default-logo

Biled – Timișoara, 22 decembrie 1989, 200 de tineri parcurg, pe jos, 27 de kilometri,  pentru a lupta alături de timișoreni

Revoluția din decembrie 1989 este un eveniment crucial în viața poporului român, înfăptuit printr-o mobilizare exemplară a milioanelor de compatrioți, din toate categoriile sociale și din toate confesiunile creștine, copii, tineri și oameni în vârstă.

Despre zilele însângerate ale acestei revoluții au fost scrise sute de cărți, articole și studii, în țară și în străinătate, au fost publicate documentele proceselor intentate foștilor conducători și torționari comuniști, au fost editate volume cu documente și fotografii, dar prea puțin s-a scris despre participarea unor slujitori ai Bisericii, în general și ai Bisericii Ortodoxe Române, în special, la manifestațiile și protestele din  Timișoara, Arad, București etc.

Fără a reproșa cuiva această scăpare cu privire la rolul pe care l-au avut preoții și credincioșii Bisericii noastre în tumultoasele evenimente din decembrie 1989, credem însă că istoria trebuie să investigheze și să înregistreze cu obiectivitate și acest aspect, mai ales că Revoluția română din decembrie 1989 stă sub semnul purtării de grijă a lui Dumnezeu. Pornind, așadar, de la această constatare vom prezenta, în premieră, o secvență emoționantă și foarte importantă din viața parohiei Biled, situată la aproximativ 27 km distanță de Timișoara, în direcția Sânnicolau Mare.

Mărturia la care facem referire aparține preotului paroh Radu Reja (actualmente pensionar) și este susținută de imagini realizate atunci, precum, de mărturiile participanților la revoluție și ale preotului revoluționar Ioan Mura de la parohia Calacea.

Preotul Radu Reja, licențiat al Facultății de Teologie din Sibiu (fostul Institut teologic), descendent al multor generații de preoți ai familiei sale, el fiind cel de-al 15-lea, a fost numit la Biled în anul 1979 și a păstorit, fără întrerupere, până în anul 2017.

În seara zilei de 21 decembrie 1989, pe când „umbla cu icoana”, așa cum este tradiția în unele parohii bănățene, la preotul Reja au venit 70-80 de tineri din localitate și i-au solicitat să tragă clopotele capelei în care slujea (Biledul, sat nemțesc, nu avea biserică) și să facă rugăciuni pentru căderea regimului comunist. Fără a ezita vreo clipă, preotul Radu și tinerii au mers la capelă și au înălțat rugăciuni pentru reușita revoluției dar și pentru martirii Timișoarei.

La finalul slujbei, tinerii l-au întrebat: „vreți să ne duceți mâine la Timișoara?”, iar răspunsul preotului a fost prompt: „da!”. S-a hotărât, apoi, ca drumul până la Timișoara să fie parcurs pe jos, plecarea urmând a avea loc în dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 5:00. Locul de întâlnire s-a stabilit în fața primăriei, participanții angajându-se să aducă steaguri și pancarte, pe care au fost scrise lozinci, precum: „Jos comunismul”, „Moarte dictatorului”, „Biledul ajută comitetul”, „Jos tiranii, vrem democrație!”, „Dumnezeu este cu noi”, „Dumnezeu ne va elibera” etc. Înainte de plecarea spre Timișoara, au îngenuncheat cu toții, preotul Radu Reja a rostit rugăciunea „Tatăl nostru …” și i-a binecuvântat.

După acest moment liturgic, cei 200 de tineri din Biled au pornit spre Timișoara, oprindu-se la intersecții, pentru rugăciune. În fruntea lor era preotul cu Biblia și Sfânta Cruce în mână. La Timișoara, în fața fostei tipografii „Helicon”, au joncționat cu coloana venită de la Becicherecu Mic, însoțită de preotul paroh Dumitru Ilie, au îngenuncheat și s-au rugat împreună, apoi s-au îndreptat spre Piața Operei, invitându-i pe trecători să li se alăture.

În Piața Operei din Timișoara, înțesată de timișoreni, tinerii din Biled au trecut prin stări sufletești imposibil de descris în cuvinte și prin emoții nemaiîntâlnite până atunci. Atmosfera era incendiară, cuvântările din balconul Operei erau înflăcărate, chemarea la unitate și la susținerea idealurilor Revoluției era minunată, iar rugăciunile, colindele și cântările atingeau corzile cele mai sensibile ale sufletului.

Când a venit știrea despre fuga și apoi despre arestarea dictatorului, a fost o adevărată explozie de bucurie, concretizată în îmbrățișări, scandări și rugăciuni de mulțumire înălțate către Dumnezeu.

După amiază, tinerii s-au întors la Biled, iar preotul Radu Reja a fost rugat să meargă la Cimitirul săracilor unde fuseseră găsite cadavre înmormântate în gropi comune, unele legate cu sârmă, despre care se credea că erau ale revoluționarilor. În timp ce preotul oficia slujba de pomenire, din cimitir s-a tras în direcția capelei unde se slujea, însă nimeni nu a fost rănit.

Așa s-a încheiat, pentru preotul Radu Reja și cei 200 de tineri enoriași din Biled, ziua de 22 decembrie 1989, una din cele mai importante ale Revoluției din țara noastră.

La finalul acestei scurte relatări, câteva concluzii sunt absolut necesare.

În primul rând, tinerii din Biled, deși nu aveau educație religioasă, l-au căutat pe preotul paroh, s-au rugat împreună cu el și l-au rugat să-i însoțească la Timișoara. Pe drumul către Timișoara, s-au oprit în intersecții, au îngenuncheat și au înălțat rugăciuni, așa după cum au procedat și în Piața Operei.

Preotul Radu Reja a întrerupt rânduiala de binecuvântare a caselor, a înțeles că Dumnezeu îl cheamă la o misiune sfântă, a luat sfânta Scriptură și Sfânta Cruce și, fără a se gândi la moarte, i-a condus pe tineri pe drumul către libertate, democrație și credință.

Acest pelerinaj inedit a creat o legătură sufletească foarte puternică între preot și tinerii opriți, până atunci, să frecventeze biserica, să participe la activitățile catehetice și misionare. Cu toate acestea, ei au avut încredere deplină în preotul lor, l-au simțit ca pe ocrotitorul lor duhovnicesc, ca prieten al lor și au plecat împreună, pe jos, 27 de kilometri, cu o dăruire pilduitoare, spre „orașul făgăduinței”, orașul martir Timișoara, unde tineri asemenea lor cădeau fulgerați de gloanțele ucigașe trase de slugi fără conștiință ale regimului comunist-ateu.

Tinerii aceștia și toți tinerii care au luptat împotriva regimului de tristă amintire, ne-au lăsat moștenire o lecție sublimă de curaj, de eroism și de patriotism, de încredere totală în valorile creștine și naționale, de credință nezdruncinată în Biserică și în Dumnezeu.

Tuturor, prețuirea, recunoștința și dragostea noastră!

 

                                                                       Preot dr. Ionel Popescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*