Societatea Scriitorilor Români a fost înființată la 28 aprilie 1908, având ca președinte pe Cincinat Pavelescu, iar ca vicepreședinte pe Mihail Sadoveanu. Astfel că, Emil Gârleanu povestește de Șezători Literare încă din martie 1906, ca fiind un prilej de întâlniri cu publicul avid de lectură sau de literatură. Sau, un bun moment de împărtășire, prin scris, cu scrisul altora sau de a se cunoaște, între ei, scriitorii.
În acest an marcăm 110 ani de la Prima Șezătoare literară (1911) de la Arad, dar și 140 de ani (7 ianuarie) de la nașterea lui Ion Minulescu.
În acest context, Minulescu s-a aflat la Arad la această primă Sărbătoare literară alături de nume ilustre ale vremii: Șt. O. Iosif, Ion Al. Brătescu-Voinești, M. Sadoveanu, Zaharia Bârsan, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, Cincinat Pavelescu, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu ș.a.
În călătoria spre Arad, drumul lor a fost unul de poveste, fiind întâmpinați cu entuziasm și simpatie în gările din Vint, Simeria, Ilia, Deva, Săvârșin, Orăștie , cu flori de liliac în mână, cu localnici înveșmântați în costume populare sau haine de sărbătoare cu tricolor, în ecou de cânt „Pe-al nostru steag”.
Șederea scriitorilor la Arad, la hotelul „Crucea Albă” (azi Ardealul) a fost una emulativă, dar și una care le-a prilejuit întrevederi cu nume mari ale timpului: Sever Bocu, Sava Raicu, Nicolae Oncu ș.a.
La masa cu 248 tacâmuri, au fost rostite toasturi, ovații, epigrame sau au fost citite fragmente din creațiile celor prezenți.
La plecarea de la Arad, cu 20 de trăsuri de la hotelul Vas, presa vremii („Tribuna”, „Viitorul”) a consemnat despre Șezătoarea literară, dar și despre Telegrama de Mulțumire transmisă din Predeal lui Nicolae Oncu, dar și despre brațele încărcate de flori prin care, lor, scriitoror, le-a fost elogiată opera.
Plăceri estetice se resimt și azi, la 140 de ani de la nașterea, în noaptea de 6/7ianuarie 1881 a poetului Ion Minulescu (prezent, în 1921, la Arad).
Poetul „Romanțelor pentru mai târziu”, Ion Minulescu a scris câteva opere fundamentale: „De vorbă cu mine însumi”, „Măști de bronz și lampioane de porțelan”, „Spovedanii”, „Corigent la limba română”, „Strofe pentru toată lumea” ș.a.
De un sentimentalism îmbrăcat în costumație exotică, lirica lui Minulescu rămâne una descriptiv-juxtapusă unei receptări romantice și pur confesive. Cum la fel de inovativ-interogativă este: „De ce-ai plecat?… / Tu nu știai / Că-n luna mai / Prin munții cu păduri de brad / Oricine-ar fi-femeie sau bărbat / Potecile te duc spre Iad / Și nu / Ca-n lumea basmelor, spre Rai”.
Astăzi, la 110 ani de la Prima participare la Șezătoarea literară de la Arad și la 140 de ani de la naștere, poezia plină de refren a lui Minulescu, solemnă și de o locvacitate neînfrântă, îi este proprie și de un fard liniștitor.
Florica R. Cândea / UZPR Arad