Procesul de îmbătrânire al omului este un fenomen normal al vieții umane, dar, contrar acestuia, în procesul evoluției umane se produc schimbări enorme ce contribuie atât la accelerarea procesului de îmbătrânire, cât și la ameliorarea respectivului proces. În cazul dat, totul depinde de mediul social în care există omul și de capacitatea acestuia în a mânui secretele naturii înconjurătoare. Conform statisticilor mondiale, se certifică că în țările unde există bunăstare socială și economică, atunci și procesul de îmbătrânire a populației este mai lent, adică speranța de viață este cu mult mai mare în raport cu media mondială. Un viu exemplu, sunt un șir de țări dezvoltate în care speranța de viață este cu mult mai ridicată față de alte țări în curs de dezvoltare (unde populația este lipsită de multe bunuri materiale, inclusiv, lipsa unei alimentații de calitate, nivelul de trai, modul de viață, asistența sanitară destul de proastă sau inexistentă, condițiile climaterice, etc.) și față de media mondială care este de 71 ani. Astfel, printre țările unde populația are o speranță de viață mărită pe primul loc în lume se află Japonia (cu o longevitate medie de viață de 83 ani), urmată de Singapore (83,1), Spania (82,8 ani), Elveția (81), Coreea de Sud, etc. (informează BBC în baza studiului realizat de World Happiness Report, http://www.bbc.com/travel/story/20170807-living-in-places-where-people-live-the-longest). Iar în țările unde omul se confruntă zi de zi cu neajunsuri materiale/ economice/ sociale, atunci și procesul de îmbătrânire al acestuia este cu mult mai rapid. Astfel, este deja cunoscut faptul că procesul de îmbătrânire al omului este cu mult mai accelerat în condițiile vulnerabile de existență, adică a omului din țările sărace care, în același timp, are și un nivel mai redus de dezvoltare umană. Acest lucru, cu certitudine, este un fenomen destul de trist și alarmant în epoca civilizației moderne, însă realitatea este destul de prezentă în unele țări precum: Chad, țara cu o speranță de viață în medie de 50 ani, Zambia, Sierra Leone, Africa de Sud – 63 ani, Moldova cu 71,4 ani – țara cu aproape cea mai mică speranță de viață din Europa. Dacă să ne referim la continentul european, atunci situația în problema speranței de viață pentru anul 2017 se prezintă astfel, date furnizate de Banca Mondială: pe primele locuri cu cea mai mare durată a vieții se regăsește Italia și Spania, respectiv cu 83,5 și 83,4 ani; iar pe penultimele locuri la acest capitol este Moldova cu 71,4 ani, Ucraina cu 71,2 ani. În acest clasament România are o speranță de viață cu mult mai înaltă decât în Moldova, fiind cu 75 de ani (http://unica.md/monden/moldova-cea-mai-mica-speranta-de-viata-din-europa/).
Speranța de viață, fiind durata medie de viață a unui om, este conținutul prin care omul există cu toate problemele cotidiane, incluzând în sine modul de viață cu nivelul de trai corespunzător, mediul climateric și mediul social, precum și mulți alți factori ce corelează existența umană. Este cert, în timp ființa umană a conștientizat și a descoperit foarte multe componente ale naturii care pot contribui benefic la sistemul de sănătate și, respectiv, la îmbunătățirea/ prelungirea vieții. Însă, necătând la toate acestea, omul pe parcursul vieții este constrâns să cunoască și acele mutații care contribuie negativ la calitatea vieții sociale și personale, fiind dependent de organizarea administrativă și politică a mediului social prin care își menține existența. În acest caz, conținutul existenței își schimbă traiectoria, astfel omul fiind supus de a-și trăi viața prin componente mai mult negative, decât pozitive. O asemenea situație are loc în societatea basarabeană, țară în curs de dezvoltare, țară cu aproape trei decenii de independență (desprinsă de sistemul sovietic), țara care la ziua de azi are deja o populație bătrână. O realitate destul de evidentă în plan mondial și național la capitolul îmbătrânirii, pentru anul 2016 Moldova plasându-se pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament (informează Geoba, http://stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=28&id=2780&t=/Locuri/Stil-de-viata/Top-10-ari-cu-cea-mai-ridicata-speranta-de-viata-din-lume&year=&month=4). Iar dacă să ne referim la România, atunci țara în clasamentul mondial se plasează pe locul 109 din 224 state, o situație cu mult mai bună (informează The World Fastbook CIA, 2016, http://www.descopera.ro/dnews/16118640-care-este-speranta-de-viata-medie-in-diferite-zone-de-pe-glob-unde-se-situeaza-romania). Conform statisticilor, la nivel naţional speranţa medie de viaţă în Moldova pentru anul 2016 este de 71,6 ani (dintre care la bărbați 67,5 ani; la femei 75,5 ani. http://diez.md/2016/07/19/care-este-durata-medie-a-vietii-in-republica-moldova-ce-spun-statisticile/). Nemijlocit, cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile