Globalizarea, care anterior era în avantajul scriitorului occidental, care a fost purtat în jurul globului de armatele sale timp de 500 de ani, precum și a catehismelor religioase și a bolilor umane victorioase, a declanșat acum o mișcare de inversare care pune scriitorul european în defensivă această Europă a degenerat într-o provincie mondială – și chiar și în aceasta, literatura română duce o existență destul de mizeră. Această globalizare poate promova sau distruge atracția către literatură și încrederea în sine a autorului, există și critici care sunt mai puțin interesați de direcția în care se îndreaptă curentul actual. Nu este ușor pentru un scriitor să își poată găsi drumul în jurul acestui haos al compozițiilor editoriale în continuă schimbare. Deoarece trăim într-o perioadă de schimbări rapide și dramatice, nu toți scriitorii, mai ales că au nevoie de forță pentru muncă și viața de zi cu zi, pot urma cursul lucrurilor. Avem scriitori care reușesc să extragă din cotidian cele mai obișnuite întâmplări și să le transforme în literatură bună. Citim cu plăcere autori care scriu cu har indiscutabil din interiorul societății românești și, uneori, chiar despre ea, care ne poartă în călătorii inițiatice, care ne ajută să ne regăsim, să ne acceptăm și să ne înțelegem. Sau care, dimpotrivă, ne ajută să aflăm mai bine de ce suntem nemulțumiți.
Prin urmare, este greșit să presupunem că un autor dispune de o splendidă izolare pentru a scrie o operă pură, chiar divină. Oricine cunoaște numeroasele versiuni ale fragmentelor de roman Tolstoic nu ar trebui să dea vina pe un autor contemporan pentru reinterpretarea cursului secvențelor de acțiune. Acest lucru duce la decizii greșite iremediabile, deoarece fiecare dicționar literar se dovedește a fi un cimitir de speranțe în mare parte neîmplinite. Sunetul unui nume mare, chiar dacă s-a estompat puțin, ajută foarte mult să-l readucă pe autor pe drumul succesului. În plus față de criticii majori din mass-media, a căror judecată, asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu, poate promova sau distruge opera și încrederea în sine a autorului, există alte câteva zeci de critici care sunt mai puțin interesați de fundalul românesc decât de modelul actual. Fiecare scriitor are dreptul să ducă o viață în singurătate olimpică sau, mai mult sau mai puțin cu plăcere, să se complacă în cerințele prezentului. Știu. Cunosc acest sentiment, dar trebuie să ne ridicăm din valurile evenimentelor zilei ca un pescăruș. Să ne scuturăm aripile de poveri și să ne lăsăm conduși de inspirația condeiului pentru a transmite generațiilor viitoare, care astăzi nu vor să ne asculte ce avem de spus, să le transmitem că viitorul are mereu legătură cu trecutul.
Dar misterul continuă cu întrebarea când un manuscris de carte poate fi considerat finalizat, cea mai mare importanță o reprezintă marketingul autorilor și editorilor. O prezentare excelentă, în special pentru scriitori, necesită un produs bun, la fel ca în altă parte. Dar redacțiile culturale supraîncărcate și cu personal insuficient, secțiunile de caracteristică și cititorii ar trebui să primească o interpretare a operei care să le faciliteze accesul. Aproape orice echipă de redacție nu își poate permite să citească un roman în trei zile și să fie revizuită în a patra. Acest lucru ar duce la costuri care sunt rareori în bugetul editorial. Medierea literaturii este o afacere în care banii pot fi câștigați de obicei numai astăzi cu Harry Potter și Martin Suter. De asemenea, este una dintre legende că în librării, inclusiv în cele mari, există încă suficient personal calificat disponibil pentru a permite consiliere reală a clienților. Recomandarea calificată a autorilor români de către librar a devenit un lux, dar și aici, cu suficient angajament, nu este chiar de neatins.
Ce înseamnă literatura pentru tine? Nimic? Tot? Se poate și fără ea?
Literatura este mașina timpului.
Literatura din trecut ne catapultează în acele vremuri. Ne permite să ne cufundăm în epoci în care omenirea era încă departe de stadiul actual al tehnicii. Ne permite să înțelegem problemele cu care oamenii se confruntau atunci. Probleme care ni se par străine astăzi, dar și probleme care încă mai există. Și ne permite să experimentăm modul în care oamenii trăiau și vorbeau pe atunci.
Literatura îți extinde experiența de viață.
Nu puteți experimenta TOTUL în această viață. Este posibil să aveți o soție și copii minunați, dar încă vă întrebați cum ar fi fost pentru voi o viață fără familie, ce ați fi experimentat, dacă v-ar fi împlinit sau vă va distruge. Literatura, în care autori din toate părțile lumii și din toate categoriile sociale, împărtășesc experiențe demne de citit, vă poate oferi totuși o perspectivă asupra perspectivelor pe care nu le veți lua niciodată. Acestea vă extind indirect experiența de viață, vă extind orizonturile. Ele vă permit – prin ochii altuia, dar cel puțin în propriul vostru cap – să trăiți mai multă viață decât cea pe care o conduceți zilnic.
Literatura te face să înțelegi mai bine oamenii și devii mai tolerant.
Literatura este despre oameni. Despre personaje care se luptă cu o problemă. Despre un erou care trece prin urcușuri și coborâșuri în poveste. Eroii literaturii nu sunt mai diferiți decât tine, cititorule! Ucigași fără scrupule, îndrăgostiți nemuritori, străini străluciți, oameni de afaceri șireti, mame dezamăgite, femei emancipate, refugiați persecutați, artiști eșuați etc. Urmărind astfel de personaje peste zeci de pagini într-o operă literară, văzând lumea prin ochii lor, empatizând cu fricile lor și reflectând la gândurile lor, învățăm să le înțelegem acțiunile și deciziile și să înțelegem mai bine oamenii. Literatura nu numai că ne lărgește orizonturile prin cunoașterea unor noi povești de viață, ci și prin întâlnirea cu o mare varietate de oameni și însoțirea lor în ființa lor cea mai profundă. Literatura te face mai tolerant și mai deschis la minte față de alte persoane. Literatura arată ce creaturi contradictorii putem fi. Și s-ar câștiga mult dacă acele naturi perfecte, care cred că putem și trebuie să fim raționali din când în când, citesc din când în când o operă literară.
Daniela Gumann / UZPR Salzburg