default-logo

IMPOZITELE în maxime, cugetări, aforisme, citate, cuvinte înțelepte

Am inclus în acest articol maxime, cugetări, aforisme, citate, cuvinte înțelepte, cu valoare de axiome, legate, direct sau indirect, de „povara impozitelor”, deoarece acestea au fost formulate de unii dintre cei mai mari gânditori ai lumii ca „sinteze ale unor tradiţii şi experienţe de viaţă milenare”, care exprimă „adevăruri axiomatice”, adică „adevăruri incontestabile universal valabil și de la sine înțelese”, respectiv „adevăruri considerate evidente, fără a fi nevoie de dovezi”.

A

Acolo unde există o taxă pe profit, omul corect va plăti mai mult şi cel necinstit mai puţin”. (Platon)

AVEM IMPOZITE pe fiecare articol care ne intră în gură, ne acoperă spatele sau pe care punem picioarele; impozite pe ce e plăcut să vezi, pe ce e plăcut să auzi, pe ce e plăcut să simţi, să respiri sau să guşti; impozite pe căldură, pe locomoţiune, impozite pe tot ce e terestru şi subteran, pe tot ce e produs în ţară şi pe tot ce ne vine din străinătate; impozite pe materii prime şi pe orice valoare nouă creează omul; impozite pe sosurile care ne excită pofta de mâncare şi pe doctoriile care ne dau sănătate; pe hermina care împodobeşte roba magistratului şi pe funia care spânzură pe criminal; pe cuiele sicriului şi pe panglicile miresei. În pat sau la masă, când te scoli sau când te culci trebuie să plăteşti. Şcolarul biciuieşte sfârleaza lui taxată. Tânărul imberb conduce un cal taxat, cu un ham taxat, pe un drum taxat! Iar englezul muribund îşi toarnă doctoria pentru care a achitat un impozit de 7% într-o lingură pentru care a plătit cu acelaşi titlu 15% şi zace pe un cearceaf de indiană în preţul căruia este încorporată o taxă de 22%, ca să moară în braţele unui farmacist care a plătit 100 de lire licenţă, pentru a avea dreptul să îl omoare”. (Sydney Smith (1771-1845), scriitor englez şi preot, Edinburgh Review, 1820)

B

BANII NU AU MIROS”. În timpul domniei lui Nero s-au făcut mari cheltuieli şi visteria imperiului era goală. Împăratul roman Vespasian Titus Flavius (9-79 d.H), imediat după ajungerea la putere, a luat, printre altele, şi măsura de a se  construi la Roma latrine (closete) publice, pentru ca locuitorii să nu-şi mai facă nevoile direct în natură. Din cauză că Vespasian (1) preluase visteria imperiului goală de la Nero, considerându-se deci obligat să pună taxe şi să adune bani chiar „din orice”, şi (2) unele voci considerau inutile cheltuielile cu realizarea de latrine publice, împăratul a hotărât să stabilească, pentru prima oară în lume, o „taxă de acces la WC”, reuşind astfel un dublu scop: să sporească veniturile bugetare, şi să recupereze aceste cheltuieli. Dar vocile au murmurat, din nou, socotind inadmisibilă taxarea omeneştilor nevoi. Titus, fiul împăratului, s-a dus la tatăl său şi i-a spus că poporul râde şi cârcoteşte… Vespasian i-a pus o monedă sub nas, şi l-a întrebat: „Miroase?”. „Nu” a răspuns fiul. Atunci Vespasian a lansat o sintagmă rămasă celebră peste veacuri: „pecunia non olet”, adică, tradus în româneşte, „banii nu au miros”. Contestatarii au trebuit să tacă, iar, cu timpul, latrina publică s-a răspândit în toate țările civilizate, devenind un simbol de civilizaţie urbană, sub imperialul nume de „vespasiana”, cu sensul de „taxă pentru folosirea closetelor/toaletelor publice”. Este posibil ca şi poetul roman Juvenal, 60-140 e.n., să se fi inspirat din „vespasiana” atunci când în Satirae, 14, 204 a înscris maxima „E plăcut mirosul câştigului de oriunde ar veni”, adică, în latină, „Lucri bonus ex re qualibet”)

Burlacii ar trebui să plătească un impozit mai mare decât cei căsătoriţi; nu este corect ca unii bărbaţi să fie mai fericiţi ca alţii”. (Oscar Wilde)

C

„Care e diferenţa între un om care împăiază animale şi un perceptor de taxe ? … Cel care împăiază nu ia decât pielea …”. (Mark Twain)

Cel mai important mod în care Internetul va schimba lucrurile este că va fi mult mai dificil pentru guvern să colecteze taxele”. (Milton Friedman)

Cele mai nedorite lucruri sunt cele mai sigure; de exemplu, moartea şi impozitele”. (Legea lui Gumperson)

Complexitatea taxei este o taxă în sine”. (Max Baucus)

„Cred că o naţiune care încearcă să se taxeze întru prosperitate este ca un om care stă într-o găleată şi încearcă să se ridice singur de mâner”. (Winston Churchill)

  „Creşterea impozitelor este asemănătoare cu jumulitul unei gâşte: vrei să obţii numărul maxim de pene cu minimum de sâsâituri”. (Jean-Baptiste Colbert, 1619 – 1683), ministrul de finanţe francez între 1665 – 1683) sau „Arta taxării e ca atunci când jumuleşti o gâscă vie şi obţii cea mai mare grămadă de pene cu cele mai puţine ţipete.”

