default-logo

AUTOBIOGRAFIA INTELECTUALĂ FLOARE CÂNDEA, OUT / IN (CU MINE)

Înainte de a trece la recenzarea acestui volum atipic, imposibil de încadrat în vreo specie literară, voi prezenta câteva considerații pe care să mă sprijin în analiza mea pentru această recenzie. De foarte multe ori, în elaborarea de prefețe, recenzii, eseuri verbale la lansările de carte, spunem rostiri amăgitoare, rostind cam ceea ce ar fi vrut să audă autorul, împânzind pagina cu epitete elogioase și cuvinte adulatoare. Nu am văzut, de exemplu, ca la o prezentare publică de carte, cineva să critice vreun text sau pe autorul acestuia! La fel, în prefațarea cărților se adresează ”texte pozitive”, apreciindu-se conținutul fără cusur și limbajul modern și elegant al exprimării. Am mințit la rândul meu pe atâția autori de poezie, pe care, fiind tineri, i-am încurajat să publice, străduindu-mă să folosesc o mimică veselă și o atitudine plină de îngăduință. 

În cel mai bun caz, mă foloseam de alegoria trenului și a gărilor, ca simbol pentru evoluția literaturii, conform căreia cei care au urcat dintr-o gară la un moment dat pot să coboare în prima gară, ori în a doua, ori în următoare, simțindu-se disconfortat de valorile la care sunt nevoiți să aspire. Apoi, urcă alți aspiranți la gloria scrisului, scaunele din vagoane pot fi ocupate de maeștri consacrați, iar vreun loc eliberat ar putea constitui confirmarea valorică a textelor sale. Așa, unii urcă, alții coboară, unii rămân mai mult timp, alții rezistă până la funeralii pe Aleea scriitorilor. Critica literară de întâmpinare și de selecție ar avea nevoie de o exemplară moralitate, dar, cum sunt și eu, atâția alții fac destule compromisuri, încurajând nonvalorile, aspiranții fără vocație literară, mințindu-i pe unii din interes sau din inocență. Prin urmare, revocarea gândului / înscrisului că un volum de poeme sau mai multe, o recenzie laudativă sau mai multe, o prezentare încurajatoare dă cuiva dreptul de a fi înclus în rândul scriitorilor e o lugubră amăgire. Nici trei, opt sau zece cărți nu dau certificatul de ”scriitor”, după cum nici un critic literar nu scapă de păcatul de a emite judecăți estetice suficient de sigure și de stabile. Sper că nu va ironiza vreun cititor al acestor considerații citarea versurilor eminesciene din strofa care începe cu ”multe flori sunt, dar puține…”.

Considerația de mai sus a fost stimulată de o convorbire amiabilă cu profesoara Florica Ranta Cândea, redactorul-șef al foii de cultură Gutenberg, prin care ne reproșam (reciproc desigur) că prea încurajăm autori și promovăm texte pe alte criterii decât cele valorice. Critica de direcție este necesară, iar asumarea unor principii clare în publicarea unor pretinși scriitori ne fac părtași la mici neadevăruri, adică minciuni amăgitoare. Mi-a dat dreptate, dar mai spunea cu convingere și cu speranța împlinită a manipulării mele că în suflet suntem (prea) buni, iar bunătatea poate fi răsplătită la un moment dat de descoperirea unei valori literare autentice, iar pentru aceasta merită să riscăm. Mai zice, simbolic, distinsa poetă, eseistă, monografă și publicistă că înălțimile montane sunt precedate de dealuri, iar asemenea oportuniști sunt la fel de necesari ca și gloria împlinită. Criticul literar, înzestrat cu o cultură estetică, filosofică, literară, fără moralism se întâlnește mult mai des cu eșecurile și cu prognosticurile vizavi de textele date spre lectură. Când a dispărut cenzura, în urmă cu vreo 30 de ani, n-a dispărut autocenzura și fiecare individ poate scrie și publica orice, se crede un pegas, mâncător de jar, declarându-se cu cea mai candidă inocență scriitor. Desigur că nu e chiar așa, iar noi, analiștii de texte, continuăm să mințim și să încurajăm nonvalori și oportuniști. 

Cele de mai sus țin de o anumită strategie pentru a îndemna cititorii la lecturarea opiniei mele despre Florica Ranta Cândea, profesor emerit de literatură și scriitor care, prin acest volum, vrea să dea seama, să se mărturisească, să inventarieze, până la ambiția exhaustivității, toate scrierile sale în decurs de 40 ani, adică din 1980 până în 2020. Am credința că volumul II din Out/in a fost conceput ca volum aniversar, când torsul anilor a albit vremea, dar aceeași vreme pandemică n-a îngăduit o sărbătoare în care aplauzele să străbată până spre Macea, locul nașterii sale, până la Timișoara, spre fiul său, distinsul artist plastic și universitar, Cristian SIDA.

După opinia mea, Out/in are trei componente subtil diferențiate: primele 30 de pagini sunt îndreptate spre sine, apoi următoarele 120 de pagini sunt titluri (inventariate) și extrase din activitatea publicistică și scriitoricească, iar ultimele circa 30 de pagini se configurează într-un ”jurnal de călătorie imaginară”, un fel de poem poezesc, despre ”descoperirea la persoana întâi”. 

