default-logo

Doina Drăguț: „Încă de la început, revista «Constelaţii diamantine» s-a axat pe cultul valorii”

IOAN VASIU: Când ați debutat ca jurnalist și când ați debutat ca scriitor?

DOINA DRĂGUȚ: Prin 1992, am publicat în cotidianul craiovean „Cuvântul libertăţii”, la rubrica „Pânza de păianjen”, ce se afla pe prima pagină, microeseuri, care aveau ca temă situaţia actuală a acelor vremuri. Apoi am publicat cronici plastice referitoare la expoziţiile prezente pe simezele craiovene şi cronici literare de la diferite lansări de carte.

Începând din 2003, am lucrat ca redactor la „Jurnalul de Dolj”, secretar general de redacţie la „Lege şi fărădelege”, redactor şef adjunct la „Mesagerul Olteniei”, redactor şef la revista de cultură „Literaria”, redactor şef la revista de cultură „Domnul de Rouă” şi fondator şi redactor şef la revista de cultură universală „Constelaţii diamantine”.

Ca scriitor, am debutat cu poezii în revista „Luceafărul”, în 1997, după terminarea Facultăţii de Matematică de la Universitatea din Craiova, iar editorial, în 1994, cu volumul de poezii „Ceasuri de îndoieli”, cu o prefaţă făcută de criticul literar Ovidiu Ghidirmic.

I.V.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră revista „Constelații diamantine”?

D.D.: Revista „Constelaţii diamantine” a luat fiinţă în septembrie 2010, la Craiova, având ca fondatori pe: Doina Drăguţ, Al. Florin Ţene, N. N. Negulescu şi Janet Nică.

Revistele, cu destinul lor de efemeridă, de cele mai multe ori nu supravieţuiesc clipei, prezentului. Dar putem spune, fără teama de a greşi, că o revistă, cu toată efemeritatea ei, poate fi privită şi definită, în ansamblul ei, ca o operă de artă, în care materia, subordonată unor scopuri esenţialmente spirituale,este un mijloc de manifestare a spiritului.

Încă de la început, revista „Constelaţii diamantine” s-a axat pe cultul valorii, depăşind limitele naţionalismului, cu o deschidere spre universalitate. Principiile care au stat, şi stau, la temelia selectării materialelor, sunt autenticitatea, originalitatea compoziţională şi expresivitatea artistică.

Ca loc ineluctabil de manifestare a spiritului, revista pune în valoare, dincolo de aspectele artei contemporane (grafică, desen, pictură) şi mijloacele moderne de abordare computerizată, devenind o îmbinare armonioasă de simboluri expresive, ce poartă amprenta raţionalului şi dau sens istoric materiei.

A concepe şi realiza o revistă culturală necesită multă muncă şi transpiraţie. Acest lucru minunat nu se poate înfăptui fără dragoste, fără multă dragoste. Este un proiect ambiţios să creezi o revistă culturală, cu un profil bine pus la punct. Acest lucru solicită efort, abnegaţie şi dăruire totală. Albert Camus spunea: „O realizare este un angajament – obligaţie la o realizare şi mai mare”.

Pentru ca o revistă să dobândească recunoaştere şi prestigiu, pentru ca ea să dureze în timp, este necesară o conlucrare în armonie şi echilibru în cadrul redacţiei, este nevoie de colaboratori fideli şi prieteni sinceri, care să iubească literatura şi arta, care să aibă chemare şi forţă în exprimarea frumosului.

Revista „Constelaţii diamantine” este bine cunoscută şi se bucură de o audienţă deosebită, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

I.V.: Cum se împacă poezia pe care o scrieți cu jurnalismul pe care-l practicați?

D.D.: Mai întâi vă voi spune cum se împacă matematica (profesia mea de bază) cu celelalte pasiuni care m-au ghidat în viaţă (pictură, rebus, literatură, filosofie, ziaristică, informatică). Poezia este o îmbinare armonioasă între matematică şi literatură, între matematică şi artă, între matematică şi viaţă, între matematică şi ceea ce există dincolo de viaţa terestră. După cum se ştie, încă din antichitate, filosoful și matematicianul grec, Pitagora, punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. Ideea filosofică principală a pitagorismului este că „numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice”. Punctul de plecare al teoriei pitagoreice despre principiul numeric al lumii este „unitatea” sau „monada”. Aristotel spunea că în concepția pitagoreică „numărul constituie substanța tuturor lucrurilor” („Metafizica”) și că „lucrurile constau din imitația numerelor”.

Unii critici au sesizat, cu deplină autoritate, că am primit „ecouri sau corezonanţe” din lirica unor poeţi precum Ion Barbu, Lucian Blaga sau Rilke; alţii au văzut o orientare spre experienţele iniţiatice orientale sau hinduse. Poemele mele includ, de cele mai multe ori, teorii ştiinţifice asupra sensului vieţii, conferindu-le acestora înveşmântare emoţională, iar căutarea esenţelor se face prin trăiri lirice pure, adeseori de natură divină, incluzând lumină, transparenţă, iubire.

Referitor la jurnalism, după cum aţi observat, eu am făcut, cu precădere, jurnalism cultural. Şi aici, nu numai că am comentat ştirea, dar am intrat în inima evenimentului respectiv, cu dezinvoltură, fie că a fost un vernisaj, fie o lansare de carte, şi informându-mă anterior de istoricul şi evoluţia protagoniştilor, am putut să-mi exprim şi propria părere.

I.V.: Vă întreb, în calitatea dumneavoastră de editor: care este diferența dintre o publicație tipărită și una care apare online?

