default-logo

O nouă publicație, la Târgu-Mureș: Cadran, Jurnal mureșean

După ce de 11 ani, editez revista „Vatra veche”, de bună voie și nesilit de nimeni, doar determinat de deraierile din presa mureșeană, m-am înhămat la un nou proiect editorial, nonprofit, ca și „Vatra veche”, care dorește să ilustreze în primul rând evenimentele culturale din spațiul mureșean, însă nu numai culturale, dar și să antreneze o categorie de cititori ignorată sau tratată accidental, totodată și potențiali comunicatori media, din școala mureșeană.

Publicația, deocamdată cu apariție lunară, dar cu speranțe de a fi bilunară, după cum are înscris pe frontispiciu, este una „pentru minte, inimă și literatură”.

S-au alăturat demersului nostru oameni de cultură, jurnaliști, dascăli etc., convinși fiind că nimeni nu poate nici confisca, nici exclude informația culturală, sub nici un pretext.

Primul număr aduce în prim plan cele mai recente evenimente în care au fost implicați mureșenii, în cadrul manifestărilor dedicate „Zilei Limbii Române”, desfășurate în țară și în Republica Moldova. Semnează Nicolae Băciuț, Ilie Șandru, Nicolae Suciu, Răzvan Ducan., Codruța Băciuț.

Despre Centenarul UZPR scriu Sergiu Paul Băciuț și Iulia Sanda Virsta.

Sergiu Paul Băciuț scrie despre un viitor proiect al lunii octombrie, legat de cărturarul Gheorghe Șincai, îngropat în pământ străin, în Slaviacia, al cărui mormânt nu se cunoaște unde e, dar o delegație mureșeană va amplasa o placă memorială la unul din cimitirele din Svinica (Slovacia) și va aduce pământ din acel loc.

Ilie Șandru evocă o „Toamnă cu amintiri”, Gheorghe Nicolae Șincan publică un „Cuvânt de învățătură”, în inconfundabilul său stil.

Melania Cuc semnează două cronici de carte, la volumele „Nicolae Băciuț în dialog cu Veronica Pavel Lerner” și „Simbad marinarul”, de Francisc Păcurariu și Tudor Păcuraru.

Poeme publica Răzvan Ducan și Iosif Albu.

Un amplu dialog cu poeta Viorica Feierdan realizează Liliana Moldovan.

Despre venerabilul cărturar Zeno Fodor scrie Daniela Gifu.

Despre evenimente culturale din județul Mureș relatează Mircea Dorin Istrate (Târnăveni), Florin Bengean (Reghin), Gabriella Costescu (Sighișoara).

Sunt prezentate premnierele lunii octombrie la Teatrul Național din Târgu-Mureș.

Un foarte interesant material despre Ecaterina Teodoroiu publică Costel Neacșu.

Mai semnează articole pe diverse teme Emilia Amariei, Rusalina Petruț, Flaviu Șincan ș.a.

Editorialul pe care-l semnez expune în linii mari programul acestei publicații:

Viața mureșeană cea de toate zilele, în dinamica și diversitatea sa, lasă pe dinafara memoriei destule fapte importante, din rațiuni care preferăm să spunem că ne scapă, dar care n-au nimic în comun cu deontologia jurnalistică.

Tentația de a îndrepta acest soi de demisie morală și profesională revine sâcâitor și, până la urmă, mi-e greu să nu cedez ispitei, după ce o încercare similară n-am reușit s-o materializez, aceasta fiind ținută într-un stand by prelungit dintr-un simplu și grav motiv: criza de timp.

Și totuși, mustrările de conștiință nu mi-au dat pace și, inevitabil, decizia de a lansa un nou proiect media n-a mai putut fi amânată.

Așa plecăm la drum. Cei care vor să ni se alăture proiectului nostru au libertate deplină.

Vom pleca la drum fără prejudecăți – ale noastre, alții facă ce vor cu ele – fiind deschiși celor cu inima curată să mărturisească fapte care se întâmplă în jurul nostru și care ar merita să fie depozitate în tezaurul de documente ale unei existențe, ale unui timp care ne e dat să-l însoțim.

Jurnalul nostru e deschis tuturor celor care nu (pe)trec indiferenți clipa.

Sigur, testamentul caragialean „Cinste și gramatică” nu și-a pierdut actualitatea și rămâne un imperativ al colaborării.

Plecând la drum cu dorința de a deschide uși și acolo unde interesul pentru presă s-a erodat, un loc aparte îl acordăm celor care n-au avut încă vreo experiență jurnalistică, celor tineri, care au și ei multe de spus, nu doar pentru prezent, ci, mai ales, pentru viitor.

Nu putem să nu-i dăm dreptate lui Vergiliu, cu a sa celebră „sentință” -„Fugit irreparabile tempus” – și nici să ignorăm nu doar faptul că „timpul fuge fără să se mai întoarcă”, ci și că acesta nu poate trece fără să lase urme, nu poate trece nereținând pentru posteritate clipa care are relief, relevanță și pentru noi și pentru cei care vin.

În Cadran(ul) nostru vom încerca să reținem cât mai multe clipe de acest fel.

Depinde de noi, de toți celor cărora le pasă de ceea ce ne e dat să trăim și să mărturisim.

NICOLAE BĂCIUȚ / UZPR

 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.