Jurnaliștii Maria Ressa și Dmitri Muratov au câștigat Premiul Nobel pentru Pace pentru apărarea și promovarea libertății de exprimare în Filipine și Rusia. Muratov a făcut obiectul unor campanii de intimidare în Rusia natală, pentru că a contestat elementele autoritariste din cadrul guvernului. În același timp, Ressa a fost amenințată cu acuzații penale și procese după ce a dezvăluit încălcările drepturilor omului în Filipine. Curajul și recunoașterea lor binemeritată au evidențiat importanța jurnaliștilor de investigație, în special a celor care își asumă riscuri uriașe pentru a lupta pentru libertate în timp ce trăiesc sub regimuri represive.
Dacă, pe de o parte, jurnalismul de investigație, care cere un curaj exemplar dublat de un idealism fără preget, nu este chiar pentru oricine, dar, pe de altă parte, are noi oportunități în lumea tot ma tehnologizată și digitalizată în care evoluează întreaga presă.
Reporterii de investigație pot petrece săptămâni, luni sau chiar ani adunând fapte înainte de a scrie un articol sau o serie de articole. Jurnaliştii de investigaţie se concentrează adesea pe expunerea unor fapte sau adevăruri incomode. Unele au fost acoperite în mod deliberat, în timp ce altele au fost ratate sau trecute cu vederea de agențiile de presă. Acestea ar putea include activități criminale organizate, corupție, abuzuri corporative sau comportament neplăcut al politicienilor și liderilor noștri.
Această activitate este exhaustivă și necesită foarte mult timp. Este nevoie de persistență obținută, o atenție incredibilă la detalii, abilități de recunoaștere a modelelor și abilitatea de a traduce informații complexe într-un limbaj simplu. Jurnaliștii folosesc o gamă largă de instrumente atunci când culeg informații pentru o poveste, inclusiv înregistrări publice, surse de cercetare specializate, solicitări de libertate de informare, interviuri, baze de date open-source și documente juridice.
Jurnalismul de investigație înseamnă mai mult decât ate mijloace jurnalistice tragerea la răspundere a puterii, a politicienilor, a infractorilor periculoși, a crporațiilor și guvernelor. Prin dezvăluirea corupției și malpraxisului, jurnalismul de investigație ține să se asigure că nimeni nu este deasupra legii. În esență, este o practică profund democratică, susținută de adevăr, libertate și corectitudine. De asemenea, pune în prim-plan grupurile subreprezentate, oferind o voce atât de necesară pentru cei fără voce.
În trecut, jurnalismul de investigație a dus la schimbări în legislație și atitudini culturale, creând societăți mai bune. În 1887, Elizabeth Seaman, jurnalistă la New York World, deținută de Joseph Pulitzer, mai cunoscută sub numele de pseudo Nellie Bly, s-a prefăcut că are o boală mintală pentru a expune condițiile inumane de la Women’s Lunatic Asylum, din New York. Articolele larg apreciate ale lui Seaman au condus la o investigație a Marelui Juriu și la creșterea finanțării pentru instituțiile de sănătate mintală.
Jurnaliştii de investigaţie au o pasiune pentru a descoperi adevărul, indiferent de cost. Mulți și-au sacrificat libertatea și siguranța pentru a expune faptele greșite sau pentru a împărtăși lumii informații cruciale. Anul trecut, reporterul Zhang Zhan a fost arestat și închis pentru că a relatat despre focarul de COVID-19, informații pe care guvernul chinez a vrut să le suprime. De asemenea, recent, jurnalistul american Danny Fenster a fost condamnat la 11 ani de închisoare de către un tribunal din Myanmar; Fenster lucra pentru un site de știri interzis, care criticase o lovitură de stat efectuată de militari de rang înalt din armata Myanmar.
Alți jurnaliști au plătit prețul suprem, printre care și Daphne Anne Caruana Galizia, ucisă de o mașină-capcană în 2017, după ce a relatat despre corupția politică și financiară din Malta. Trei bărbați au fost acuzați de crimă, unul primind o pedeapsă de 15 ani pentru crimă. În mod îngrijorător, un raport al unui grup de foști judecători maltezi a sugerat că în conspirație au fost implicați foști membri ai Guvernului maltez.
Aceste povești sunt o reamintire clară a modului în care jurnalismul de investigație reprezintă o amenințare reală pentru structurile de putere corupte.
Cei care decid, totuși, să pornească pe acest drum pot privy înapoi la exemple ca ancheta din 1988 a lui Bill Dedman pentru The Atlanta Journal-Constitution, care a dezvăluit modul în care creditorii ipotecari din cartierele cu venituri medii au discriminat în mod activ împotriva solicitanților de culoare. În 2009, The Daily Telegraph a dezvăluit că parlamentarii britanici au depus cereri de cheltuieli frivole și extrem de dubioase. Unii parlamentari au folosit bani publici pentru a-și renova casele înainte de a le vinde cu profit. Au fost aduse acuzații penale împotriva mai multor parlamentari, dintre care patru au primit pedepse cu închisoarea. Dezvăluit de reporterii de la Washington Post Carl Bernstein și Bob Woodward, celebrul scandal Watergate a scos la iveală corupția în centrul administrației președintelui american Nixon. Ancheta de doi ani a găsit dovezi de luare de mită, interceptări ale oponenților politici și legături cu mafia americană. Scandalul l-a forțat pe Nixon să demisioneze, făcându-l singurul președinte american care a demisionat vreodată din funcție. Hopewell Chin’ono, o jurnalistă premiată din Zimbabwe, a investigat și a dezvăluit scandalul Covid-gate, în iunie 2020. Ea a dovedit că 60 de milioane de dolari din finanțarea ajutorului COVID au fost transferate către o companie-fantomă numită Drax, legată de președintele Emmerson Mnangagwa.
Cu 165 de reporteri din 65 de ţări, Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie (ICIJ) este una dintre cele mai mari reţele de jurnalişti de investigaţie din lume. Acesta a expus crima organizată, companiile internaționale de tutun, cartelurile militare private, companiile de azbest, lobbyiștii schimbărilor climatice și detalii despre contractele de război din Irak și Afganistan. Mai recent, ICIJ a publicat Panama Papers, o investigație extinsă asupra schemelor globale de evaziune fiscală exploatate de cei bogați și puternici.
Jurnalismul de investigație are, iată, noi instrumente și resurse digitale, care oferă oportunități și mai mari de colaborări și investigații, așa cum arată, de exemplu, rapoartele despre Pandora Papers și Panama Papers.„Instrumentele digitale s-au dovedit a fi un plus minunat pentru arsenalul de relatare. Jurnalismul de investigație de astăzi este într-o stare mai sănătoasă decât oricând înainte. Terminalele de computer s-au dovedit mai eficiente în descoperirea secretelor decât pielea de pantofi”, spune jurnalistul Roy Greenslade, care a lucrat două decenii pentru The Sunday Times..
Biroul de Jurnalism de Investigație (BIJ) este un grup de reporteri din Londra care analizează date și navighează pe web pentru a găsi povești importante. A lucrat cu mari organizații de știri pentru a aduce în atenție numărul mare de persoane fără adăpost care mor tinere. De asemenea, a dezvăluit modul în care proprietarii privați au exploatat lacunele din lege pentru a obține profituri mari prin închirierea de locuințe temporare, sub standard, pentru persoanele fără adăpost și solicitanții de azil. (R.I.)