default-logo

FRIGUL, CA PE O IUBIRE

Era o zi de duminică când te-am întâlnit întâia oară. Te-am  găsit atunci cu-o singură privire și n-am mai putut să-mi dezlipesc  ochii de albastrul ochilor tăi. Ca și cum, culorile noastre s-au amestecat într-una singură. Ca tu să vezi ce-i în inima mea și eu în inima ta. Sau ca și cum am făcut schimb de inimi. Ca să ne descoperim durerile și iubirile unui altuia. Doar că tu, speriat de rănile inimii mele, ți-ai ferit privirea, ca să-mi lași tot frigul din sufletul tău mie. Și de atunci îl port în mine, ca pe-o iubire. Pentru că tu mi l-ai dat. Și chiar dacă uneori, acesta-mi îngheață gândurile și amintirile, nu pot fugi de el. Pentru că am devenit între timp, una și aceeași. Și dacă aș fugi de el, ar însemna să fug și de mine însămi. Dar, nu m-aș lua atunci oare după mine? Așa că-l păstrez și acum, ca pe-o amintire de la tine, visând la culoarea ochilor tăi, așa cum și păsările visează uneori… Și totuși, am avut atâtea să-ți spun când sufletu-mi tremura lângă tine. Doar că îmi era teamă de sunetul vocii mele. Îmi era teamă de liniștea care se lăsa peste cuvinte. Și nu am decât un singur regret, că atunci când m-ai întrebat cine sunt, am lăsat să-ți răspundă doar ochii mei…Iar frigul, a învățat între timp să muște din mine din ce în ce mai mult…Dar oare, după atâtea tăceri, ce-ar fi să ți-l dau înapoi? Și s-o luăm de la-nceput!

 

Doina DABIJA / UZPR Chișinău

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.