default-logo

AUZIT-AM CUCUL LA CAHUL !

Toți bat drumul Chișinăului. Numai că Basarabia e un picuț mai mare ! Așa că, într-un sfârșit superb de mai, cu lună plină și parfum îmbătător de tei, grupa Bunicii liberali bucureșteni și reprezentantul Fundației Iulia Hasdeu au luat calea peste Prut, pe la vama Oancea, de unde-i doar o azvârlitură de băț până la Cahul.
Nu știu câți au aflat sau dacă știu le reamintesc, marele domnitor al Țării Românești, Mircea cel Bătrân, din neamul basarabilor, primește ca dotă, în urma căsătoriei cu fata lui Dobrotici cele trei județe, Cahul, Bolgrad și Ismail. De aici și numele de Basarabia, denumire ce s-a extins, apoi, până în nordul Moldovei istorice. Partea de peste Prut.
Cahul este un oraș aflat la 175 km sud de Chișinău și 312 km de București. O localitate plurietnică, românii-moldoveni fiind majoritari. Cu cei peste 40 de mii de locuitori (2016), Cahul este, totodată, și centrul administrativ al raionului cu același nume, fiind al 6-lea oraș din țară, (după Chișinău, Bălți, Tiraspol, Tighina și Râbnița). Nu întâmplător se vorbește despre Cahul ca fiind „Capitala de Sud” a Basarabiei. Tot pentru informarea domniilor voastre, mai adaug că orașul este traversat două râulețe: Frumoasa (9 km) și Cotihana (7,4 km). Pe teritoriul orașului există surse de ape minerale curative și nămoluri balneare.
Datorită ghidului nostru, domnul Ionel Novac de la Consulatul României de la Cahul, ajungem la Colegiul Iulia Hasdeu unde promisesem să sosim în jurul amiezii. Vama a fost cea care a făcut să avem o mică întârziere. Până când ?
Are loc o primă discuție cu domnul director Gheorghe Tătaru și mâna sa dreaptă, prof. Tatiana Zbârciog. Am aflat că de la fondare şi până în prezent instituţia a promovat şi promovează un învăţământ modern, deschis şi flexibil, formând abilităţile şi competenţele viitorilor specialişti. Cei peste 900 de elevi fac studii de contabilitate, informatică, ecologie şi protecţia mediului, asistenţă socială, interpretare instrumentală, coregrafie, pictură, pedagogia învăţământului primar şi preşcolar. Constatăm un învățământ puternic ancorat în piața muncii moldovenești, derulând ample proiecte care au eficientizat dezvoltarea infrastructurii instituţiei, fiind atrase fonduri, consolidându-se baza tehnico-materială în cele 47 săli de clasă, 4 secţii, 6 catedre, cabinet metodic, limbi moderne, cabinet medical, 7 laboratoare de informatică cu 86 calculatoare conectate la internet, cabinet de practică şi orientare profesională, 4 ateliere de instruire în arte plastice, sală de sport, sală festivă, reţea internet, bibliotecă cu un fond de 43.058 volume, sală de lectură, aparatură digitală.
Am fost invitați să luăm parte la serbarea de sfârșit de an de a doua zi, ceea ce nu aveam cum să refuzăm, deși nu era în planul nostru. Micile noastre cadouri (cărți, albume, filme pe dvd, aparatură sportivă) au fost primite cu multă bucurie.
Imediat după cazarea la cochetul hotel, unde reținusem camera pe booking, fără să știm că e chiar în vecinătate (ce înseamnă paranormalul !), am pornit în explorarea urbei. Ghidul nostru, același Ionel Novac de la Consulatul României din Cahul, domn în adevăratul sens al cuvântului, un, deja, bun cunoscător al locurilor. Multe mulțumiri !
După vizitarea pieței mari cu Primăria, Universitatea de Stat Bogdan Petriceicu Hasdeu și sediul Centrului administrativ al raionului, unde au loc tot felul de manifestări culturale, o luăm la pas pe străzile urbei sub un soare arzător. Trecem pe lângă Teatrul muzical-dramatic Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Aflăm că Biblioteca Publică Andrei Ciurunga are cinci filiale, iar la anticamera deputatului Gorilă nu rezistăm să nu facem o poză.
Alți vizitatori, oficiali, ai orașului se întâlnesc cu primarul, în biroul de la Primărie. Ei, bine, noi l-am întâlnit pe teren urmărind asfaltarea unei noi străzi. Tânărul primar, Nicolae Dandiș, o mână de om, are o energie de nestăvilit. În doar câteva vorbe ne-a făcut o descriere generală a stării de lucruri. Mai sunt multe de pus la punct, iar de oameni ca dânsul e nevoie peste tot.
Ajungem la Muzeul de istorie și cercetare a ținutului Cahul cu peste 16.000 de exponate. Deși programul pentru public expirase, am fost așteptați. Vizitarea muzeului ne-a întărit, încăodată, ideea unității naționale. Doamna Veronica Popa ne-a oferit cu amabilitate multe date privind trecutul zonei, de la primele așezări umane identificate cu o vechime de cca 2.300 de ani.
De pe locul celor două sate, descoperite de arheologi, s-au colectat fragmente de vase de argilă și alte obiecte casnice din epoca bronzului. Prima atestare a localității, este dată de documentul de cancelarie domnească, 2 iulie 1502, unde apare numele Șcheia.
Mai târziu localitatea își schimbă denumirea în Frumoasa, iar prin decretul țarului Rusiei, Nicolai I, din 18 decembrie 1835 i se conferă statut de oraș și reședință de județ cu numele Cahul, în cinstea biruinței asupra turcilor din 21 iulie 1770.
