Când, în 2004, am publicat împreună cu Cristian-Robert Velescu, la Humanitas, volumul Brâncuşi inedit. Însemnări şi corespondenţă românească, m-am gândit în primul rând la pasionaţii de Brâncuşi care nu ar fi avut posibilitatea să parcurgă întregul fond de arhivă păstrat la Bibliothèque Kandinsky de la Centrul Pompidou din Paris. Bogăţia acestui fond aştepta să fie adusă la lumină şi mai ales adnotată. Mare mi-a fost decepţia constatând că mulţi scriitori şijurnalişti continuă să publice interpretări ale operei artistului român fără a fi deschis măcar o dată acest volum, sursă de informaţiişi idei privind parcursul sculptorului. Nu întâmplător cele mai bune texte despre un creator pornesc de la documente inedite care au rolul de a deschide căi spre o mai bună înţelegere a operei.
După mai bine de cincisprezece ani de la publicarea acestui volum, constat cu bucurie că unul dintre cei mai respectoşişi fideli scriitori faţă de document, Zenovie Cârlugea, publică un volum impresionant (900 pagini) la Tipo Moldova, Constantin Brâncuşi. Oameni din viaţa lui. Dicţionar monografic. Profesor de literatura română la Târgu Jiu, ZenovieCârlugea este fondatorul-coordonator al revistei Portal-Măiastra (2005-) – titlu semnificativ care face trimitere la una din creaţiile importante ale lui Brâncuşi – chiar dacă nu este în întregime dedicată creaţiei artistului. Cu o deschidere foarte largă, această revistă reuneşte, în afara câtorva eseuri despre artistul de pe meleagurile Gorjului, articole de literatură şi de critică literară, reflectând preocuparea directorului publicaţiei pentru creaţia literară. Mai multe scrieri publicate de ZenovieCârlugea începând cu 1995 se concentrează asupra operei lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Mihai Eminescu, personalităţi care vor face subiectul, începând cu anul 2017, unor impresionante volume apărute în cadrul seriei „Dicţionaresenţial / monografic: oameni din viaţa lui…”, colecţia „Opera omnia. Dicţionar”, coordonate de Cassian Maria Spiridon, la editura Tipo Moldova din Iaşi.
Câteva volume critice despre Brâncuşi, publicate începând cu anul 2000, cât şi o impresionantă monografie a Arethiei Tătărescu (Marea Doamnă a Gorjului interbelic, 2007, în colaborare cu Zoe Elena Deju) anunţau rigoarea lui ZenovieCârlugea care a constatat la rându-i absenţa unor informaţii privind personalităţile care l-au înconjurat şi cunoscut pe artist. Era necesară o contextualizare a creaţieibrâncuşiene pentru o mai bună şi mai justă analiză. Încă din 1997, prin teza mea susţinută la Sorbona, Mediul artistic şi cultural în care a evoluat Brâncuşi, deschisesem o arie largă de investigaţie pornind de la arhiva din donaţia pe care Brâncuşi a făcut-o Statului francez şi de la documentele de arhivă din bibliotecile şi muzeele americane. ZenovieCârlugeaîşi propune să constituie un dicţionar al acestor personalităţişi să redea, prin citate din corespondenţă – acolo unde ea exista – legătura directă cu artistul, dupa cum o justifică autorul în introducere: „Această multitudine de ″voci″, rezonând într-o posteritate mai mult subiectiv generoasă decât exactă, a contribuit la rotunjirea mitului privind Omul în manifestări şi implicări contingente”.
