NAE ALEXANDRU: ”O zi în care nu ai râs este o zi pierdută” REPORTER: – Faceți parte din tânăra generație de actori care s-au afirmat în ultimii ani în țara noastră. De ce ați ales această profesie ?
NAE ALEXANDRU: – Din totdeauna am vrut să devin actor. Am fost crescut de bunică și mătuși care au lucrat în lumea teatrului. bunica a fost cabinieră la TEATRUL BULANDRA , am văzut spectacole frumoase cu actori MARI. Copil fiind i-am văzut jucând pe marii actori ai teatrului ROMÂNESC. Adolescent fiind ,în clasa a 9-a, am început să văd și mai mul teatru și film . Vedeam toate spectacolele de la teatrele din București și toate filmele cu marii noștri actori . Eroul meu era MĂRGELATU- FLORIN PIERSIC. Da, recunosc, am vrut să fiu ca FLORIN PIERSIC și AM REUȘIT.
REPORTER: – Vă rog să numiți actorii care v-au fost profesori în timpul studenției sau mentori după absolvirea universității.
NAE ALEXANDRU: – Primul profesor l-am avut la ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ, când aveam 15 ani. Actorul ION ARCUDEANU de la Teatrul de copii ION CREANGĂ. EL m-a învățat să nu mai imit. Imitam pe aproape toti actorii români . Apoi am intrat la 17 ani în TRUPA DE TEATRU EVENIMENT, condusă de regizorul GRIGORE POPA . Aici am avut mari satisfacții. Am obținut 8 premii naționale, în 2 ani, la festivalurile de teatru pentru amatori din țară, pentru roluri în spectacole sau recitaluri . Același regizor m-a pregătit și pentru institutul de teatru. Am intrat la institut în 1995, la 18 ani, la clasa marei regizoare SANDA MANU. Aici i-am avut asistenți pe GHEORGHE VISU și FLORIN ANTON. După doi ani petrecuți în această clasă am plecat la clasa MIRCEA ALBULESCU , unde i-am avut asistenți pe regizorul CĂTĂLIN NAUM și pe DINU MANOLACHE . DINU MANOLACHE va rămâne mereu profesorul meu de suflet. Păcat că a dispărut dintre noi atât de prematur. Vă închipuiți că având asemenea profesori am absolvit facultatea în 1999 cu mare succes. Jucam în 5 din cele 7 producții ale studioului CASANDRA din acel an. Mai târziu, ca actor al TEATRULUI DE REVISTĂ , marii actori ai acestui teatru mi-au influențat cariera.
REPORTER: – Când s-a produs debutul dumneavoastră, ca actor ?
NAE ALEXANDRU: – Am debutat ca actor în anul 2000 la TEATRUL EVREIESC DE STAT jucând în muzicalul SCRIPCARUL PE ACOPERIS , aături de DAN TUFARU.
REPORTER: – Înainte de a ajunge la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” la ce alte instituții teatrale ați mai activat ?
NAE ALEXANDRU: – După un concurs semiratat la teatrul din BRAȘOV , unde cu toate că luasem concursul , nu am jucat nici măcar 10 minute, am hotărât să rămân în BUCUREȘTI , orașul meu natal. Am făcut figurație specială în TEATRUL NAȚIONAL DIN BUCUREȘTI iar în anul 2000 m-am angajat ca actor debutant la TEATRUL EVREIESC DE STAT. Aici am lucrat timp de 6 ani cu regizori ca HARY ELIAD, GRIGORE GONȚA , ALEXANDER HAUSVATER , BOGDAN DRĂGULESCU , KINCES ELEMER , MATEI ALEXANDRU . Am jucat alături de actori dragi mie, realizând peste 20 de roluri. Ultimul rol fiind și o încununare a muncii mele , interpretând rolul lui MENAHEM MENDL din ROMANUL UNUI OM DE AFACERI , personaj celebru al literaturii evreiești. În anul 2006 am ajuns actor la TEATRUL DE REVISTA, chemat de la teatrul EVREIESC de către regizorul BIȚU FĂLTICINEANU , scriitorul AUREL STORIN și directorul ALEXANDRU ARȘINEL.
