SERGIU CIOIU – MAI TARE CA MOTOCICLETELE

Ca să-l reîntâlnesc pe unicatul Sergiu Cioiu – cântăreţul poeziei şi poetul cântecului – am re-revenit de două ori în ambientul atât de primitoarei grădini a Clubului Green Hours, unul din puţinele bastioane bucureştene de cultură jazzistică, teatrală şi nu numai, care au supravieţuit în vremile de restrişte ale atotputernicei urgii pandemice: mai întâi, miercuri 7 octombrie, pe când protagonistul a încrustat în răbojul timpului a optzecea toamnă a existenţei domniei sale şi ar fi trebuit să aibă loc concertul aniversar al artistului, reprogramat din frică de ameninţare ploioasă (ameninţare ce nu s-a adeverit, dar cum mulţi dintre spectatori n-au aflat despre amânare, grădina a fost plină); şi seara de concert propriuzisă derulată luni 12 octombrie – un veritabil regal de trăire intensă şi gust artistic elevat.    

Absolvent în anul 1964 al I.A.T.C. „I. L. Caragiale”(actualmente Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică), propagatorul de frumuseţi sonore despre care poetul Nichita Stănescu se exprima metaforic: „Bucuria interpretării lui, ne deschide pleoapa cu o stea…” s-a impus în anii ’60 – ’70 ai veacului trecut în elita promotorilor români ai muzicii pop de calitate cu un preponderent substrat poetic. Solist angajat în perioada 1964 – 1967 al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din capitală; prezent în august 1965 pe scena celebrului teatru „Olympia” din Paris, selectat fiind de nimeni altul decât Bruno Coquatrix şi comparat cu Yves Montand; în continuare îmbrăţişând o activitate free lance, revelat pe prestigioase podiumuri din România, Franţa, URSS, Polonia, Belgia, Olanda, Israel; devenit între anii 1972 şi 1975 actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti; apoi profesor de actorie în perioada 1975-1982 – iată principalele repere ale unei cariere care l-a consacrat pe Sergiu Cioiu drept artist intelectual de seamă, atribuindu-i o îndrituită notorietate. Putem afirma în chip peremptoriu că artistul le-a dat viaţă, le-a conferit statutul de hituri pentru posteritate multor creaţii valoroase ale lui Alexandru Mandy (cu predilecţie), dar şi ale lui Henri Mălineanu, Radu Şerban, Ion Cristinoiu, RobertFlavian, Cornel Fugaru, Nicolae Kirculescu, Temistocle Popa, Vasile Veselovski, Laurenţiu Profeta, Florin Bogardo, Vasile V. Vasilache, Andrei Proşteanu, ca şi unor inspirate cântece compuse de el pe versuri de Marin Sorescu, Miron Radu Paraschivescu, Romulus Vulpescu. Parte dintre aceste piese s-au regăsit în cuprinsul unor albume CD editate mai recent (în anii 2016 – 2018) de Casa Eurostar. 

De amintit la loc de cinste în repertoriul cântăreţului actor, „Tripticul Brâncuşi” aparţinând lui Alexandru Mandy care include creaţiile „Coloana infinitului”, „Masa Tăcerii” şi „Poarta sărutului”. [O glumă actuală, cu iz de ironie amară: din cauza virusului «Covid 19» s-ar zice că s-a schimbat nomenclatura celebrelor sculpturi ale lui Constantin Brâncuşide la Tîrgu Jiu, ele numindu-se acum „Corona infinitului”, „Masca tăcerii” şi „Poarta strănutului”…]

        Spectacolele de poezie şi muzică realizate de Sergiu Cioiuau fost premiate în contextul unor festivaluri naţionale.

În anul 1982 el s-a expatriat împreună cu a sa familie, iniţial în Franţa, stabilindu-se apoi definitiv în Canada, la Ottawa. În parteneriat cu Margareta Pâslaru, ghitaristul Radu Goldiş şi alţi artişti români, Sergiu Cioiu a întreprins turnee în patria de adopţie şi în SUA. În Canada a continuat activitatea de actor, interpret de cântec şi de poezie. A revenit însă anual, din 2016 în ţara natală, susţinând recitaluri aplaudate pe scenele unor teatre din Bucureşti, Braşov, Caracal, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Slatina, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, concomitent fiind invitat la numeroase emisiuni de radio şi de televiziune. Iar în primăvara anului 2016 a lansat un volum de memorii, intitulat „Nu ştim aproape nimic – Puşa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu (Editura Ars Longa). 