rurale (informează Geoba). Aceasta înseamnă că procesul demografic al țării este afectat de factori sociali nespus de negativi care, la rândul lor, dezvoltă doar condiții nefavorabile ce influențează procesul de îmbătrânire rapidă a populației. Una dintre cele mai serioase aspecte ale acestui proces este sărăcia socială care, la rândul ei, contribuie esențial la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducând considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Un factor destul de alarmant pentru Moldova este și mortalitatea infantilă, cu 9,7 la o mie născuți (media în UE fiind în 2016 de 3,6 la o mie născuți); respectiv, în clasamentul mondial cu locul 126 din 222 state prezente în clasament, cu 13,6 la o mie născuți în 2012 (http://ro.getamap.net/ranking/infant_mortality_rate/2091.html). Totodată, mortalitatea prematură a cetățenilor moldoveni este de asemenea o realitate îngrozitoare, cauza fiind bolile sistemului nervos, afecțiunile cardiace, tumorile, etc., și, nu în ultimul rând, subnutriția organismului, acest factor dezvoltând boli specifice, apoi urmând decesul prematur. Aceasta înseamnă că nivelul de trai în Moldova este foarte scăzut (cel mai jos nivel de trai din Europa), iar statul moldovenesc pentru sistemul de sănătate alocă doar cinci la sută (estimat) din PIB, cheltuieli prevăzute pentru anul 2018 (țările dezvoltate alocând pentru sistemul de sănătate cel puțin 7% din PIB). Astfel, Moldova se plasează printre ultimile locuri în Europa la capitolul „ponderea cheltuielilor publice pentru sistemul de sanatate”. În consecință, dacă rata natalității pentru anul 2016 a fost de 10,5 născuți-vii la 1000 de locuitori [nivelul natalității în localitățile rurale (11,8%) este mai înalt decât în localitățile urbane (8,8%) cu 3 la sută, informează Biroul Național de Statistică din Moldova] sau de 37,3 mii născuți la numărul total al populației (3551,9 mln), atunci corelația este numai în favoarea procesului de îmbătrânire rapidă. În așa mod, prin reducerea esențială a numărului de copii cu vârsta de până la 15 ani, prin reducerea considerabilă a numărului de persoane apte de muncă cu vârsta între 15-60 ani apare destul de vizibil și fenomenul de îmbătrânire rapidă a populației. Pe lângă cele menționate, procesul de îmbătrânire a populației depinde în mare măsură de nivelul de cultură și de trai foarte redus, acesta incluzând în sine alimentația necorespunzătoare, asistență sanitară inexistentă, sistemul sanitar de o calitate inferioară, sistemul politic foarte fragil și instabil, mediul social nesănătos ce este bazat mereu pe stări de stres și tensiune neuropsihică, etc. Însă totuși, procesul de îmbătrânire demografică depinde cel mai mult de nivelul foarte scăzut al natalității. Dacă în unele țări nivelul de viață și de trai al omului devine tot mai bun în timp, iar natalitatea este într-o cantitate foarte mare, atunci în societatea basarabeană toate acestea se înrăutățesc tot mai mult de la o zi la alta.
Cu toate că Moldova este un stat tânăr, 27 ani de existență, oricum îmbătrânirea rapidă a populației este un proces real, fiind și un proces destul de negativ pentru sfera socială și economică din cadrul țării. Ca urmare, prin accelerarea numărului de persoane cu vârsta mai mare de 60 ani (vârsta de pensionare a femeilor fiind de 57,6 ani, iar a bărbaților de 62,6 ani) în raport cu volumul natalității și numărul de persoane apte de muncă, atunci în acest caz intervin probleme serioase pentru serviciile sociale ale societății, astfel influențând negativ creșterea economică, evoluția pozitivă a indicatorilor macroeconomici, concentrarea de mijloace bănești în bugetul statului prin impuneri fiscale, etc. Cât despre bugetul de pensii, pentru viitor acesta va fi o povară enormă pentru finanțele bugetare publice. La acest capitol, conform FMI, propunerile pentru toate țările care se confruntă cu asemenea probleme sunt de a majora vârsta de pensionare sau de a reduce mărimea pensiei. În cazul Moldovei, prin reducerea pensiilor, credem, se va înrăutăți și mai mult nivelul de trai al pensionarului, acesta fiind supus la o sărăcie și mai accentuată, respectiv, la o îmbătrânire și mai rapidă. Ca urmare, procesul de îmbătrânire a populației urmează a fi o problemă majoră pentru societatea moldovenească, însă, din principii umane, ar urma și ar trebui să fie o responsabilitate enormă pe umerii clasei de guvernare și politică a țării, aceasta urmând să pună în mișcare pe criterii de calitate sistemul de sănătate și de asistență/ocrotire socială, să revitalizeze cât mai benefic nivelul de trai al populației pentru ca în cele din urmă să fie stopat procesul de migrațiune în afara țării, natalitatea să fie mereu în creștere, iar mortalitatea infantilă și mortalitatea prematură a cetățenilor să fie redusă la cele mai inferioare limite.
Galina MARTEA