Situl arheologic de la Tirighina-Bărboși, la fel de important ca Sarmisegetusa
Odinioară, cu aproximativ două milenii în urmă, Galațiul era nod de legătură între două lumi, era văzut drept „Poarta Porților Creștinătății”, cum a denumit Galații, în anul 2004, academicianul Răzvan Teodorescu, cu ocazia a 500 de ani de la adormirea în Domnul a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Galațiul a fost porto-franco, iar recentul război din Ucraina și recente descinderi, la Galați, ale unor miniștri ne reanimă speranța că acest „oraș cumplit de negustori” (Barbu Nemțeanu) va reveni, cu adevărat, la statutul de port maritim la Marea Neagră, statut singular pe Dunubiul românesc.
Da. Am uitat prea multă vreme că urbea gălăţeană a fost punct important pe harta vechilor imperii. Strămoșii noștri au înțeles acest lucru mai bine, iar romanii, cei care au poposit la Tirighina-Bărboși, în zorii nașterii noului popor, au pus locul în valoare, ridicând un castru roman, pe vechea davă, odinioară, limesul de nord al fostului Imperiu Roman de Răsărit.
Cunoscut drept Castrul roman Tirighina – Bărboși (sau Barboși), situl arheologic de la periferia municipiului Galați este declarat monument de patrimoniu de categoria A, potrivit Ordinului Ministrului Culturii nr. 2361/2010. Acest centru poartă încă urmele vechii „dave” dacice, dar și ale „castrului” roman, ridicat pe vechea așezare, după cucerirea Daciei de către romani, între anii 101-102 și 105-106.
După mulți ani de stat în paragină și de apeluri la restaurare, în anul 2019, prin inspirate demersuri ale actualului primar al municipiului Galați, s-au găsit fonduri pentru ca situl arheologic din marginea portului dunărean să fie pus în valoare. „Lucrările sunt în plină desfășurare și sperăm ca astfel să punem acest loc istoric al orașului nostru pe harta turistică a țării și a Europei. Într-o primă etapă s-a acționat pentru pregătirea și stabilizarea terenului, iar acum echipele de muncitori intervin pentru amenajarea aleilor ce vor avea elemente din lemn și piatră. Mai mult, construim și un muzeu de sit cu punct de informare, iar fundațiile au fost deja turnate, așa cum puteți vedea în imaginile atașate. Este un proiect cu fonduri europene de 22 milioane de lei, din care contribuția de la bugetul local este de 13 milioane de lei”, ne informează domnul Ionuț Pucheanu, primarul municipiului Galați.
Finanțarea este deosebit de importantă și ea vizează nu doar cercetarea, ci și „conservarea, protecția și valorificarea patrimoniului natural și cultural”, istoric și arheologic din județul Galați, cândva, punct strategic pe harta Imperiului Roman de Răsărit.
Proiectul are în vedere și îmbunătățirea mediului urban și integrarea, în circuitul turistic, a sitului daco-roman de la intrarea în municipiul Galați, cum vii dinspre Tecuci. Simultan este în lucru și viitorul muzeu care va pune în valoare bogăția de artefacte scose la iveală de arheologi, atât între anii 1973-1976, cât și din 2017.
Punct de legătură între lumi și civilizații
În Diploma militară din anul 140 după Hristos, descoperită în Bulgaria, aflăm de ce este important acest loc, pe care Imperiul Roman de Răsărit l-a
întărit militar, economic, spiritual și cultural.
În vechime, Castrul de la Tirighina-Bărboși asigura legătura între Moesia Inferioară și partea de nord-est a Daciei Romane, „urmând linia Siretului, a Trotușului și a Oituzului, până la așezarea Brețcu, în Transilvania”.
Așezarea de la Bărboși a fost – până în feudalismul târziu – cap de pod și cu o altă vestită cetate din Dobrogea – Dinogeția – aflată astăzi pe teritoriul județului Tulcea. Reiese că punctul de legătură de la Tirighina – Bărboși era cunoscut înainte de cucerirea romană și era la îndemâna locuitorilor daci, dar și a negustorilor greci.