REPORTER: – După părerea dumneavoastră, este apreciată așa cum se cuvine profesia de actor în România ?
NAE ALEXANDRU: – Profesia de ACTOR este una specială Ca actor muncești non -stop . Ai mereu de învățat . ACTORIA nu se face doar în TEATRU , TELEVIZIUNE, etc. , actor ești din prima secundă când te trezești până te culci . Actoria e un alt fel de a-ti TRĂI VIAȚA . Astăzi actorii sunt în suferință , deoarece societatea GLOBALIZATĂ a distrus criteriile de valoare , iar profesia noastră funcționează doar pe baza criteriilor de valoare . ACTORIA este o meserie pe FĂCUTELEA , cum spunea profesorul meu , nu te poți duce la teatru și sa te prefaci că muncești . În alte profesii se poate. De aceea cred că actorul , astăzi , suferă pentru că nu mai este tratat așa cum ar merita.
REPORTER: – Ce ar trebui să facă statul și televiziunea națională pentru o mai bună promovare a actorilor cu adevărat talentați ?
NAE ALEXANDRU: – Statul AR TREBUI SĂ ÎNFIINȚEZE UN ORGANISM care să se ocupe cu promovarea valorilor artistice . Nu se va întâmpla niciodată. Este păcat că nu există producții de filme așa cum ar trebui. Televizunile au devenit PREA COMERCIALE , se vorbește mult și nu se fac producții cu adevărat valoroase.
REPORTER: – Mai are ”priză” la publicul de astăzi teatrul de comedie ?
NAE ALEXANDRU: – O ZI ÎN CARE NU AI RÂS ESTE O ZI PIERDUTĂ . Comedia va fi mereu la modă și va avea succes . Comedia este cel mai greu gen teatral , pentru că nu poți păcălii . Ai , sau nu ai har comic.
REPORTER: – Tinerii actori de comedie au posibilitatea să se ridice la nivelul marilor actori de odinioară ?
NAE ALEXANDRU: – Valoarea actorului este stabilită în funcție de mai mulți factori . REGIZORUL și TEXTUL . Pentru un actor de revistă, TEXTUL este foarte important . Talentul trebuie șlefuit cu TEXTE VALOROASE . Degeaba ești actor bun și joci niște texte care nu te reprezintă. Politica repertorială în teatru este ESENȚIALĂ .Sunt mulți actori tineri , foarte buni . Și ei se văd . Eu cred că teatrul ROMÂNESC are un viitor bun.
REPORTER: – Care au fost rolurile mai importante care v-au marcat activitatea de actor, desfășurată până acum ?
NAE ALEXANDRU: – Toate rolurile am fost învățat să le fac cu dăruire totală . Toate rolurile le fac cu dorința ca să rămână ceva și în memoria spectatorului . Cred că unul dintre cele mai dragi roluri din ultima perioadă a fost cel din SOSESC DESEARĂ , unde îl interpretam pe SACHE și mâncam jumătate de borcan de dulceață de vișine , la fiecare spectacol.
REPORTER: – Cum reușiți să ”împletiți” prezența pe scenă cu unele emisiuni de televiziune, în care evoluați de mai mulți ani ?
NAE ALEXANDRU: – Genul de teatru pe care îl practic este un gen POPULAR . Atunci când am fost invitat să fac parte din trupa teatrului TĂNASE, l-am întrebat pe MIRCEA ALBULESCU dacă să mă duc , răspunsul lui , pe care n-am să-l uit niciodată a fost: DU-TE , ĂLA E UN TEATRU DE VEDETE . Este normal să fac televiziune , și mai ales DIVERTISMENT DE TELEVIZIUNE , dar din păcate nu se face atâta cât ar trebui. Îmi place foarte mult această alergătură din platoul televiziunii pe scena de la TĂNASE. Altceva nici nu mă văd făcând.
Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR