Bicentenarul nașterii lui Iacob Marmorosch, cel care a transformat meșteșugul de zaraf și cămătar în arta de bancher modern
Cea mai longevivă bancă din România, care a funcționat neîntrerupt timp de 100 de ani (1848-1948), își leagă intim existența de personalitatea lui Jacob Marmorosch (n. 1 decembrie 1823, Colomeea, cel mai important oraș din Pocuția, pe atunci în Imperiul Habsburgic, așezare situată pe râul Prut, la circa 150 km de Cernăuți – d.11 ianuarie 1905 Viena).
Sediul băncii era situat în Str. Doamnei nr. 4, devenind – după restaurare – un modern hotel. Clădirea, de un rafinament ce îți ia privirea din primul moment, este rodul măiestriei și talentului cunoscutului arhitect Petre Antonescu, discipolul lui Ion Mincu.
A fost construită în perioada 1914-1923, etalând un spectaculos amalgam de stiluri: neoromânesc, cu tendințe bizantine, gotice, inclusiv moldovenești.
În schimb, interiorul, având fun
cționalitate bancară, dar cu aspect de palat princiar, este decorat în stilul Art Nouveau și Art Deco. Pentru acest rafinament unic, clădirea a fost inclusă în patrimoniul național, fiind clasată în categoria A (valoare de tezaur).
Punctele de atracție ale acestui imobil istoric sunt puse în evidență în mod inteligent: Camera-Tezaur (Seiful), păstrată în forma sa originală, prima ghilotină de tăiat bani, precum și somptuosul birou al întemeietorului băncii, Jacob Marmorosch, transformat în apartament de lux. Toate acestea reprezintă un adevărat complex muzeal hoteliero-bancar !
Dar, mai întâi, să vedem cine a fost întemeietorul, de la a cărui naștere se vor împlini în 2023 două secole: Bancherul ce va face istorie în lumea banilor era cumnatul unui alt mare finanțist, Isac Löbel, prieten cu marii afaceriști ai vremii, cum ar fi J. M. Elias.
Crescând afacerea, Jacob Marmorosch își unește forțele cu Mauriciu Blank (n. 8/20 iulie 1848, Pitești- d. 22 noiembrie 1928, Viena) pentru a crea cea mai cunoscută instituție bancară, cu capital românesc, apoi străin, ce va purta numele fondatorilor.
Astfel, la 1 ianuarie 1874 firma lui Jacob Marmorosch a devenit Banca Marmorosch, Blank & Co. cu sediul la București, având un capital inițial de 172.000 lei. Aceasta acționa doar ca instituție de credit, fiind comanditată de Banca „Isac Löbel” din Viena, deținută de cumnatul său, Isac Löbel.
Banca Marmorosch, Blank & Co., având filiale în marile capitalei ale Europei, a cunoscut vremuri de glorie, dar și perioade de colaps, iar în timpul marii crize economice din perioada 1929-1933 a reușit să supraviețuiască.
Începând cu anul 1870, Jacob Marmorosch se mută la Viena, asemenea lui J.M.Elias, locuind foarte aproape de familia Elias, în cartierul oamenilor de afaceri (Zelinkagasse 13).
Banca va fi condusă ulterior de fiul lui Mauriciu Blank, pe nume Aristide Blank (1883-1960), o altă mare figură a finanțelor românești. Acesta a absolvit Dreptul şi Ştiinţele Economice la Berlin.
În 1923, Banca „A. Blank & Co.”, reprezentanța vieneză a Băncii „Marmorosch – Blank and Co.”- București, avea 25 de sucursale (printre altele la Paris, Istanbul, New York).
Începând cu anul 1930, acesta, fiind considerat unul din stâlpii finanței liberale, este cunoscut în același timp ca economist al Casei Regale a României.
În anul 1937 a preluat trustul ziarului „Adevărul” de la Constantin Mille.
Sediul de la Viena al băncii de la București se găsea în Josefsplatz 6, în faimosul Palais Pálffy.
Vizita pe care am efectuat-o pentru a fotografia interiorul acestei clădiri de patrimoniu, situată în inima orașului București, a fost extrem de instructivă. Am fost impresionată nu numai de modul exemplar în care a fost restaurat acest imobil dar mai ales de semnificația intrinsecă a acestui fapt. Este un exemplu de bune practici pentru investitorii români, care pot converti acest frumos centru al Capitalei într-un prețios punct de atracție pentru așa numitul turism de City Break.
De altfel, ideea modificării unui vechi sediu de bancă din Centrul Istoric al Bucureștiului nu este o noutate. Anterior, aceasta s-a materializat prin transformarea ingenioasă a unei clădiri bancare, construite în anul 1925, într-un spațiu hotelier, purtând numele de Hotel Rembrandt, situat pe cealaltă latură a Palatului Băncii Naționale (Str. Smârdan nr. 11).
Același lucru se poate spune și despre transformarea unui complex cinematograf – grădină de vară, situat pe Bv. Elisabeta, într-un complex cultural educativ (bibliotecă, sală de expoziție etc).
Tanța Tănăsescu / UZPR