Cartea începe cu poemul ”Când eram mamă”, o splendidă meditație a condiției umane, identificată prin ocheanul unei femei zâmbărețe, cu coc, ochelari și colier alb profilat pe o bluză neagră, transmitând un ecou de împlinire, glisat între versul de început ”Când eram mamă” și ”Când și mai Mamă nu voi fi”. E o autobiografie sintetică, o trecere prin timp a unui destin feminin, sub forma unei scrisori către un fiu:

Când

Tot mai Mamă

Aș fi fost,

Fiule,

Melopeice ecouri

Ne îngenuncheau

Anii

Nenumărați în dans

De lanternă

Și tremur în glas

Oare

Cât a mai rămas,

Fiule…

(acest text, ca un fel de prolog, devine sursă, izvor de sentimentalitate, care indică valorizarea lui într-o amplă analiză stilistică).

Abia, mai apoi, autoarea se explică: ”Prezentul volum de carte nu a fost realizat întâmplător”. Plăcerea scrisului este ”o boală fără leac”, iar ”această carte are valoare de document”, mărturisind despre ”vremea de 40 de ani, de când au încărunțit pomii, dar nu s-au veștejit roadele”. ”Cu mine și dinafara mea” se încheie cu o mărturisire de credință ”cartea este un remediu”, după care urmează ”prezentul în referințe critice”, adică un fel de ce-ai făcut în ultimii 30 de ani. Scrierile lui Florica Ranta Cândea, după propria mărturie, s-au coordonat în jurul a trei domenii: însemnări lingvistice (cu trilogia despre Macea, satul său natal, dar care adună vreo șapte volume); însemnări confesionale (lirice, proză, scrisori imaginare, cf. Pagini trăite, cinci volume) și Clipe trăite (antologie de ”simțiri personale”) și ”auxiliare didactice” (profesoara ce gândește la elevii săi). În fine, biografia recentă a autoarei se axează în jurul publicisticii, încununată de includerea în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Pentru configurarea profilului său intelectual și scriitoricesc, F. R. Cândea aduce în completare un gând frumos al publicistului Dorin Ocneriu (”de ce o iubim pe această doamnă a scrisului arădean?”), un interviu amplu oferit Ligyei Diaconescu, o definire de dicționar elaborată de Horia Truță (C. F ”generează un entuziasm molipsitor înnobilat de epitete”), precum și un interviu imaginar la Marea Neagră, acolo unde ”m-am desfătat cu simfonia valurilor, respirând un pumn de stele”, venind la apa sărată ”cu un petic de câmpie de la șes, dintr-un oraș apusean…”. E un început cald, afectuos, luminat de o stare sufletească candidă și plină de înflăcărare.

Eu despre alții”, ”Alții despre mine”, precum și multe alte conținuturi se înșiruie pe ani, pe titluri, pe publicații și pe tematică: evocări, insemnări, consemnări, studii, dialoguri (ne)convenționale, prefețe, apariții în presa virtuală, confesiuni inedite ș.a. Sunt 120 de pagini, cu sute de titluri de articole, știri, studii literare, culturale ori istorice, începând cu anul 1988 și până în prezent. În această perioadă, F. R. Cândea a publicat 25 de cărți și circa 1000 de texte în presă locală, națională și internațională. Ca să leg de ceea ce afirmam la început, F. R. Cândea a publicat volume de o diversitate tematică, dând un raft întreg de bibliotecă, și iată peste o sută pagini cu titluri inventariate cu rigurozitate, fiind adeseori jenată se se numească ”scriitor”, spre deosebire de alții care, cu vreo broșurică la vreo editură obscură, își anină în CV calitatea de ”scriitor”. Fiecare (se) percepe o realitate în funcție de anumite criterii, din care lipsesc valorile și modestia, fiind înlocuite cu făloșenie și falsa stima (exagerată) de sine.

  •  

Activitatea literară, publicistică și științifică a Floricăi R. Cândea îi susține gloria de a purta eticheta de scriitor deplin al literaturii române. În volumele lirice, acelea ale ”Paginilor/ Clipelor trăite”, poeta aglomerează emoțiile trăite într-o expresivitate rafinată, încondeind cuvintele cu răsuciri stilistice și cu sensuri diafane, generatoare de tensiuni mitice Ruperea calculată și manieristă a discursului liric în versuri scurte cât o respirație, se configurează într-o vitrină cu metafore, aranjate sub forma unui cocteil verbal, un fel de încâlcire disimulată de pudoare și acrobații ale limbajului: ”Când/ voi fi fost/ Mamă,/ Lumina din pleoape/ se deșteaptă/ la tic de pendul/ și mă întrezărea/ în lanul de Spice/ cu tămâiat vin/ cristic”. Etc. 