Săpăturile arheologice din ultima jumătate de veac au confirmat faptul că vechea cetate dacă – „davă”- a avut o viață social-economică și militară, deosebită. Așezarea nu și-a pierdut din importanță nici în vremea Imperiului Roman de Răsărit, de la care comunitatea gălățeană, și nu numai, a primit moștenire acest „castrum-casttelum”. Vechiul sit arheologic, în parte, a fost scos la lumină de arheologi între anii 1976 și 1979, sub conducerea istoricului I.T. Dragomir. În anul 2017, cercetările pentru restaurarea sitului de la Bărboși-Tirighina au fost reluate, sub conducerea profesorului dr. Florin Topoleanu.
În urma cercetărilor din anii 1976-1979, realizate de Muzeul Județean de Istorie Galați, în colaborare cu Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” – București, la Bărboși, au fost scoase la lumină șaisprezece morminte romane, între care, cel cu numărul șapte este „cel mai valoros mormânt, judecat atât din punct de vedere al bogatului său inventar, cât mai ales al ritului său de înhumare”, observa istoricul și arheologul Ion T. Dragomir, fost director al Muzeului Județean de Istorie – Galați, și cel căruia îi datorăm cunoașterea și aprofundarea acestei istorii.
„Innocens” – „Necunoscutul” dintre bărboși
În mormântul daco-roman paleocreștin, cu numărul șapte, a fost descoperit trupul întreg al primului creștin de pe întreg teritoriul românesc, pe nume, „Innocens”, datat cronologic cu monede romane de la Claudiu al II-lea Goticul (268-270), precum și alte obiecte de rit funerar daco-roman. Cel mai important artefact este o fibulă de argint, găsită în mormântul șapte, care are încrustat numele „Innocens”, numele celui care odihnea în acest mormânt.
„Innocens” înseamnă „cel nevinovat” și desemna persoana care se pregătea să fie botezată în Biserica Primară Creștină. Se crede că „Nevinovatul” era un general al Armatei Imperiului Roman de Răsărit. În același mormânt, s-au mai găsit, între altele, un pahar „asemănător cu cel de la Apahida și căţuia dacică, elemente care atestă vechile practici de înmormântare ale comunităţii daco romane, abia în formare, în veacul III creştin. Întărește acest fapt modul în care au fost aşezate mâinile lui „Innocens”, se presupune că erau încrucişate pe piept – una dintre ele fiind căzută de pe piept, din motive de degradare a trupului după moarte. Apoi, orientarea celui adormit cu faţa spre răsărit este un alt element că „Nevinovatul” – „Innocens” – era creștin în Biserica Primară.
În anul 2017, când s-a pus problema reluării cercetărilor la castrul Bărboși – Tirighina, sub îndrumarea profesorului dr. Florin Topoleanu și a istoricilor și arheologilor de la Muzeul Județean de Istorie „Paul Păltănea” din Galați, acesta a constatat că „după situl arheologic de la Sarmizegetusa, cel de la Bărboși – Tirighina este cel mai important ca descoperire arheologică, relevanţă şi potenţial turistic din țara noastră”.
De reținut, trupul lui „Innocens” este cea mai veche mărturie materială creștină din țara noastră.
Pașii Sfântului Apostol Andrei și urmașii urmașilor
Spațiul din marginea Galaților are și o însemnătate de referință pentru istoria creștinismului românesc, și nu numai. Pe aici și-a purtat pașii Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul Galaților (din 1992) și al Românilor (din 1997) care a propovăduit cuvântul Evangheliei prin părțile noastre, încă din primul veac creștin.
Regretatul istoric al creștinismului Mircea Păcurariu ne înștiințează că Apostolul Andrei a fost însoțit în misiunea sa în Scythia Minor (Dobrogea și Cadrilaterul) și de Sfântul Apostol Filip. Despre acest moment, în veacul al XVIII, Meier – un călător (colonel, după Bogdan P. Hașdeu) rus prin părțile de sud ale Moldovei – relata, că la Șerbești, așezare din apropierea Tirighinei-Bărboși, exista „cea dentâi biserică creștină”, închinată Sfântului Apostol Andrei. Această informație a fost preluată de scriitorul și etnologul gălățean Tudor Pamfile și publicată în volumul Sărbătorile la români.
