„Vagaboandele cerești”, cum mai sunt cunoscute în literatura de specialitate astronomică, come-tele, au suscitat interesul oamenilor din cele mai vechit impuri. Pentru neinițiați apariția lor era asociată unor fenomene prevestitoare de evenimente apocaliptice, iar pentrucercetătorii cerului ofereau șansa identificării unor elemente temeinic științifice care să dea posibilitatea ,,tezaurizării” unor informații prețioase despre nașterea Universului, despre impactul ce îl pot avea ele asupra vieții pe Terra.
Cometele, numite și stele cu coadă, orbitează în sistemul nostru solar, unele cu o frecvență re-gulată, măsurabilă în zeci și sute de ani, altele apărând sau dispărând instantaneu, enigmatic, în galaxii apropiate sau depărtate. Aceste corpuri migratoare observabile din diverse puncte ale Pământului sunt botezate, pe harta cerului, cu numele descoperitorilor lor la care, conform uzanțelor științifice, se adaugă o literă care indică luna în care a fost detectată și, după a doua trecere la periheliu, o cifră al cărei rol este acela de a furniza informații cu privire la cantitatea inventariată în luna respectivă. De asemenea, mai sunt alăturate literele: P (însemnând cometă periodică), C (cometă neperiodică), X (cometă necunoscută), D (cometă fragmentată sau pierdută) sau A (cometă confundată cu un asteroid).
Datorită constatărilor și interpretărilor făcute de specialiști, pentru majoritatea cometelor (ale căror cozi conțin, cum s-a dovedit, materie cosmică și gaze înghețate), s-au putut întocmi fișe tehnico-observabile, ,,biografice”, acestea constituind adevărate instrumente de lucru a căror utilizare pune la dispoziția Științei caracteristicile, istoricul lor, astfel încât să se obțină tot mai multe amănunte și noutăți necesare cunoașterii universului infinit.
Merită semnalată cometa Halley (numită cu patronimul astronomului englez care, studiind arhive și atlase, i-a reconstituit ,,odiseea” prin spațiu cosmic), menționată în anul 240 î. Hr. înscrierile vechi chinezești, apoi în anii 12 î.Hr., 1531, 1601, 1682, 1758, 1834, 1910 și 1986, urmând să fie revăzută cu telescoapele în 2062, când va evolua în sistemul nostru solar.
Studiul cometelor, ca și al altor corpuri cerești mai de mult, a generat acea știință a studierii cosmosului, astronomia, în timpurile moderne luând ființă Uniunea Astronomică Internațională de la Copenhaga, Societatea Astronomică a Pacificului din San Francisco și ridicându-se instalații de observare a Uraniei în diferite zone de pe glob, precum Observatorul Astronomic de la Johannesburg (Africa de Sud) sau gigantul astronomic corporatist „Canada-France-Hawaii Telescop” de pe Muntele Mauna Keea din insula mare a Arhipelagului Hawaii și multe altele. De amintit și Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” de pe bulevardul Lascăr Catargiu din București, înființat n 1910 (din 1990 ființează la București și Institutul Astronomic al Academiei Române).
Primul român, cu un loc bine definit în istoria astronomiei românești în urma descoperirii unor comete, este Victor Daimaca (1892–1969). 
