Când l-am auzit pe DORU DINU GLĂVAN spunând, cu ceva timp în urmă, la mănăstirea Plăviceni-Teleorman, că întoarcerea la rădăcini este nu doar calea dreaptă și cea mai sigură spre noi înșine, cât mai ales speranță a păstrării și afirmării propriei identități, mi-am zis: iată o metaforă pe măsura evenimentului! Se marca împlinirea a 419 ani de la intrarea în nemurire a mărețului unificator de neam și ideal, uriașul Mihai Viteazul, iar sublinierea făcută de președintele UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, în electrizanta sa alocuțiune rostită cu acel prilej, accentua spiritul unei trăiri unicat.
La nu prea mare distanță în timp, pe 20 august, deși, geografic vorbind, sute de kilometri despart mănăstirea amintită de o alta mult dragă și ea sufletelor noastre, Sfânta Ana de la Orșova, aveam să-l aud pe același Doru Dinu Glăvan re-subliniind importanța rădăcinilor în prezentul și viitorul existenței noastre. Din energia și acțiunea ctitorului acestei arhitecturi remarcabile în zidirea credinței noastre, ilustrul gazetar și patriot Pamfil Șeicaru, își înalță zveltețea firii și organizația noastră profesională, care a trecut în al 102-lea an al existenței sale. Din rădăcina numită Pamfil Șeicaru a crescut și rodește tulpina de lumină Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, entitate iubitoare de oameni și adevăr și țară cum alta rar găsim.
Iată că acum ne aflăm, câțiva reprezentanți ai conducerii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, împreună cu Doru Dinu Glăvan, într-o cochetă bisericuță de lemn, înălțată nu cu foarte mulți ani în urmă în perimetrul de frumusețe divină al localității Poiana Ruscă, din Caraș-Severin. Nimic deosebit am putea spune, dacă ea nu ar simboliza rădăcina unui fairplay exemplar. Profesorul Johann Wittmann, renumit sportiv de performanță, de confesiune catolic practicant, plecat de un an să predea cursanților din ceruri lecții de corectitudine, din nemăsurat respect pentru profesoara ortodoxă Sanda Wittmann, minunata sa soție, și-a închinat ctitoria ortodoxiei. Ar mai fi multe de spus, dar e de netrecut cu vederea că actualul președinte al breslei gazetărești de la noi a învățat multe de la profesorul Wittmann, încât întâlnirea noastră cu ctitoria sa e tot o întoarcere la rădăcini, la această viță dintr-un fairplay al existenței exemplare. Adică la lumina din care nasc speranțe, certitudini și, mai ales, tăria de a merge mai departe împotriva oricărei vicisitudini. Astfel urcăm senini pe firișoarele de nemurire, crescătoare perpetuu din rădăcinile noastre de lumină.
Firiță Carp
Un comentariu pentru “Rădăcini de lumină”
Deci Intoarcerea la rădăcini este nu doar calea dreaptă și cea mai sigură spre noi înșine, cât mai ales speranță a păstrării și afirmării propriei identități.
Asta e chiar frumos spus si demn de tinere de minte.