În această toamnă Liceul Avram Iancu din Brad a sărbătorit 150 de ani de istorie.
Crearea, existența și dezvoltarea acestei instituții de cultură de o mare importanță pentru românii din Transilvania și de pretutindeni a fost dramatică și eroică în același timp.
Piedici de tot felul, schimbări și evenimente istorice contradictorii și tensionate nu au putut opri însă evoluția acestui lăcaș de educație și de spiritualitate.
Era un timp când autoritățile imperiale habsburgice îi persecutau pe români. Nu-i ajutau să-și ridice școli. De aceea mi se pare potrivit să amintesc aici cuvintele unui mare naționalist român Teodor Pop, bihorean de origine, stabilit la Baia de Criș, în calitate de pretor al comitatului Zarand, El a spus : „Școale, Școale, de am ști că ne dăm cămeșa de pe noi” (citat după Nicolae Cristea, Omagiu la 150 de ani,în Zarandul, An XXVII, Nr.315, sept.2019, pag.8).
„ … reperele Bradului sunt Aurul și Liceul … Primul este un zăcământ epuizabil, indiferent de vrerea omului, al doilea poate dăinui peste veacuri, ca principal focar de cultură din Zarand.”(Livia Coroi, Postfață la ediția a V-a a Monografiei Liceul Avram Iancu Brad, 1869-2019, pag. 295).
Noi, generațiile de elevi care am absolvit acest liceu dar și toți dascălii săi de înalt prestigiu intelectual, civic și moral, le suntem recunoscători românilor săraci dar cu suflet mare, adevărații fondatori ai Liceului Avram Iancu din Brad.
Locuitorii din 92 de sate din comitatul Zarand, conștienți de necesitatea învățăturii în limba română au donat pentru construirea liceului, acțiunile împrumutului lor la stat, făcut în 1854. Oare câți ar face azi un asemenea sacrificiu?
La donația acestor săteni s-au adăugat alte contribuții. S-au făcut liste de subscripție și au fost strânse fonduri din Ardeal, Moldova și Țara Românească. Românii plecați la muncă în America au trimis, și ei, sume importante.
Minți luminate – preoți, protopopi, funcționari, țărani, mai ales țărani, personalități politice și oameni cu stare – s-au mobilizat și au dedicat o parte din agoniseala lor acestui scop nobil, crearea liceului romănesc din Brad, oraș cu semnificație istorică de mare importanță din inima Zarandului.
Printre personalitățile care și-au dăruit priceperea, răbdarea și energia pentru înt emeierea acestei școli au fost Sfântul Ierarh Andrei Șaguna Mitropolitul Ardealului, Ioan Pipoș, fost prefect al județului Zarand, Iosif Hodoș, deputat în Parlamentul de la Budapesta, membru al Academiei Române, Amos Frâncu, jurist și om politic, Iosif Bașa, protopopul Zarandului, și mulți alții.
„Prin truda și entuziasmul demn de toată admirația, prin spiritul de sacrificiu al locuitorilor din Zarand, aici, la Brad, s-au pus bazele celui de al cincilea liceu românesc din Transilvania.
Ceea ce îl diferențiază și îi asigură o identitate unică în rândul celorlalte instituții similare este faptul că s-a născut în una din cele mai sărace regiuni, fără nici un sprijin din partea statului, printr-o impresionantă solidaritate a conducătorilor laici și ai clerului, cu contribuția materială decisivă a foștilor iobagi de pe domeniile nobiliare”. (Monografia Liceului Avram Iancu Brad, 1869-2019, pag.24)
Așadar în anul 1869 s-a înființat Gimnaziul din Brad cu statut aprobat de instituțiile administrative superioare ale epocii.
Au urmat ani de speranță, de rezistență, de strădanii ale tuturor celor implicați, pentru construirea unui local adecvat, pentru dotarea sa cu materiale, pentru atragerea de cadre didactice, pentru introducerea de noi materii, pentru realizarea unui internat necesar copiilor veniți din satele îndepărtate.
Acum, la bilanțul celor 150 de ani de existență, știm că Liceul Avram Iancu a avut ca dascăli personalități a căror activitate nu s-a limitat doar la clasă. Ei aveau preocupări literare, artistice, istorice, sociale, teatrale și nu numai.
Vom aminti aici doar câteva nume ale unor dascăli renumiți: profesorul
Emil Giurgiuca, poet, fondatorul și redactorul revistei literare Abecedar, Marcel Olinescu, sculptor și pictor (lucrarea sa, bustul lui Crișan se află în fața casei eroului), Radu Mânzat-Moga, autorul unor sculpturi de mare prestigiu artistic răspândite prin toată Transilvania, Nestor Lupei, cercetător și autor al unor lucrări în domeniul geologiei miniere și al biosferei, Romulus Neag, istoric de mare autoritate al municipiului Brad, eminent critic literar, fost director al liceului când eu eram elevă, Gheorghe Pârvu,profesor de muzică, în casa căruia se află astăzi biblioteca municipală.
Profesorul Gheorghe Pârvu a înființat un cor și o orchestră cu elevii liceului.
Corul bărbătesc a obținut Premiul I la concursul Tinerimea Română din 1938, la București.
Îmbrăcați în costume moțești specifice satului Blăjeni de la izvoarele Crișului Alb, elevii au fost apreciați și elogiați. Ca răsplată, ei au fost invitați să susțină un concert în direct, la radio.