În 1857, în Cahul a lucrat câteva luni, ca judecător, enciclopedicul Bogdan Petriceicu Hasdeu. Îndrăgind acest plai, va scrie mai târziu despre Cahul și râul Prut, admirând vitejia și înțelepciunea localnicilor. În același an, a sosit la Cahul, pentru câteva zile, viitorul mare om politic, liberalul Mihail Kogălniceanu.
O altă secție a muzeului ne-a dus la Casa Memorială … Ion Creangă de la Humulești (Neamț). Glumesc. Priviți imaginile și veți vedea că nu greșim prea mult ! Am văzut aici și teascul lui moș Ștefan Mocanu de la … Chițoc (Vaslui). Iar cireșele din grădină tocmai dăduseră în pârg.
Cum să nu te agăți de crengi lăsate de rod !?! Numai mătușa Măriuca lipsea !
Am ajuns, apoi, la Catedrala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Sf. Vasile) aflată într-un amplu proces de consolidare și restaurare. Recent Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales noul episcop al Eparhiei Basarabiei de Sud, Arhimandritul Veniamin Goreanu. Eparhie cu sediul la Cahul.
La răsărit, se află bustul domitorului Ioan Vodă cel Cumplit cu mâna pe sabie pentru a-și apăra neamul. Lângă lăcaș, pe latura sudică este așezat bustul marelui poet român-basarabean Grigore Vieru, cel care a declarat „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.” A plecat pe drumul către stele, în urma unui accident (!) rutier la 16 ianuarie 2009. Așa cum au plecat și soții Doina și Aldea Teodorovici !
Trecem și pe lângă schelele noului teatru, a cărui construcție a început în 2015, ca urmare a unui grant de 800.000 de euro oferit de statul român. Trebuia terminat încă de anul trecut, dar se pare că trupa locală de actori va mai juca mult timp tot în sediul de împrumut. Aici e …, dincoace va fi … nici nu știm când a trecut timpul și se lasă seara.
Facem joncțiunea cu cealaltă jumătate a grupului de bunici liberali și ne îndreptăm spre Sanatoriul Nufărul Alb. Notasem, deja, existența unor izvoare de ape minerale pe teritoriul orașului. Acum luăm contact vizual cu frumosul loc unde sunt tratate, cu succes, diverse afecțiuni ale aparatului locomotor, sistemului nervos central şi periferic, sistemului cardiovascular, ale tractului digestiv, de ordin ginecologic sau dermatologic.
O stațiune în miniatură cu prețuri pornind de la 5.280 lei moldovenești, adică 110 lei românești pe zi (tratament, masa de trei ori pe zi și cazare) – serie de 12 zile.
Complexul medical este situat într-un superb parc plin de flori, brazi argintii și alte specii, organizat de un grădinar profesionist. De reținut ! Sanatoriul Nufărul Alb este un loc excelent atât pentru tratament cât și pentru odihnă.
Nu mâncasem de dimineață iar organismul își cerea drepturile, excitat și de aerul de seară al locului. Ne-am lăsat pe mâna domnului consul și am luat contact cu bucătăria moldovenească, care și-a meritat din plin laudele și mulțumirile din partea noastră.
Somn ușor, deși era lună plină !
A doua zi dimineață, la cântecul frenetic al cucului, facem un drum până în centru, să mai schimbăm niște lei pe lei. Până când ?
La întoarcere, intrăm pe străduța pieței de flori. Fără a exista vreo semnalizare de drum înfundat, ajungem cu dificultate printre numeroasele oferte, era ziua de sfârșit de an școlar, în fața durei realități. Niște betoane cu flori, care ne barau accesul în bulevardul central.
Bineînțeles, copilotul (subsemnatul) a fost găsit vinovat. Asta nu m-a descurajat și în doi timpi și trei mișcări prin amabilitatea deosebită a unei lele Safta locale, am reușit să întoarcem din … 13 mișcări ditamai mașină, pe un spațiu unde nu puteai manevra nici măcar un Trabant. Meritul fiind, of course, al bunicului șofer.
Ajungem la timp la colegiu. La nici 5 minute, de la sosirea noastră, începe festivitatea de sfârșit de an. Ultimul clopoțel pentru o nouă generație de absolvenți.
S-au rostit cuvinte frumoase de către conducerea Colegiului Iulia Hasdeu, din partea profesorilor diriginți și a elevilor, s-au dat diplome, totul asezonat cu momente culturale interpretate de talentații elevi absolvenți. Am vizitat și inedita expoziție cu lucrări de artă plastică. Cine poate ști ce nume mari vom întâlni plecate din actuala promoție !
Primim flori, mulțumim public. Se lansează baloane spre cele zări, așa cum vor pleca și acești copii minunați ! Hora mare încheie serbarea.
Participăm la o întâlnire cu Consiliul de administrație a colegiului. Primim noi informații privind activitatea acestei instituții, precum și dorința de avea legături cu România. Cum la București există un colegiu omonim, am promis că vom întreprinde diligențele necesare apropierii dintre cele două unități de învățământ cu efecte benefice pentru ambele părți.
Am întâlnit aici oameni cu suflet mare, hotărâți să meargă pe calea europeană. Semne evidente erau arborate în întregul oraș. Multe dintre miturile negative, lansate de „prieteni”, au fost demontate.
Ne-am convins, timpul lucrează la refacerea unității naționale. La Cahul am întâlnit căldură mare. Atât în natură, dar mai ales în sufletele curate ale celor cu care ne-am întâlnit.
Pe curând, dragi frați moldoveni, pe curând ! Dacă nu noi (Elena, Emilia, Constantin și Sergiu), vor fi alții și alții !…

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*