„Cartea nu e un oracol, nici un jurnal. E o narațiune lipsită de fragmente arhitecturale, dar compusă din armonic, inefabil și jumătăți de ferestre. O carte despre care autorul scrie ieșind din tipare. Au trecut mulți ani de la debut. Autorul a rămas aceeași ființă singulară ca o fugă necesară și un mesaj olograf (…)
Clipe netrăite, retrăite în pagini, iată confesiunea. Cititorul va descoperi bucăți de viață, contemplând acalmii, ploi, ruperi, înnodări, firești, profund scenice și emoțional încărcate.
De ce scriu femeile? E ca și cum morile ar împrăștia grăunte sa vadă strălucirea apelor de la mal. Acest nou volum are tușa lui de compas. Cu risc de a ne repeta, nu credem în destin într-o vreme când scriem. A scrie nu înseamnă a naviga, e acea afinitate personală cu martorul întâlnit, necunoscut. Cel ce scrie e judecătorul propriei valori, mai ales când se confesează. Aici nu poate fi copiat pentru că trăirea și exprimarea sunt unice.” Floare Cândea
Când vorbim de Floare Cândea știm, cu siguranță, un singur lucru: că, într-un fel sau altul, ne va surprinde. Și o va face frumos! Dar, când toată lumea așteaptă, cu sufletul la gură, un nou Salon Gutenberg, o nouă revistă Gutenberg (și aceea plină de inedit, de neprevăzut, de surprize!), Floare Cândea ne aduce, cum se și potrivește la mijloc de dulce toamnă, liricul îmbrăcat în „Pagini din clipe”, un volum de peste 400 de pagini, cuprinzând poeme-metafore compuse în ani și ani de zile. Știu sigur, din culise, că în acest volum aniversar sunt poezii scrise încă din 2016.
„Paginile din clipe” au consultant editor pe Doru Dinu Glăvan, consultant de specialitate pe Miron Manega, amândoi membri UZPR, cartea însăși apărând la Editura UZPR.
Concepția copertei, modernă, unică, îi aparține, cum era și firesc, lui Cristian Sida.
Prefața îi aparține autoarei, care, retoric, întreabă: „DE CE SCRIU FEMEILE?” Sigur, însăși oferă mai multe motive, dar, vai!, oare o femeie va spune într-adevăr, clar, matematic, ca și cum ar spune că 1+1=2, care este Motivul, realul motiv pentru care scrie?! Mă-ndoiesc! Mai degrabă, femeile provoacă cititorul să descopere el însuși dacă e DATORITĂ, DIN CAUZA sau PUR ȘI SIMPLU…
Șase capitole. Un număr aleatoriu. Puteau să fie mai multe, mai puține… poeziile Floricăi Cândea neîncăpând între limite și îngrădiri de niciun fel. Ele ocupă spațiul întreg, cele mai vechi se întâlnesc cu cele mai noi, ca și cum metaforele s-ar pierde în dansuri și-n hore, în unduiri când foarte, foarte aproape, când foarte, foarte departe: cine oare ar putea să spună că poate să înțeleagă pe deplin ceea ce dorește să ne transmită autoarea?!
Cartea dimineților cu amiezi înserate, Myria sau poeme salvate din alte clipe, Aliane, Crinariene, Poezii sau Poeme cu coajă de epistolă, dedicate și inspirate în același timp, toată creația cândiană e cifrată, cifrul fiind știut doar de ea și, poate, bănuit, simțit, trăit de cititorii pe care îi fascinează și îi poartă dincolo de ei înșiși.
O carte care trebuie citită, o carte care merită citită, o carte care poate fi citită cu sufletul, tălmaciul cel mai priceput al poeziei.
Carina A. Baba