Referitor la cele două întrevederi cu Sergiu Cioiu de la Green Hours în luna octombrie, să menţionăm mai întâi că între spectatori am remarcat notabile personalităţi precum academicianul Răzvan Theodorescu, fostul manager al Institutului Cultural Român regizor şi diplomat Radu Boroianu, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti dinRomânia Doru Dinu Glăvan, actriţa Ioana Crăciunescu, publicistul Miron Manega, prezentatorul concertului, totodată cronicar al evenimentului în revista „Actualitatea Muzicală”Octavian Ursulescu, cel imberb (chip radios, spre diferenţă defeţele tinerilor de azi umbrite de nenumăratele bărbi la modă),câţiva vechi prieteni de generaţie ai artistului, dar şi nelipsitul, doctul fan Răzvan Andreescu.

Cu vocaţie şi de regizor, protagonistul a imaginat propria apariţie scenică aniversară ca un spectacol în patru acte distincteavând ca motto-uri cele patru strofe ale cântecului „Venise vremea”. 

Astfel, cel dintâi grupaj a cuprins cântece inspirate de stihuri ale poetului Marin Sorescu, intitulate „Într-o roată”, „Dialectică”, „Dumneata Lampă”, „Grijă”, primul cântec fiind creat de Sergiu Cioiu, iar celelalte trei de compozitorul Dan Stoian. Cel de al doilea episod care a purtat genericul „Venise vremea să citesc”, a cumulat patru melodii ale lui Sergiu Cioiuarhitecturate sonor pe canavaua scintilantelor creaţii poeticeproprii omului de spirit Romulus Vulpescu, numite „În fiecare zi”, „Destin”, „Carmen Meretricis”, „Bilet d’amor”. Apoi celde al treilea act spectacular prefaţat de subtitlul „Venise vremea să iubesc”, cu două emoţionante cântece inspirate artistului interpret de atât de expresivele poezii izvorâte de sub măiastra pană a aceluia care a fost inegalabilul Miron Radu Paraschivescu, – „Rică”, „Terente şi Titina” şi cu alte cinci din emanaţiile poetic-cantabile ale lui Alexandru Mandy ale cărorprim tălmăcitor dedicat a fost Sergiu Cioiu: „Cred”, „Glasul tău”, „Poarta sărutului”, „Cântecul vântului” (cel mai acreditat hit), „Îţi mulţumesc”. Iar actul-epilog, preferând ca sintagmă stihul „N-aş pleca din lume…”, a constat din dipticul de cântece „Trec fetele toamna” de Sergiu Cioiu pe versuri de Ştefan Radof şi „Cine a găsit tinereţea mea?” de Radu Şerban în parteneriat cu poetul Aurel Storin.

Componenta de trăire a amplului său preaplin interpretativ ar necesita, îndrăznesc eu să afirm, superlative încă mai convingătoare decât în chip obişnuit, spre a putea întruchipa cu certă măsură dimensiunile reale ale patosului investit în CONCERTUL-ÎNCÂNTARE pe care, cu o generozitate şi o veritabilă vocaţie de demiurg, Sergiu Cioiu ni l-a oferit în dar în inubliabila seară de luni de la Green Hours… Cu un glas a cărui forţă a dominat inclusiv zgomotele imunde ale motocicleteloraccelerând diabolic pe Calea Victoriei – de aici şi semnificaţia deloc metaforică, explicită, a titlului rândurilor de faţă – actorul muzician a desprăfuit aurifere zăcăminte de cuvânt şi sunet! De la şoaptele subtile la tonurile pline de pregnanţă, mereu tânărul artist (căci putem vorbi de o a doua tinereţe!) a vădit o surprinzătoare capacitate de a doza şi exhiba o întreagă pluralitate de sentimente! Nu mai puţin frapantă s-a dovedit a fi debordanta energie cu care a susţinut intens tonusul exteriorizării timp de două ore încheiate!! Realmente, o energie a dăruirii de sine şi a creativităţii, demnă de invidiat!!!

Nu în ultimă instanţă a aprecierii se cuvine să pledăm pentru ţinuta cu adevărat remarcabilă  a celor doi companioni care l-au însoţit pe protagonist în demersul său scenic. Ne referim în acest sens la pianistul şi interpretul la baian Lyuben Gordieski – desăvârşit acompaniator (de precizat că această profesiunepresupune nu numai stăpânirea tehnicii instrumentului şi, desigur, un înalt indice al muzicalităţii, ci şi o calitate aparte a empatiei graţie căreia poţi reuşi să armonizezi un atare tandem interpretativ) şi la Vlad Creţu – ghitară & backing vocal, care s-a demonstrat a fi şi un bun improvizator.

Concertul aniversar „Sergiu Cioiu 80” – moment de referinţă în cariera unui artist autentic!

Florian Lungu