D.D.: Între o publicaţie tipărită şi una on-line este, desigur, o diferenţă destul de mare. Pentru o publicaţie tipărită, în afară de calculator, ai nevoie şi de o tipografie care să facă transpunerea pe hârtie, apoi ai nevoie de difuzori care să răspândească (să vândă) publicaţia respectivă şi mai întâi de toate trebuie să dispui de bani. Şi, în acest caz, cheltuielile pot fi mai mari decât câştigurile. În presa on-line, lucrurile sunt mai simple: dacă dispui de un calculator, de softul aferent editării unei reviste/ unui ziar, şi, ca redactor, dacă ştii să lucrezi cu aceste instrumente nu te costă nimic. Am spus că nu te costă nimic, dar am greşit un pic pentru că nu am luat în calcul timpul, dar până la urmă nu este un timp pierdut pentru că te îmbogăţeşti spiritual din diversitatea materialelor pe care le primeşti, îţi însuşeşti din cultura autorilor (dacă, bineînţeles, ştii să-i alegi). Când publicaţia este gata, doar cu un singur click poate ajunge, în doar câteva secunde, la zeci de mii de cititori de pe tot mapamondul.

I.V.: De câți ani faceți parte din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și de ce ați aderat la această Uniune?

D.D.: În UZPR m-am înscris pe data de 04.01.2012. Deci sunt peste zece ani de când sunt membru UZPR. Printr-o întâmplare, revista „Constelaţii diamantine” a ajuns la Doru Dinu Glăvan, preşedintele UZPR. M-a contactat printr-un e-mail şi mi-a spus că-i place revista şi m-a rugat să-i trimit câteva materiale pentru site-ul UZPR. Apoi am vorbit de mai multe ori la telefon şi mi-a propus să mă înscriu în UZPR. Mi-am făcut dosarul, iar când a trecut prin Craiova (el locuia la Reşiţa şi săptămânal mergea la Bucureşti cu maşina), ne-am întâlnit şi i-am dat dosarul. Deci, iată, cât de simplă a fost înscrierea mea.

I.V.: Prin ce se aseamănă și prin ce diferă Uniunea Scriitorilor din România și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România?

D.D.: Nu aş vrea să vorbesc despre USR, mai ales despre conducerea ei. Dar dacă m-aţi provocat, vă spun că este o mare diferenţă. Uniunea Ziariştilor avea, prin regretatul preşedinte Doru Dinu Glăvan, şi are, prin actuala conducere, o mare deschidere spre valori, spre universalitate, către diversitate, spre adaptabilitate la o lume în continuă schimbare. USR este închistată în propria-i carapace, sunt câţiva care conduc (spre dezastrul culturii!) şi se cred de neînlocuit. Uită că „cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”. (Napoleon).

I.V.: După părerea dumneavoastră, mai poate fi considerată presa a patra putere în stat?

D.D.: În ţările democratice, jurnaliştii au un rol important. Ei, cu intuiţia lor, cu crezul lor de formatori de opinie, sunt, aşa cum s-a spus, „câinii de pază ai democrației”. În România, au ştiut să-şi formeze o organizaţie profesională de creaţie publicistică şi jurnalistică cu deplină autonomie – Uniunea Ziariştilor Profesionişti.

Indiferent de tipul de jurnalism practicat (de investigație, de opinie, de cultură), datoria jurnalistului este informarea corectă a publicului. Din păcate, unii ziarişti practică dezinformarea, iar unii dintre ei au devenit sclavii banului. Nu cred că presa este chiar o putere în stat, pentru că nici nu are pârghiile necesare unei puteri, dar are un rol important prin dezvăluirile pe care le face (dacă sunt corecte şi reale) şi prin influenţarea publicului şi mai ales a celor care au căderea de a lua decizii.

I.V.: Știu că sunteți autoarea unor cărți publicate în decursul anilor. Vă rog să amintiți titlurile unora dintre ele.

D.D.: Da, de-a lungul vremii, am publicat mai multe cărţi de versuri, proză, eseuri şi un roman. Le enumăr în ordinea apariţiei: „Ceasuri de îndoieli” (versuri), 1994, „Arabescuri” (eseuri), 1995, „Detaşare într-un spaţiu dens” (versuri), 1995, „Individualitatea destinului (eseuri asupra individualităţii destinului în artă), 1996, „Spaţiul din nelinişti” (versuri), 1998, „Ochiul de lumină” (versuri), 2000, „Suferinţele unui redactor” (roman), 2006, „Nelinişti prin timp (eseuri, recenzii, cronici plastice), 2010, „Timpul dintre valuri de lumină” (versuri), 2014, „Gânduri de lumină” (versuri), 2019.

I.V. : Ce proiecte aveți pentru anii care vor urma?

D.D.: Vreau ca revista „Constelaţii diamantine” să apară mai departe, pentru că materiale sunt, iar scriitorii care aleg să publice aici sunt tot mai numeroşi. Doresc să editez o carte de versuri cu poemele pe care le-am publicat în ultimul an în revistă sub genericul „Jocul minţii”. Acestea sunt proiecte apropiate, dar mai sunt şi vise care sper să devină realitate cu timpul. Se spune că omul trăieşte atât cât să treacă prin toate evenimentele ce-i alcătuiesc destinul.

                 Interviu consemnat de Ioan Vasiu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. l.c. Reply

    Apreciem sinceritatea detaliilor oferite. „Constelații diamantine” – o revistă etalon în cultura română contemporană. Felicitări!

Lasă un răspuns

*