Nici Episcopul Pimen Georgescu (1902-1909) nu a trecut cu vederea prezența prin părțile noastre a Apostolului Andrei, iar în anul 1908, a botezat Seminarul Teologic Ortodox, cu numele Sfântului Apostol Andrei. În acel moment, așezarea acestei instituții sub protecția Apostolului Andrei era o premieră în țara noastră. Astfel, în 24 noiembrie 1908, regele Carol I şi ministrul Spiru Haret semnau actul de botez al instituției de învățământ teologic, naşul fiind Apostolul Andrei, „cel dintâi chemat” la Domnul.
Pe 30 noiembrie 1908 era primul hram al Seminarului gălăţean, primul director fiind arhimandritul Nicodim Munteanu, viitorul (al doilea) Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1939-1948.
Și actualul urmaș al Apostolului Andrei – Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian – a considerat, încă din 1992, o necesitate și o prioritate alegerea Apostolului Andrei, ca Ocrotitor al municipiului Galați. Cererea a primit girul Consiliului Local Galați și, astfel, merg înainte la Dunărea de Jos, continuitatea în slujire, propovăduire și apostolatul creștin.
Sfânta Paraschiva a binecuvântat pământul românesc întâi la Galați
O bucurie a fost pentru moșii și strămoșii noștri, strămutarea în pământul românesc a Moaștelor Sfintei Parascheva, de către „Beiul Moldovei” din acea vreme – domnitorul Vasile Lupu (1634-1653). Adusă pe calea apei, pe bani grei, în drumul de la Stambul (fostul Constantinopol, inima Bizanțului) înspre Iași, Sfânta Parascheva a pus primul pas pe pământ românesc la Galați. Era vara anului 1641.
Tot, aici, în târgul de ieri, la mijlocul celui de-al XVII-lea veac, a primit adăpost sigur Patriarhul Ecumenic Atanasie al lII-lea Patelarie, astăzi, Sfânt în calendar. „Pribeagul Patriarh” a locuit în micul târg de veac XVII, timp sfințit de peste doisprezece ani, între 1642-1654. Aici s-a rugat și a așteptat vremuri mai bune pentru înflorirea „Bizanțului de după Bizanț”… Proclamarea sa ca Sfânt în calendarul nostru s-a făcut la Galați, în anul 2009, de către Preafericitul Patriarh Daniel.
Pe Dunăre mai sus, vom urca la Precista – cea mai veche mănăstire-fortăreață zidită între 1643-1647, pe malul bătrânului fluviu, la kilometru zero al municipiului Galați. Din turnul Precistei vom privi – în aval și în amonte de… istorie și vom rememora vremuri de răstriște, când pentru apărarea portului de odinioară de invaziile dușmane, zidul mănăstirii a devenit adevărată metereză a cetății. Se spune că în vremea Eteriei, orașul a ars din patru părți și peste tot domina imaginea deznădejdii…Statutul de porto-franco din veacul al XIX-lea a pus portul maritim de la Galați, singurul port maritim de la Dunărea noastră românească, pe harta lumii. Consulate, reprezentanțe străine, corăbii și mateloți, negustori și mușterii, eșarfe în vânt și inimi zdrobite, mătăsuri și mirodenii cu gust de vanilie sau scorțișoară, și halviță răspândesc parfumul unui Europolis ce urma să fie…
***
Am pornit prin târgul de ieri, pentru ca făcând punte între cele două lumi, să ajungem în Galațiul de astăzi. Un municipiu, mereu în devenire, ce nu mai este „copleșit” de mulțimea negustorilor, ca în urmă cu aproape două veacuri, pe vremea Galațiului porto-franco…
Vom urca pe scara timpului, spre mijlocul veacului al XIX -lea și vom trimite Sus un gând de recunoștință lui Costache Conachi, care la moșia sa de la Mânjina a adunat toată tinerimea pașoptistă și unionistă…
