Deniz Constantin a absolvit sociologia în Elveția în 2004 și a lucrat în marketing online, după care s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pictura.
Autenticitatea, modul în care artistul, deși aflat la a doua sa expoziție, sondează mecanisme sociale, o vie cromatică capabilă să îi susțină demersul, puterea analitică, spiritul polemic, întoarcerea la simbol sunt pentru Deniz Constantin instrumente prin care își exprimă ideile și sentimentele. Nu din nevoia de a obține un efect, ci ca soluție de depășire a unei stări conflictuale, pictura văzută ca remediu al unei crize și incertitudini reprezintă puncte nodale ale viziunii artistului Deniz Constantin.
Cea de-a doua expoziție a autorului, trimițând la textul orwelian, „Ferma animalelor”, pare să fie expresia voinței de obiectivitate, de utilizare a unor simboluri cu aluzii ironico-sociale, lipsit de retorică sau diverse stereotipuri vizuale, aflate în trendul epocii.
Pentru Deniz Constantin lumea este asemănătoare cu ferma animalelor lui Orwell, unde sunt înfățișate scene din multiple zone (de la terenul de fotbal, la carosabilul unde circulă haotic autoturisme viu colorate, la spațiul rural presărat cu câini, rațe și cai).
Artistul se remarcă printr-o cromatică surprinzătoare, dominată de culori calde care îi potențează viziunea plastică, generând un dialog între privitor și sceneta vizuală pe care o propune.
Nuanțele din lucrările sale se află într- un dialog permanent, artistul construiește prin culoare personaje carnavalești, sugestiv schițate prin trăsăturile fizionomice.
Asemeni unui fin ilustrator, plasticianul construiește povești în jurul acestor personaje, relevând de fapt anumite tipologii sociale.
Expoziția este atractivă și prin cheia ironico-satirică în care autorul își configurează mini fabulele vizuale, ludicul, ca mod de exprimare, ocupând un un rol important.
Prin lucrările sale artistul își dezvăluie visele, sintetizând în imaginea creată esența unui sentiment sau unei stări. El ne propune de fiecare dată aspecte semnificative din social, prin aceasta tendință aflată în raport direct cu convingerile sale despre rolul artei, Deniz Constantin poziționându-se ca un semnal al problematicilor contemporane. El se află prin creațiile sale într-un dialog permanent cu mediul social pe care îl surprinde abordând un stil de tip expresionism presărat uneori cu unele simboluri capabile sa nuanțeze mesajul transmis, dar și cu el însuși.
Căutând noi forme de cunoaștere și implicit de exprimare, artistul Deniz Constantin cercetează mediul exterior ale căror trăsături fundamentale caută să le releve, introspectând în același timp relația sa cu acesta și cu el însăși.
Vibrația cromatică joacă un rol important în demersul său plastic, potențând întreaga varietate tematică pe care o abordează. Plasticianul face incursiuni în social recurgând nu de puține ori la o atitudine ironică, creând un spectacol de forme și imagini animate de personaje umane sau animale care devin purtătoare ale mesajului său, aflându -se într o logică a compoziției.
Lucrarea „Mici și eclere”, surprinzătoare prin cromatică, dar și prin tipologia într-o cheie comică a subiectului ilustrat plastic, reliefează trăsăturile unui personaj caricatural, provenit dintr-un mediu obscur, lipsit de maniere elegante, descheiat la nasturii unei cămăși înflorate, histrionic dar și foarte prezent în terasele populare din mediul citadin.
Compoziția care trimite la maniera lui Chagal are un caracter deschis, personajul principal dominând preponderant cadrul imaginii și înglobând o cromatică variată plină de contraste, trimițându-ne cu gândul la o lume în care frivolitatea, prostul gust devin caracteristici satirizate.
O altă creație, „Femei în contraste”, cu dominanta compozițională pe diagonală, în care personajul feminin (nudul) are o expresivitate senzuală, e proiectat pe un fundal impresionist, însă un impresionism modernizat prin tendința de abstractizare.
Revizorul este o lucrare în care compoziția are în centrul de interes un personaj bucolic, carismatic, ușor fantezist, înconjurat de elemente ludice sau forme de tip carnavalesc trimițând la idea de lume ca spectacol, amintind și de Școala de la Paris, dar și de un cubism sui-generis.
Formele sunt descrise superficial, epurat sau ușor naiv, dar această naivitate are o anumită candoare.
„Mama și fiica” (Jocul)
În cadrul acestei lucrări observăm o scenă de interior în care personajele principale domină cadrul în prim plan prin jocul la care iau parte, cu o cromatică de tip fovist.
În lucrarea „Mașina” artistul pleacă de la imaginea interiorului unei mașini lângă bordul acesteia observăm absența personajelor, precum și o subtilă trecere de la interior spre exterior.
Formele deschise sunt mult simplificate și tratate în manieră post-impresionist-expresionistă, trimițându-ne pe alocuri spre zona abstractă.
Creațiile posedă vitalitate redată prin cromatica la care recurge, prin modul de armonizare al culorilor, aceste raportări fiind zidite pe propria sensibilitate, în adâncul interiorului său, căutând permanent mijloacele tehnice și sufletești pentru a le scoate la suprafață.
Artistul abordează subiectele din perspectiva unui voyeur al societății, al întâmplărilor și al acțiunii, personajele sale nefiind un pretext plastic, ci de cele mai multe ori subiectul central, sintetizând o anumită tipologie.
Prin formele simplificate și tonurile de culoare puternice artistul se apropie de sintetismul lui Paul Gaugain care subscriindu-se în sens larg post-impresionismului, renunțând la redarea fidelă a naturii, este și el un precursor al expresionismului de mai târziu.
Încercând să reunească sintetic aparența exterioară a lucrurilor cu propria sensibilitate și accentuând asupra elementului cromatic, pictorul obține un efect mult mai puternic pentru ca imaginea narativa creată să devină mai intensă în expresivitate.
Deniz Constantin este un artist surprinzător, având capacitatea de a transpune privitorul în povestea pe care o sugerează, oferind în același timp acea pilulă de optimism necesară.
Cunoscut în lumea artistică și sub numele de pictor al umorului, artistul sondează mediul din jurul său, concentrându-se pe zona analizei tipologiilor umane, pe care le supune introspecției și le expune privitorilor într-o manieră inedită,din care nu lipsește latura comico-ironică.
Pictorul transformă culoarea într-o mărturie emotivă, de aceea lucrările sale transmit vitalitate și energie.
Prospețimea, originalitatea, modul în care își selectează subiectele,construcția prin culoare și sinteza formelor reprezintă caracteristici ale creației sale.
Fin observator al mediului social, pictorul Deniz Constantin captează privitorul prin subiectele pe care le abordează, prin fantezia și elementele ludice ce reprezintă caracteristici ale creațiilor sale.
Speranța Ștefănescu
critic de artă