Acestei personalități căreia îi revine, la noi, pionieratul în descoperirea unor comete, evidențiate de altfel în atlasele cosmologice mondiale, profesorul doctor Zenovie Cârlugea îi consacră monografia Victor Daimaca, descoperitorul de comete (Editura Fundației Scrisul Românesc). Lucrarea, scrisă cu profesionalism și rigoare, ne oferă, din perspectivă istorică, date valoroase despre figura marcantă a matematicianului-cercetător Victor Daimaca, despre cercetările proprii în domeniul științei bolții cerești. Dovedind acribie și nu în ultimul rân dintuiție, Zenovie Cârlugea își structurează studiul în unsprezece capitole, intenția sa fiind aceea de a crea o imagine exhaustivă a geografiei astronomice. Desigur, pentru autor, Victor Daimaca nu este un pretext pentru a aborda un subiect complex, să recunoaștem, de senzație. În Cuvântul lămuritor, Zenovie Cârlugea aduce în discuție eforturile făcute în creionarea cât mai exactă a portretului perseverentului matematician astronom Victor Daimaca, celd intâi ,,vânător” de comete din România, atestat documentar în evidențele internaționale. Sunt evocate cu lux de amănunte nu numai rezultatele lui Victor Daimaca, dar și stadiul cercetărilor cu privire la fenomenele cosmice produse în Univers. Autorul volumului Victor Daimaca, descoperitorul de comete nu ezită să mărturisească dificultatea documentării, el trebuind să contabilizeze ș să interpreteze ,,noutățile” la zi din arhivele unor instituții-etalon din lume specializate în explorarea sistemului nostru solar. Desigur, o preocupare de bază a întregii sale munci de colectare a datelor a fost aceea de a stabili în cemăsură Victor Daimaca este cunoscut și apreciat în lumea științifică a astronomilor. Pentru documentare, autorul a colaborat cu gigantul astronomic din Hawaii – „Canada-France-Hawaii Telescop” (directorul acestuia, la acea vreme, cercetătorul astronom Dr. Christian Veillet, vas crie, salutând inițiativa, pe copera a IV-a a cărții, un text destul de lămuritor), precum și cu astronomul Dr. Mirel Birlan de la Institutul de Mecanică Cerească și de Calcul al Efemeridelor, din cadrul Observatorului Astronomic de la Meudon-Paris. Informațiile și datele comunicate de aceștia sunt reproduce în cuprinsul cărții pe file întregi. Nu în ultimul rând, trebuie menționată colaborarea cu Adrian Bruno Șonka, director-coordonator al Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București (unde, de fapt, a lucrat și Victor Daimaca, începând din 1950), precum și cu prof. univ. dr. Elvira Botez (membru IAU/ International Astronomical Union șivicepreședinte al CRIFST/ Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) și astronom Dr. Magda Stavinschi (fost director la Institutul Academic al Academiei Române).
Prima cometă descoperită de pe teritoriul României de Victor Daimaca, la 3 septembrie 1943, a fos tbotezată „Daimaca 1943 C”. Din precizările profesorului Cârlugea înțelegem că aceasta a fost depistată cu un binoclu Goertz în constelația Lynxul, în timp ce ,,trecea la 49,5 milioane kilometri de Pământ”, având ,,măsura a 8-a în Linxul pe linia alfa Gemini – ipsilon Ursa Mare, deplasarediurnă 2 grade spre omicron Ursa Mare” (așa cum comunica telegrafic la 5 septembrie descoperitorul din Tg.-Jiu Observatorului Astronomic din București), astăzi cometa respectivă aflându-se la ,,peste 21 de miliarde kilometri de Terra”. Legat de transmiterea descoperirii la Copenhaga (condiție necesară pentru a fi recunoscută la nivel internațional), dl. Zenovie Cârlugea ne descrie și împrejurare picantă în care telegram lui Daimaca a fost interceptată și reținută trei zile de Gestapoul german care a crezut că e vorba de ,,un text convențional de spionaj, mai ales că în 1943 era la Tg. Jiu Lagărul de deținuți politici. […] Numai în zorii zilei de 9 septembrie Observatorul din București a găsit-o și a descris-o astfel: astrul era difuz, de magnitudinea 8-a cu un început de coadă mai mică de un grad. Cometa a fost fotografiată la 9, 10 și 11 septembrie cu ajutorul unei camere Zeiss. Descoperirea și pozițiile aproximative din nopțile de 9 și 10 septembrie au fost communicate telegraphic în ziua de 10 septembrie Biroului Central de telegrame astronomice al Uniunii Astronomice Internaționale de la Copenhaga, care le-a transmis în toată lumea. Cometa nu mai fusese observată de nimeni înainte și a primit de aceea numele „Daimaca 1943 C”.
