Astăzi, la întâmpinarea vârstei de 75 de ani a Casei de Presă și Editură Libertatea, instituție fundamentală a românilor din Serbia, pășim cu mai multă sfială decât o făceam acum 10 sau 15, 25… de ani. Pășim cu mai multă sfială, deși n-ar mai trebui, după 75 de ani de respirație jurnalistică – însă cum altfel într-o lume în care libertățile sunt categorii atât de fragile; viețuim într-o lume în care nu aduce anul ce aduce ceasul. La o asemenea trăire ne obligă mica noastră istorie, așternută peste deceniile de continuitate a presei scrise; miile de pagini de literatură consacrată; marea familie a cititorilor noștri; momentul conștientizării rolului pe care instituția noastră l-a avut, îl are și îl va avea în vremurile care se anunță. Pășim cu mai multă sfială astăzi când înțelegem cât de fragilă poate fi libertatea presei, câtă nenorocire poate să aducă cuvântul scris, publicat într-o vreme nepotrivită, într-o lume lipsită de valori, iar drepturile și libertățile omului sunt știrbite; astăzi când trăim regretul în fața neputinței de a da un alt curs devastării peisajului identitar – înțelegem cât de perimate ne sunt valorile, în definitiv, acel conținut care conturează mai nuanțat identitatea noastră. Pășim cu mai multă sfială și pentru că pașii noștri sună mai sinistru într-o lume care își resetează principiile confirmate, interesele, într-o lume total diferită de lumea în care ne-am născut acum 75 de ani, incompatibilă și tot mai dificil de perceput.
În data de 27 mai împlinim și vârsta de 75 de ani, cândva atât de îndepărtată, parcă de neatins, întocmai așa cum astăzi ni se pare mult prea departe vârsta de 100 de ani, dar și ea va fi depășită dacă vom avea înțelepciunea și pasiunea necesară să o atingem, să înțelegem că o vârstă și o instituție trebuie cultivate cu acel respect de care nu întotdeauna am fost demni, pe măsura prestigiului instituției noastre. Totuși, Casa Libertatea, prin oamenii care an de an au zidit-o, a știut și a reușit să genereze o gamă complexă de valori, s-a bucurat de confirmarea realizărilor comune, acestea aparținând întregii etnii: prin compartimentul presei a adus pagini memorabile ale genului jurnalistic, a pus în mișcare și a materializat energiile unei întregi colectivități, fiind parte vitală din ființa românului minoritar în toate sferele de interes – învățământ, literatură, artă, cultură, creație în sensul larg al cuvântului – informând, iar prin acest compartiment instituţia noastră şi-a păstrat rolul de promotor al dreptului la informare şi exprimare în limba maternă, de promovare a valorilor noastre, a scrisului, creaţiei şi culturii. A rămas templul în care literatura noastră, autentică, prin limba maternă, își găsește suportul de a fi valorificată și promovată. În numele românilor din Serbia a susținut interesul și posibilitatea de implementare a drepturilor acordate etnicilor minoritari, câte au fost posibile, prin care s-a cucerit, pas cu pas, libertatea încă firavă de exprimare a opiniei diferite, a adus lumină în casele oamenilor, devenind firescul necesar, parte din viața românilor.
Coloana vertebrală a Casei de Presă și Editură „Libertatea”, care i-a asigurat vigoarea necesară, legitimitatea de a fi acel spiritus movens, a fost oferită de generațiile de scriitori, publiciști, care atât prin publicațiile Casei: săptămânalul Libertatea, revistele Lumina, Bucuria copiilor, Tinerețea, cât și prin Editura „Libertatea”, au creat o literatură autentică, astăzi recunoscută prin operele de certă valoare, au contribuit la istoria culturală și, nu în ultimul rând, Casei i-au asigurat prestigiul, au injectat în trupul minoritarului român posibilitatea de a participa la universul nemărginit al cunoașterii. Pe măsura rolului și importanței pe care a avut-o, în câteva rânduri Casa de Presă și Editură „Libertatea”, prin publicațiile ei – săptămânalul Libertatea – a fost decorată: de președintele Iugoslaviei, în anul 1970, cu Ordinul Frăție și Unitate cu Coroană de Aur, apoi președintele României decorează ziarul Libertatea, în anul 2018, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de „Ofițer”. Președintele României a decorat și revista Lumina, în anul 2109, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria F – Promovarea culturii.
