default-logo

Un eveniment pe verticală într-o realitate pe orizontală. Despre Şcoala Populară de Arte – Arad

Începuturile instituţiei la care ne referim sunt legate de înfiinţarea, în anul 1883, a Conservatorului de Muzică, printre primele din Europa. Denumirea acesteia a suferit modificări repetate, de-a lungul timpului: în anul 1912 s-a numit – Şcoala Orăşenească de Muzică; în anul 1840-Conservatorul Municipal de Muzică şi Artă Dramatică, iar la instaurarea regimului comunist în tară – anul 1948-aşezământul va primi titulatura de Şcoala Populară de Arte, nume pe care îl păstrează şi-n ziua de azi.
În prezent, instituţia este un departament al Centrului Cultural Judeţean, aflat în subordinea Consiliului Judeţean,iar profilul ei de activitate este sinonim cu învăţământul artistic, destinat unui public larg, cu aptitudini în domeniu. Altfel spus, cei dornici îşi exersează şi îşi dezvoltă aici aptitudinile, atingând uneori excelenţa. Cursanţi din cele mai diverse categorii de vârstă, de la copii până la seniori, provenind din cele mai diverse sfere de activitate, sunt îndrumaţi de artişti-profesori, care pe ştatele de plată figurează drept prestatorii de servicii. S-ar zice că se pune semn de egalitate între artă şi economie,de parcă ar fi surori gemene.
Şcoala artiştilor populari din oraşul de pe Mureş acoperă, prin cursurile existente, cam tot ce se poate acoperi în sfera artelor :muzică, arte vizuale, dans. Aici vin regulat oameni dornici să-şi alimenteze sufletul, mintea şi creativitatea pentru a se şlefui şi pentru a se defini pe verticală. Aici sunt conjugate verbele a fi şi a avea, fiind puse în echilibru. Cu atât mai mult cu cât viaţa, parcursul omului cotidian, stă sub jaloane ale orizontalităţii, ale goanei permanente de a acumula lucruri palpabile, materiale, cu care ajunge să se identifice, fără să-şi dea seama că în acest fel îşi schilodeşte fiinţa profundă, se supune schematizării, robotizării.
În cadrul evenimentului Zilele Şcolii Populare de Arte – Arad 2022, miercuri, 8 iunie, cu începere de la ora 17:00, s-au deschis porţile Expoziţiei de artă, care a avut loc la sala Clio a Complexului Muzeal. S-a onorat, astfel, încă o dată, o tradiţie, conform căreia, la finele fiecărui an şcolar, cele mai reuşite lucrări ale cursanţilor (pictură,grafică,design şi artă fotografică) primesc ”botezul expoziţional”. Acestea pot fi văzute şi apreciate de cei interesaţi :specialişti, susţinători, consumatori de frumos artistic. La categoria de specialişti, ne face plăcere să semnalăm prezenţa a două ”embleme” în domeniul artistic, atât la nivelul şcolii despre care vorbim, în oraş şi chiar la nivel naţional. Facem referire la domnul Ioan Kett-Groza-pictor, grafician şi caricaturist, dar şi la doamna Adriana Chiriţă – artist plastic. Amândoi octogenari.
Din cele 70 de exponate aflate la vedere s-a construit un întreg artistic alcătuit din pânze de pictură şi design-realizate de cursanţii doamnei Sofia Clemenco; lucrări de grafică ale cursanţilor domnului Bogdan Iorgovan, dar şi creaţii de design grafic computerizat şi artă fotografică, scoase la lumină de cursanţii domnului Adrian Stana Raţiu.
Am stat de vorbă cu domnul Vasile Rus – profesor de muzică – şef serviciu la Şcoala Populară de Arte –un soi de echivalent comic al poziţiei de director. Director îi spun cei din interiorul instituţiei şi cei dinafara ei, când vorbesc cu şi despre domnia-sa.
Între altele, dincolo de satisfacţii , are domnul Rus şi câteva frustrări legate de spaţiul mult prea mic aflat la dispoziţia şcolii, de dotările insuficiente, ca să nu mai vorbim de slaba motivaţie financiară a artiştilor-profesori.
Una peste alta, a fost un eveniment interesant, cu exponate promiţătoare, care dovedesc că resursa umana există şi că se poate. Trebuie, totuşi, precizat că s-ar cuveni ca cei cu putere de decizie să cumpănească bine, să nu uite că omului trebuie să i se dea şanse să ajungă la cea mai bună versiune a sa şi să acţioneze în acest sens. Altfel, vom ajunge foarte curând – şi semne sunt deja suficiente – un popor care va degenera…. într-o populaţie.

 

Rodica Bibarţ-Oros

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*