Cum era de aşteptat, sunt cuprinse în dicţionarpersonalităţi adesea citate şi comentate, precum Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Amedeo Modigliani, Fernand Léger, Erik Satie, Sonia Delaunay – prieteni apropiaţi ai sculptorului –, cât şicolecţionarişigalerişti americani, care apar în corespondenţa sa, ca Agnesşi Eugene Meyer, Louiseşi Walter Arensberg, John Quinn, Katherine S. Dreier… şi lista ar putea continua. Toate aceste personalităţi apar cu notiţe restrânse pentru că ele beneficiaza de monografii şi scrieri recurente. Altele, din mediul românesc, precum V. G. Paleolog, Ionel Jianu, Barbu Brezianu, sunt prezentate sub forma unor adevărate eseuri, indicând importanţacontribuţiei lor la cunoaşterea operei şipersonalităţii artistului. Originalitatea acestui volum constă însă în cercetări aprofundate asupra unor persoane care apar în corespondenţa pe care am publicat-o în volumul amintit din 2004 şi în diferite mărturii apărute în presa de-a lungul anilor sau reunite de Friedrich Teja Bach, de pildă, în catalogul operei sculptate, Constantin Brancusi : Metamorphosen Plasticher Form, Cologne, Dumont Buchverlag, 1987, p. 223-316, sau de Romulus Rusan, în O discuţie la Masa tăceriişi alte convorbiri subiective, Bucureşti, Eminescu, 1976.
Astfel, se găsesc notiţe ale unor persoane precum Gheorghe Baltă, fiul unei prietene Maria Cerchez-Baltă, cunoscut în mediile româneşti de avangardă, Gheorghe Bernardi, Irina Blanc / Procopiu, Scarlat şi Dida Calimachi, Ion Călugăru, Pierre Ciolan, Emil Damian, Constantin Diamandi, Julius Doppelreiter, Ion Dragu, Daniel Gheaţă, Paula Greiner (Paula Iliescu/Paula Illery), Teofil Ionescu, Edgar Kapralik, Constantin Levaditti, Gheorghe şi Helen Murgoci, Gheorghe Nicolcioiu, Aurel şi Elena Pampu, Dumitru, Daniel şi Alice Poiana, Rhe-Sylvia Radu, Gheorghe Savul, Felicia Stroescu, George Teodorescu, Ion Zamfirescu şialţii. Unele din aceste persoane au fost direct legate de creaţia sculptorului, precum Alice Poiană, fiica unui prieten de tinereţe, pe care a şi botezat-o, şidupa chipul căreia Brâncuşi a sculptat în 1906-1907 Cap de copil adormit, sau Ioan Alexandrescu, pietrar, care a lucrat sub îndrumarea sculptorului la Poarta Sărutului. Alţii ca Marguerite Vessereau sau Dimitrie Pascotă au lăsat texte inedite despre creaţia artistului. Iar alţii, precum Ion Gheorghian-Popescu, Carol Krauss, Toma Tomescu, foşti colegi de şcoală ai sculptorului cu care a avut o corespondență sporadică.
Nu puteau să lipsească din acest dicţionar numele tinerilor artişti care au trecut prin atelierul parizian din impasseRonsin în intenţia de a se hrăni din învăţămintele maestrului, destul de rezervat în a dezvolta teorii sau precepte, convins fiind că tânărul artist ar trebui să-şi găsească singur drumul. Este cazul Irinei Codreanu şi a surorii ei, dansatoarea Lizica Codreanu, al MiliţeiPetraşcu, Margaretei Cossaceanu-Lavrillier, al Sandei Kessel (Polizu-Micşuneşti), al lui Constantin Antonovici şi al artistului americano-japonez, IsamuNoguchi.
Toate informaţiile referitoare la aceste personalităţi contribuie la reconstituirea lumii în care a trăit şi a creat Brâncuşi, legată atât de spaţiul francez şi de cel american care i-a deschis porţile, cât şi de spaţiul românesc. De aceea, Dicţionarul monografic constituie un instrument de lucru de un incontestabil interes pentru care autorul merită toată aprecierea.
Doïna LEMNY
Paris
(Articol reprodus din „Observator cultural”, Zenovie Cârlugea: CONSTANTIN BRÂNCUŞI. OAMENI DIN VIAŢA LUI. DICŢIONAR MONOGRAFIC
(Iaşi, Tipo Moldova, 2020, 900 p.)