Poate că una din cele mai vizibile reușite ale Casei ține de continuitate și persistență – fiind ciclic pusă în bătaia multor anomalii care s-au abătut asupra noastră, depășind, de multe ori anevoios, perioade tulburi, uneori îi era amenințată chiar și existența. Am trăit și etape rușinoase de discreditare a oamenilor care, pe nedrept, au avut de suferit de pe urma unor capricii bizare, a unor contexte politice sau pseudopolitice, în ciuda faptului că aceștia au marcat importante capitole ale identității noastre, ale presei scrise, ale literaturii, culturii, creației. Așadar, la 75 de ani, înțelegem că și Casa Libertatea, precum viața unui muritor de rând, este presărată și de păcate. Ele au fost mai grave, mai odioase, în măsura în care erau produsul climatului politic, al unor constrângeri politice care în lumea noastră persistă precum faimoasa sabie a lui Damocles. Pacostele care s-au înșiruit deasupra Casei le amintim ca să înțelegem că nimic din ceea ce se petrece odată, cândva, undeva, nu trebuie dat uitării, iar cei care au ochi de văzut, să vadă, să nu mai repetăm greșelile altora. Ar fi bine să înțelegem că acele concepte, dirijate de interese meschine – de a avea sub control, de a impune și influența lumea – pe seama unor considerente care nu au nimic comun cu deontologia profesională, cu actul de creație, nu aduc decât discordie în drumul lor spre groapa de gunoi a istoriei. Firesc că e necesară și o permanentă revigorare a mesajului nostru, a conţinutului, în căutarea formelor şi expresiilor celor mai potrivite în comunicarea cu lumea. În această continuă pulsaţie, compartimentele Casei trebuie să-şi păstreze integritatea şi profesionalismul.
La 75 de ani înțelegem că vine o vreme în care se rotunjește o perioadă importantă de prezență a săptămânalului Libertatea în lumea minoritarului român, dar și mai larg – prin diversitatea modalităților de comunicare – de promovare și articulare a valorilor autentice, prin realizările în sfera presei scrise, în literatură, publicistică, cultură etc. Astăzi e logic să ne gândim la o proiecție mai diferită a Casei Libertatea, îndreptată și spre acele mecanisme și modalități variate în sfera comunicării publice, la utilizarea diverselor procedee și platforme prin care se transmite mesajul, a unei expresii mai complexe, atât în ceea ce privește conceptul, precum și modalitățile de abordare a conținutului, respectiv implementarea multiplă a variatelor tehnologii care vor deveni parte integrantă a funcționării Casei. Acest segment presupune să respirăm în pas cu tendințele mediatice contemporane drept condiție majoră pentru existența și perspectivele Casei. Un asemenea concept se poate materializa doar într-o conjunctură în care instituția noastră funcționează în condiții optime, fără de opreliști, condiționări și derutări de orice natură care ar denatura fizionomia Casei. După 75 de ani e necesar ca și Casa de Presă și Editură „Libertatea”, în primul rând prin săptămânalul „Libertatea”, dar și prin celelalte compartimente, prin ediția on-line, să aibă o prezență mai diferită, mai asiduă, în lumea spațiului informativ, de comunicare, de creare a unei sfere mediatice autentice, pregătită să corespondeze atât cu cititorul, cât și cu lumea unui spațiu complex și într-o continuă transformare.
Așa cum am mai menționat, e necesar să ne îndreptăm activitatea noastră spre posibilitățile și avantajele pe care ni le oferă atât cuvântul scris, cât și audio-vizualul. Să ne îndreptăm spre acel concept multimedial de comunicare on-line, prin care să asigurăm dinamismul, promtitudinea, exclusivitatea… valori care vor fi și indiciul relevant al profesionalismului, însă și confirmarea noastră de a accepta și utiliza atât provocările, cât și cuceririle profesiei și tehnologiei în vremurile în care ființăm. Este mai mult decât evident că trăim o nouă realitate mediatică din aspectul modalităților de comunicare, asta însemnând ca presa scrisă să-și reseteze fizionomia, conceptul, să-și găsească posibilitățile cele mai eficace de comunicare, interesele, de a ajunge la cititor, beneficiind din plin de avantajele tehnologiei contemporane de comunicare. Ne îndreptăm mai insistent spre spațiul virtual, spre comunicarea on-line, spre o altă lume, la propriu și la figurat. Trebuie să înțelegem că este necesar ca evenimentul, știrea, informația… să ajungă, să se transmită „cititorului”, în momentul când ea se produce, chiar dacă ritmul nostru de apariție (al edițiilor tipărite) este săptămânal sau lunar. Trebuie să devenim purtătorii acelui concept multimedial, interactiv, de comunicare prin care să asigurăm eficiența, privilegiul exclusivității, certitudinea conținutului… ceea ce va fi și indiciul relevant al profesionalismului, însă și pregătirea noastră de a accepta și utiliza atât provocările, cât și cuceririle profesiei secolului XXI.
În timp ce pășim, cu mai multă sfială, în întâmpinarea vârstei de 75 de ani, e bine să nu mai rătăcim căutând modele și răspunsuri în locuri nepotrivite. Toate răspunsurile căutate sunt în noi, totul e scris în paginile publicațiilor noastre, în acele cărți care, nouă și posterității, ne pot servi drept bibliotecă a memoriei noastre în care sunt arhivate vibrațiile unei întregi colectivități. E necesar un mic, insignifiant efort – de a le citi, de a le înțelege: „cei care au ochi de văzut, să vadă, iar cei care au urechi de auzit, să audă”.
Nicu CIOBANU / UZPR
Director Casa de Presă și Editură ˝Libertatea˝ Panciova