Liviu Brezeanu este un sculptor impresionist, care s-a născut în anul 1958 în localitatea Vârfuri, din județul Prahova și locuiește în prezent în orașul Pucioasa din același județ.
În anul 1977, a absolvit Liceul „Tonitza”, din București și în 1984, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Sculptură, din București, clasa profesor Geta Catargiu.
A fost repartizat ca sculptor în industrie. S-a retras în zona natală, solicitat de profesoara Costescu Niculina să 
lucreze la Centrul de Îndrumare a Creației Populare, din județul Dâmbovița, ca specialist în artă plastică pentru îndrumarea artiștilor amatori, pictori, sculptori, din județul Dâmbovița, precum și a artiștilor olari și artizani din zonă.
S-a stabilit la Pucioasa, unde în cadrul Centrului Cultural „I.Al. Brătescu-Voinești”, a coordonat ”Cercul de Sculptură”, a inițiat copii. A ocupat funcția de referent ”Arte plastice”, în perioada 1996 – 2021 și a condus instituția între anii 2014-2016. A organizat tabere de creație și simpozioane de pictură și sculptură.
Lucrările dumnealui pot fi văzute în diferite locuri din orașul Pucioasa, în Galeria de Artă proprie pe care a deschis-o în același oraș, pe Bulevardul Gării, numărul 11, în numeroase expoziții individuale și de grup din țară și din străinătate: SUA, Franța, Canada, Luxemburg, Anglia, Liban, Olanda, Germania, Cehia, Ungaria. A fost singurul român care a participat la „Simpozionul Internațional de Sculptură – Changchun”, China.
Am avut ocazia să îi vizitez Galeria de Artă din orașul Pucioasa.
M-a întâmpinat un domn amabil, sensibil și delicat, cu care am putut închega un frumos dialog artistic, în timpul cărui mi-a fost dat să mă conving nu numai de cunoștințele și calitățile artistice ale sculptorului, ci și de cele pedagogice.
În curte, la parter, la etaj, în pod, dai numai de statui, ce par alter-ego-uri, frați, prieteni ai unui părinte modest și devotat creațiilor sale.
Am înțeles că Liviu Brezeanu este o sursă inepuizabilă de creativitate, că arta face parte intrinsecă din ființa sa.
Sub dalta lui, piatra și lemnul, materii prime lipsite de viață, insensibile în aparență, prind viață, iau formă de chipuri umane sau religioase, plante, troițe, monumente, învăluite într-o aură de sensibilitate, tandrețe, armonie și sacralitate.
Idei dragi autorului, precum: geneza, evoluția, familia, cultul eroilor, fac obiectul multora dintre creațiile sale.
Lucrările sale au fost apreciate atât de cei care le-au vizionat, cât și de specialiști care în anul 1995 l-au primit în rândul membrilor UAP și i-au acordat Premiul Special al Juriului în cadrul Expoziției – „Omagiu lui Gh. Tătărescu”, București.
Se adeverește, propria-i mărturisire: ”Sculptura e ca o respirație, respiri ideea pornind de la schițe.Vezi prin bucata de material”.
Elena TRIFAN / UZPR Prahova