A doua cometă a fost observată de Victor Daimaca la 16 decembrie 1943 în constelația Aquarius, ,,unde licăreau stelele A1, A2 și altele vecine”. Descoperirea este anunțată Observatorului din București printr-o telegramă la 18 decembrie. A doua zi este retransmisă la Copenhaga, dar, surpriză, în 18 decembrie ,,d. Peltier din Ohio St. Unite a descoperit cometa (căreia anterior i se atribuise numele Van-Gent, fiind observată la periheliu la Observatorul Astronomic de la Johannesburg din Transvaal, Africa de Sud – n.n.), la 18 decembrie crt.”. După calcule șii ntervenții cometa a fost botezată ,,Van Gent – Peltier – Daimaca 1943 W1”.
În capitol al V-lea al lucrării Victor Daimaca, descoperitorul de comete, Zenovie Cârlugea descrie alte cinci comete ,,urmărite și identificate de Victor Daimaca”: la 30 iulie 1945 în constelația Balena – numită cometa „Kopff”; la 5 septembrie 1946 – cometa „Giacobini – Zinner”; la 14 octombrie 1947 – cometa „Encke”; la 22 iunie 1948 – cometa „Honde”; la 21 iulie 1955 – cometa „Backharev”.
Concluzia lui Zenovie Cârlugea cu privire la destinul cosmic al cometelor purtând numele Daimaca, formulată în baza datelor obținute de la Canada-France-Hawai Telescop Corporation de pe masivul muntos Mauna Kea, complex compus din nouă observatoare optice și trei radio, că nu este exclus ,,ca acestea să evolueze undeva în spațiul universului infinit. […] Câtă vremeele nu pot fi considerate periodiquesou non și de vreme ce arcul lor de observație est relativement court, e de bănuit că acestea fie au fost atrase de forța altor fenomene cosmice (devenind un candidat în Alpha Monocerotides sau în Sigma Hydrides), fie s-au dezagregat încet-încet, cu fiecare trecere în apropierea Soarelui.
De asemenea, Zenovie Cârlugea argumentează, prin cartea sa, de ce cometele Daimaca 1943 C și Van-Gent – Peltier – Daimaca 1943 W1, se află în baza de date a NASA: ,,ambele, cu eliptice heliocentrice, sunt clasificate Parabolic Comet, cu SPK-ID-1001047 și, respectiv, 1001048, cu mențiunea „no physical parameters available”.
Monografia științifică Victor Daimaca, descoperitorul de comete, scrisă de un demn urmaș al lui Cicerone, Zenovie Cârlugea, – fiind și un omagiu adus matematicianului născut la Turnu-Severin, care a fost zeci de ani professor secundar la Tg.-Jiu (1929-1950), până la plecarea sa la Observatorul Astronomic din București, – se adaugă puținelor sinteze dedicate fenomenelor astronomice care, fără excepție, trebuie cunoscute și studiate de întreaga omenire pentru influența ce o pot avea asupra vieții pe Terra.
Florian COPCEA
Un comentariu pentru “120 de ani de la naștere. „Victor Daimaca – descoperitorul de comete”, de Zenovie Cârlugea”
L am cunoscut
Sint din familie
Sint indignata ptr ca străbunicul meu Dl VICTOR DAIMACA a donat Binoclu și Medalia de bronz pe care a primit o de la SOCIATATEA OCEANOGRAFICA A PACIFICULUI
și alte manuscrise
Toate le a donat Directorului SINGEORZAN
DORECTORUL OBSERVATORULUI ASTRONOMIC URSEANU
DONATIA AVEA CA SCOP EXPUNEREA PUBLICA A ACESTOR OBIECTE
DUPA ANUL 1089 ACESTE PIESE AU DISPARUT
DL ADRIAN SONKA a motivat ca sint la Muzrul de Istorie
Și urmează să fie expuse
VA ROG
FACETI DIGENTELE CUVENITE
PTR CA OBIECTELE DONATE SA FIE EXPUSE
SA SERVEASCA SCOPULUI PROPUS
MULTUMESC