Sărbătoarea Crăciunului marchează naşterea Mântuitorului şi este sărbătorită de către creştinii din întreaga lume în fiecare an pe 25 decembrie. Această zi este extrem de importantă deoarece atunci s-a petrecut naşterea trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi prima sărbătoare creştină a Mântuitorului în ciuda faptului că nu este la fel de veche precum Paştile sau Rusaliile.
În Ajunul Crăciunului în biserică se citesc Ceasurile Împărăteşti şi se săvârşeşte Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seară), scrie calendarulortodox.ro. La toate aceste slujbe sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.
Un vechi obicei românesc care se ţine de Crăciun în zonele rurale din ţară este ca în Ajunul Crăciunului gospodării se trezesc dis-de-dimineaţă să facă foc în sobă iar cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul în timp ce stau la gura sobei şi spun: „Bună dimineaţa lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun/Să ne-aducă: porcii graşi şi unturoşi/Şi oamenii sănătoşi; /Vacile cu viţei, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloştile cu pui, găinile cu ouă” iar în final spuneau „La anul şi la mulţi ani!”.
Colindele de stea reprezintă o parte extrem de importantă legată de tradiţiile Crăciunului românesc. În prima zi a Crăciunului, foarte mulţi colindători se perindă pe străzile şi uliţele acoperite de zăpadă ale satelor şi ale oraşelor cu o stea din carton şi hârtie în mână. Pe stea sunt pictate scene biblice.
Conform tradiţiei româneşti, colindătorii trebuie să meargă din casă în casă şi să colinde gazdele pe toată perioada Crăciunului. Liderul grupului de colindători trebuie să stea cu o cruce de lemn în mână, acoperită de staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate.
Chiar dacă în Europa originea precreştină a bradului de Crăciun nu mai este contestată, părerile sunt totuşi împărţite: unii consideră bradul ca fiind o reprezentare a „arborelui lumii”, pe când alţii spun că acesta este o referire directă la arborele Paradisului, împodobit cu mere de o culoare roşu aprins, amintind astfel de păcatele pe care primii oameni le-au comis înainte de alungarea din rai.
În România, obiceiul cu împodobirea bradului a apărut odată cu plecările studenţilor români să studieze la universităţile din Viena sau Berlin. De asemenea, obiceiul ar putea avea influenţă germană şi datorită faptului că în curtea regală a dinastiei de Hohenzollern, prinţii şi prinţesele obişnuiau să împodobească bradul, tradiţie preluată mai apoi de protipendada bucureşteană.
Înainte ca Moş Crăciun să vină pe la copiii din întreaga lume şi să le aducă cele mai frumoase cadouri, copilaşii cuminţi îi scriu moşului o scrisoare în care îi spun tot ceea ce îşi doresc după care o lăsa pe pervaz pentru ca moşul să o vadă mai uşor.
Nu contează dacă este vorba de prânz, cină sau de micul dejun, masa în preajma Crăciunului este extrem de important să o petreceţi în familie alături de cei dragi. Aici toţi mesenii se pot bucura de carnea porcului care a fost tăiat de Ignat.