În volumele de cercetare monografică, de recuperare a spiritului contemporan al satului său natal, Macea, de lângă Arad, F. R. Cândea ”ordonează” istoria unui topos într-un studiu multidimensional, o reprezentare compexă a condiției umane specifică unei comunități rurale. Documentarea ”pe teren”, identificarea (și descrierea) obiceiurilor, tradițiilor, ritualurilor, a limbajului în grai ori a costumației, cu fotografii, mărturii directe, descrieri istorice și multe altele o recomandă printre destoinicii istorici și etnografi importanți arădeni. 

Activitatea publicistică a F. R. Cândea i-a fost apreciată de către UZPR, care a cuprins-o între membrii săi, pentru colaborarea la diferite publicații, inclusiv gestionarea apariției foii culturale Gutenberg, aflată la 10 ani de apariție și la al 40 – lea număr. Toate acestea sunt argumente pentru includerea Floricăi Ranta Cândea în rândul celor care-și pot arbora aura de SCRIITOR.

După această paranteză, cerând îngăduința cititorilor pentru amploarea ei, vom analiza a treia parte a volumului ”Out / In” (2020), un superb ”Jurnal de călătorie. Descoperirea de la persoana I”, despre deciziile afective ale Anelianei și ale lui Anelian, decizii de reflectare paralelă în oglindă a dublului personaj. După cum ne-a obișnuit cu figurația (Crinaria, Antonia etc.), având ca personaj nume variate, de această dată a îmbrăcat platoșa perechii Aneliana și Anelian, în fapt însăși autoarea, în dublă înfățișare feminină și masculină, închipuindu-se personaj al propriilor considerații sentimentale. Astfel cuvintele primesc valoare estetică, fiind însetate cu nuanțe afective și sentimentale. Cum? Florica Ranta Cândea lirizează prin intermediul personajelor, descoperindu-se pe sine atingând vârful contemplației despre sine și întru sine. În uitarea contemplativă, cuvintele o iau razna, mimând izvorul și împrăștiindu-se în labirinturi de semnificații, dificil de înțeles, dar fastuos de expresiv: ”timpul zburda printre cireșe de mai ca niște maci răsărind din salba de stânci ce ademenea, ca un fâsâit de ceai, parcul și surâsul aleilor”. Cuvintele se înșiruie la marginea osândirii lor de logica minții, dizolvând orice rațiune în limbaj poetic: ”Călătoria cu Aneliana nu era prevăzută, cum nici zănatic, dar frageda ei glumă de la masă, nu prezicea că va urma o altă călătorie, cea din vis, unde șoldurile ei dansau pe inele de ani și rătăcite manuscrisuri” (p. 153). Mai apoi scrie despre ”prefața ferestrelor”, ”cireși de lotus”, ”batistă pentru ultima ninsoare”, ”crustă de coniac”, spălarea mâinilor de atâta plecare”, ”trupul meu se spală de poezie” și multe alte alogisme lirice. În fine, ”trenul o luă încet de la peron precum un măr din pom, iar mâna mea îi cuprinse mijlocul pudrat de plutire”. Și astfel, în stilul schwarțian din ”Vocabule”, limbajul folosit dă un spectacol al renașterii prin focul cuvintelor arse de nerăbdare să devină vise ori simboluri ale eului. Douăzeci de Aneliani și douăzeci de Aneliane ”decid” frumusețea clipelor de uitare, un fel de chemare a absolutului prin intermediul magiei cuvintelor zgândărite și alungate din înțelesul lor comun și eteric. 

Volumul Out / In (2020) re(con)stituie biografia intelectuală a Floricăi Ranta Cândea, venind în completarea tomului întâi publicat în 2019. Împreună, dau seamă asupra activității scriitoricești a unei profesoare de limbă românească, înzestrată cu pasiunea pentru lirism și patima pentru așezarea satului său natal în rândul localităților care și-au durat un confort spiritual original. Nostalgia experienței din anii copilăriei organizează memoria scrisă în două trilogii despre Macea, mărturisind, în grai măcenesc, un destin al unei comunități. 

Și acum, o concluzie la un bilanț. Conținutul volumului solicită răspunsul la o întrebare sugerată: cât de scriitor este scriitorul Florica Ranta Cândea? Cele 25 de cărți, cele peste 1000 de articole, stilul poetic modern și înmugurit într-o arhitectură simbolică, monografiile sentimentale și dospite într-o baie de lirism, rezonarea la evenimentele culturale cotidiene, atașamentul față de publicistică și neliniștea de a fi exemplaritate, precum și altele îi întrețin vocația de scriitor. Fără timiditate și cu curajul întreținut de o operă viguroasă, Florica Ranta Cândea poate intra pe poarta literaturii temeinice a culturii române, chiar mai târziu decât i-ar fi fost hărăzit și chiar mai devreme de câte mai are de scris. F. R. Cândea este omul de bun simț, având o doză de altruism, pe care de atâta vreme înmugurește lauri și florile rare ale Bujorului de munte. 

 

Anton ILICA

 

Despre autor
  1. Daniela Forcos Reply

    Complimente din tot sufletul
    Om de Cultură
    neobosit ingredient sufletesc
    și literar românesc
    Mult succes și,, soare ” în suflet

    © Daniela Forcos

Lasă un răspuns

*