşi, tineri şi maturi, din toate colţurile ţării, ba chiar şi de dincolo de ocean, au dorit să elogieze Limba străbună întru cinstirea lui Horea, Cloşca şi Crişan.
Şi iată-ne poposind în frumoasa staţiune Băile Olăneşti, pe o coamă de deal sfinţită de prezenţa acestui monument istoric de suflet creştin, binecuvântare „vremurilor semn” (Octavian Goga).
Hărăzită de Prea Bunul Dumnezeu să tresalte de trei ori (1752, 1907, 1954) din temeliile ei înnodate-n lemnul sfinţit prin jertfă martirică, BISERICUŢA DIN ALBAC, se află astăzi sub oblăduirea olăneştenilor şi a vrednicului şi preacuviosului părinte paroh Emilian Groşenoiu – ctitor al noului locaş ortodox (1993-2003) din Băile Olăneşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii”.
„Pribeagă lângă Argeş, vădană printre duzi / Cioplită din puterea molidului şi din credinţa strămoşească legată-n bârne dură” (Ion Pillat), prin voinţă divină, Bisericuţa lui Horea, cum le place tuturor românilor din Ţara Transilvană a spune, rămână la fel de primitoare ca-n 1752 – când a fost înălţată întru cinstirea Sfintei Treimi, a Măicuţei Domnului şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos – prinos de recunoştinţă moţilor care s-au răzvrătit de-a lungul vremurilor pentru cauza dreaptă a românimii transilvane.
Aşadar, şi-n acest 31 august 2019, grupaţi în jurul doamnei Ligya Diaconescu, secondată de prieteni de suflet, s-a dorit omagierea lui Vasile Ursu Nicula (Horea), Ion Oargă (Cloşca) şi Marcu Giurgiu (Crişan) – martirii de la 28 februarie 1785, traşi pe roată, asemenea înaintaşului lor, Tănase Todoran – la 1763.
Şi-n ritmul lent şi duios al bătrânului clopot, acum şi-ntotdeauna, să ne amintim cu evlavie şi de cei care au făcut posibilă salbarea BISERICUŢEI DIN ALBAC – la 1907, gândind la patrioţii români NICOLAE IORGA şi ION C. BRĂTIANU.
Să nu-i uităm nici pe poeţii OCTAVIAN GOGA şi ION PILLAT cei care, la 1908, respectiv, 1934, au preamărit în versuri nemuritoare acest locaş, sfinţit de sângele martiric transilvan.
O luminiţă întru amintire şi dulgherului NICOLAE din Sohodol care, cu ales meşteşug, va desface trupul bisericuţei, declarat în acei ani de restrişte drept „lemn de foc”, pentru a-i dărui o nouă viaţă, la 1907, pe domeniul „Florica” (Argeş).
Prinos de recunoştinţă I.P.S. IUSTINIAN MARINA, pentru gândul creştinesc de salvare – la 1954, prin sfinţire, la 12 octombrie 1958 – nu doar a sfântului locaş ortodox, ci şi a memoriei eroilor neamului.
Cei de astăzi – şi cei de mâine, să nu uităm că BISERICUŢA DIN ALBAC, zestrea de suflet a locuitorilor din Băile Olăneşti, ne cheamă înspre ea, cu iubire creştină.
Iar dacă (posibil) vom uita această sfântă datorie a noastră – de români şi de creştini – , George Coşbuc, fiul Năsăudului străbun, negreşit, ne va şopti:
„Şi dacă din(tre) trecători nime(ni) / n-a căta la a mea cruce: / luna cu iubire mare / va privi-o lin şi dulce”!…
Slavă Limbii neamului românesc!
Slavă memoriei înaintaşilor noştri care fac posibilă neuitarea!
Livia Ciupercă / UZPR