default-logo

COLINDOR

COLINDOR

 

Firească-i Trecerea,

Slăvite Doamne!

De-am accepta-o,

Senin și degajat.

Dar, tu, PreaBunule,

Surprize preamărești,

neinstruindu-ne, din timp,

ce cale-om traversa.

Mugurul mugurește,

ochiu-mi sporește,

șoapta-mi înflorește,

inima ni se sorește

Dar, așa, deodat’,

pe nepoftite,

un nor înnoroiat,

își desface mantaua…

mânecile-și suflecă,

hotărât, vezi bine,

zarea a cuprinde –

și-n al său demers,

smulge-un brad frumos,

cel mai generos

și cel mai zelos…

Gura ni se crestează,

Ochii lăcrimează,

Inima tresaltă…

De ce, Doamne, Doru?

Așa fostu-i-a data?

 

 

Înțeleg prea bine,

Decizia-ți aparține,

Scrisă-n tabla legii…

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Și-nțelege, Doamne,

Oricât-am ști,

Oricum ne-am roti,

Conștientizăm umbrirea,

Și totuși…

Uniunii toată –

inima-i sfâșiată!

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Înțeles-ai, Doamne,

Cât de mult ne doare?…

Ce suflet distins,

Altruist convins

Stilată noblețe

Ce-i drept,

Fire pământeană,

dar să nu uiți, Doamne,

la table frumuseților,

s-adaugi generozitatea-i,

zâmbetul cel cald,

faptele umanului –

totul înveșmântat

în aleasă iubire creștină!

Leru-I ler,

Coborât din cer!

Știm ce gândești, Doamne!

Te rugăm, înțelege,

Edifici la a ne struni durerea.

Sunt clipe când dorul

nu vrea – nu vrea – să ni s-aline,

oricât ne-am oglindi

în imaginile fulguitoarelor mângâieri.

Doru-i Dor fierbinte

Dificilă-i ostoirea.

Se zbate, lovește și urlă.

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Primul Moș Ajun,

Primul nost’ Crăciun,

Primul An cel Nou –

Douăzeci și doi,

cu dor de Doru Dinu –

perpetuu crepuscul

noapte a trezirii,

unghi sfredelitor

și ucigător

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Tu, Doamne,

Fii îndurător și-nțelege,

Că în ăst an,

lipsi-va fastul sărbătorii.

Ne lipsește dragul nost’ prieten.

Tristețea-I atât de mare –

Mantie mistuitoare.

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Dor de dor de Doru nostru,

călătorit la a Ta chemare…

Durere mare-a semănat

Într-a noastră tagmă.

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

Știm prea bine îndemnul

să-mbrățișăm tăcerea.

Lucid conștientizând –

la scaunul împărățieiTale,

doar veșmântul

alor noastre fapte contează.

În rest, smerenie și-ndelungă răbdare.

Lerui ler,

Coborât din cer!

 

PreaSlăvite Doamne,

o rugă Ți-adresăm–

să ne-nsoțești

la masa cea festivă,

ostoindu-ne

Dor de Doru Dinu…

Iar noi, cuminți și-ascultători,

Să te-nsoțim la Cina cea de Taină,

Cea liturghisit creștină,

În Ziua marelui praznic

al Nașterii Tale!

 

Să ne mângâiem,

Imaginându-ni-l

aripă de fluture

ce plutește-n Înalt,

în ritm de Lerui ler…

 

La Mulți Ani

Cu Sănătate!

 

Livia Ciupercă/UZPR

Iași, Decembrie 2021

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*