Tatăl meu, Ioan V. Vlad, elev, a făcut parte din acel cor. El cânta și în orchestră, la vioară.
Păstrez și acum o fotografie executată la București, cu ocazia concursului.
Imi amintesc că el ne povestea, cu mult haz, o scenă petrecută la radio, în momentul transmisiei în direct. Coriștii erau pregătiți, profesorul Gheorghe Pârvu ridicase bagheta…când deodată s-a auzit –„ Stați, stați , măi fraților ! Care aveți o țîtroamă (lămâie) că mi s-oncleștat grumazu…”
Era unul dintre soliștii corului cu o voce frumoasă. Regret că nu-mi aduc aminte numele acelui coleg al tatălui meu.
Acum când sărbătorim 150 de ani de la crearea liceului Avram Iancu, există în municipiul Brad mulți profesori dăruiți activității didactice.
Aș dori să scriu doar câteva cuvinte despre un cadru didactic contemporan. Este o doamnă profesoară pe care nu o cunosc personal. Am aflat despre activitatea sa de exceptie la catedră, de la cei din Brad. I-am citit cărțile… Sunt cărți pe care mi-ar fi plăcut să le fi scris eu. Ele sunt despre Brad și despre brădeni.
Doamna profesoară Livia Coroi, dr. în istorie, a realizat împreună cu elevii săi pe care i-a implicat în actul cercetării istorice, volumele Al doilea Război Mondial în memoria veteranilor din zona Brad, județul Hunedoara, Vol.I și II, 2013; O istorie a zonei Brad. Mărturii, Editura Argonaut, Cluj-Napoca; și altele.
Elevii au mers din casă în casă. Au luat interviuri. Din interviurile lor a ieșit o carte excepțional de interesantă.
Acești tineri nu vor uita niciodată evenimentele istorice relatate în graiul local, chiar de cei care le-au trăit cu zeci de ani în urmă.
De-a lungul anilor, Liceul Avram Iancu a avut mulți elevi de excepție. Împreună cu profesorii lor, ei au făurit gloria liceului nostru.
Mă voi opri la două nume. Marele duhovnic Arsenie Boca, pe numele său de elev Zian Boca, a terminat liceul în 1929, ca șef de promoție.
Când am fost elevă nu am știut nimic despre el. N-am știut nici că în curtea școlii, Arsenie Boca, elev, a plantat un gorun, împreună cu colegii săi.
Astăzi copacul este falnic și lângă el se află o placă: „Gorunul lui Zian, plantat de către Părintele Arsenie Boca și colegii săi la absolvirea liceului – 1929” .
Îmi dau lacrimile de emoție când mă gândesc că am pășit și eu pe același coridor pe unde a umblat, cu mulți ani în urmă, Sfântul nostru, Arsenie Boca.
În ultimii ani, într-o clasă, la etaj, s-a amenajat o capelă în memoria Sfântului Arsenie Boca. Elevii, singuri sau cu profesorii de religie, merg acolo și se roagă să fie ocrotiți de Sfântul nostru drag.
Eu sunt mulțumită sufletește că în capelă se află candelabrul masiv, pe care, împreună cu soțul meu, scriitorul Mihail Diaconescu, cetățean de onoare al municipiului Brad, l-am donat acum câțiva ani.
Al doilea nume al unui fost elev, absolvent al Liceului Avram Iancu și care cred eu că merită a fi menționat, este domnul Florin Talpeș.
Cu o carieră strălucită în domeniul IT, el a creat împreună cu soția sa, doamna Măriuca, grupul Bitdefender, cel mai mare producător de software din Romănia, și care se clasează pe primele locuri la nivel mondial în severele teste de specialitate.
L-am cunoscut personal în 2005, când m-a ajutat să organizez primirea și desfășurarea în capitală, în luna decembrie, a unui concert de colinde cu moții de la Brad, „Sara Crăciunului nost”, spectacol unic, despre care mă întreabă și acum unii bucureșteni, după mai bine de zece ani.
În aproape toate interviurile acordate, domnul Florin Talpeș nu uită să-și exprime admirația și recunoștința față de profesorii pe care i-a avut la Brad, Domnia Sa fiind elev premiant.
Are o carieră strălucită dar nu s-a îndepărtat de liceu. Merge deseori la Brad, stă de vorbă cu actualii elevi.
„Materialul genetic al Bradului este unul de calitate” declară el. Ca urmare, Domnia Sa se implică de mulți ani în dotarea și modernizarea cabinetelor de specialitate ale Liceului Avram Iancu. Grupul Bitdefender a furnizat materiale pentru cabinetele de informatică, de fizică, de chimie, de muzică, de sport.
Dar familia Florin și Măriuca Talpeș derulează un program de modernizare a procesului instructiv–educativ și în alte localități, nu numai la Brad.
În încheiere mi se pare potrivit să citez cuvintele domnului profesor Ovidiu Suciu, actualul director al liceului: „Se spune că valoarea unei comunități o dau oamenii ei, prin fapte, prin atitudini, principii solide și sănătoase, prin virtuți care se transformă în modele de urmat…
Comunitatea Bradului a avut și are oameni care i-au schimbat în bine existența de cele mai multe ori zbuciumată!”
La 150 de ani, pentru Liceul Avram Iancu din Brad: VIVAT, CRESCAT, FLOREAT !
Corina Vlad Diaconescu / UZPR