Îl vom însoți pe Voievodul Alexandru Ioan Cuza (1863-1867) pe la hanuri vechi, de poveste, să-i dibuim pe cei care înlocuiesc ocaua mare cu cea mică. Vom adăsta, prin timpuri de „Vovidenii” domnești, unde Cuza, Voievodul Unirii de la 24 ianuarie 1859, făcea planuri unioniste – alături de Vlădica Melchisedec Ștefănescu (1864-1879), ctitorul Unirii și al Episcopiei Dunării de Jos. Apoi, pornim pe drumul istoriei, alături de Voievodul Alexandru Ioan Cuza din casa părintească a părinților Ioan și Sultana Cuza din Galați – acum Casa Memorială „Cuza”, aflată lângă Biserica „Vovidenia” – înspre Iași în Adunarea Ad-Hoc și apoi în fruntea Țării, la București. Nu vom uita sprijinul din plin dat gălățenilor de deputatul de Galați Mihail Kogălniceanu a cărei statuie, făcută pe cheltuiala lui V. A. Urechia, veghează astăzi, în fața Facultății de Istorie, Filozofie și Teologie din Galați…
Pagini de istorie regală
Perioada de început de veac XX este pentru gălățeni presărată de pagini de istorie regală și națională, de jertfa Armatei Române, curajul și vitejia bravilor noștri eroi, care în primul Război Modial, prin planul temeinic al generalului gălățean Eremia Teofil Grigorescu (+1919), Moldova devenea reduta care a ținut în viață inima viitoarei Românii Mari.
Ce mai are Galațiul valoros? Are cea mai somptuoasă Catedrală care a fost sfințită, în 6 august 1917, de prezențe cerești și de „augustele feţe” – Prinţul Ferdinand şi Principesa Maria, care îi reprezentau pe Regele Carol I şi Regina Elisabeta, aflaţi, la data sfințirii, în Elveţia la tratament.
Catedrala gălățeană, „Domul spiritualității răsăritene”, cum a văzut-o academicianul Dan Berindei, și Palatul Administrativ sunt proiecte ale arhitectului Petre Antonescu, același care a proiectat Arcul de Triumf din București, Palatul Primăriei Capitalei, fațada Facultății de Drept din București și altele.
Municipiul Galați are cea mai lungă faleză de-a lungul Dunării europene (patru kilometri), cu o expoziție permanentă de sculptură în metal; are în centrul vechi, prima statuie din țară (octombrie 1911), închinată lui Mihai Eminescu, văzut de Arghezi drept „Sfântul preacurat al ghiersului românesc”.
Aici, la malul Dunării s-a născut Nae Leonard – „Prințul Operetei” – lucrarea sa fiind sursă de inspirație pentru artiştii Teatrului Muzical și nu numai, cum este și cel al actriței Fani Tardini pentru actorii de la Teatrul Dramatic.
Minunata Grădină Publică, situată față în față cu Palatul Episcopal, clădire istorică, ridicată în interbelic de Episcopul Partenie Clinceni, în 1901, ca așezământ pentru fetele sărace, după naționalizare devenind sediul Muzeului de Artă Vizuală. Reintrarea în drepturi a fost după retrocedarea din 2004 și restaurarea cu fonduri europene, pentru ca din noiembrie 2014 să devină Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos. Un spațiu care nu trebuie ocolit, fiindcă nu știți ce pierdeți…
Avem, la Galați, 18 de hectare de verdeaţă, constituiți în odihnitoarea Grădină Botanică „Răzvan Angheluță”, alte instituții de Istorie, Artă și Cultură, de vocație europeană…
Ați obosit?! Ne oprim aici, dar vom reveni prin Galații de ieri și de astăzi, din viitor, într-un itinerariu cultural-spiritual care va urma…
Maria Stanciu/ UZPR
foto: site-ul Primăriei Galați și arhiva personală