Cu cât un om urmează să fie taxat (impozitat) mai mult, cu atât acel om este preocupat să scape de această taxă”. (Prima zicală a lui Diogene), şi „Dacă un plătitor se poate sustrage, foarte probabil că o va face”. (A doua zicală a lui Diogene)

D

Declararea impozitului pe venit a făcut mai mulţi mincinoşi decât dracul. (William Rogers)

„După cum albina scoate mierea dar cruţă florile; tot astfel (regele) să ia banii de la supuşi (impozitele), fără (însă) a le face rău”. (Mahabharata, 5, 1110, Bohtlingk, Ind., Spr., 2317)

E

Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner”. (Winston Churchill)

Evitarea impozitelor este singura ambiţie intelectuală în urma căreia te mai simţi răsplătit”, sau „Evitarea impozitelor este singura preocupare intelectuala care încă mai aduce beneficii”. (J.M. Keynes)

F

Fiecare om, atâta timp cât nu încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în maniera personală care îi convine”. (Adam Smith, 1723 – 1790, Avuţia naţiunilor). Dreptul fiecărei persoane, fizice şi juridice, de a-şi reduce la minimum obligaţiile bugetare (impozite, taxe, contribuţii etc.), şi de a-şi maximiza profiturile, prin orice mijloace legale, inclusiv prin folosirea unor reglementări necorespunzătoare, a fost subliniat, pentru prima dată, de genialul Adam Smith (1723 – 1790) care, cu circa 230 de ani în urmă, în celebra sa carte „Avuţia naţiunilor” a scris precizat: „Fiecare om, atât timp cât nu încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în maniera personală care îi convine.”. Judecătorii englezi şi americani şi-au însuşit remarca lui Adam Smith, prezentată anterior, devenită o adevărată maximă, un adevăr axiomatic. În procesul Helvering vs. Gregory, ce a avut loc la Curtea Supremă a Statelor Unite, judecătorul concluziona în depoziţia finală: „Fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-şi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe; nici un cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe.”. Un alt judecător britanic a concluzionat astfel, într-un proces în care un om de afaceri s-a folosit de neajunsurile legislaţiei fiscale pentru a-şi maximiza profiturile, inclusiv prin neplata impozitelor: „Nici un individ din această ţară nu are nici cea mai mică obligaţie, morală sau de altă natură, de a-şi conduce afacerile de aşa manieră încât să verse cât mai mult din veniturile sale fiscului”.

Frământările istoriei lumii se reflectă în politica fiscală întrucât impozitele şi cheltuielile sunt două instrumente puternice aflate în mâna guvernului”. (Paul A. Samuelson, Economia)

 G

Guvernul are un braţ lung şi unul scurt: cel lung îi serveşte ca să ia (impozite) şi ajunge peste tot; braţul scurt îi serveşte ca să dea, dar nu ajunge decât la cei apropiaţi”. (Ignazio Silone 1900 – 1978, Pâinea şi vinul, 1937, Italia)

Guvernul seamănă funcţionari, iar contribuabilii culeg impozite”. (George Clemenceanu).

I.

Impozitele înseamnă ceea ce plătim pentru o societate civilizată”. (Justice Oliver Wendell Holmes)

Impozitele, până la urmă, sunt cotizaţiile pe care le plătim pentru privilegiul de a fi membrii unei societăţi organizate”. (Franclin D. Roosevelt)

Impozitul pe venit a făcut mai mule minciuni decât dracul”.(William Rogers)

Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii (pe calea impozitelor) unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d’Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Inflaţia este acea forma de impozitare care poate fi impusa fără legiferare”. (Milton Friedman)

Î

În această lume, nimic nu este sigur în afară de moarte şi impozite”. (Benjamin Franklin)

 „Întâi te vor împovăra cu zeci de impozite, taxe, contribuţii şi alte dări fiscale. Pe urmă, îţi vor calcula majorări de întârziere. După aceea, îţi vor aplica amenzi, îţi vor calcula penalităţi şi îţi vor mai stabili şi alte sancţiuni. Apoi, după cum vor ei, îţi vor întocmi şi sesizări penale. Mai târziu, te vor supune executării silite, ca ultimă măsură întreprinsă pentru a te lichida. Dacă scapi (?!) din toate aceste „lanţuri (şi laţuri) ale fiscalităţii”, înseamnă că eşti ori un contribuabil de mare succes, ori un super-evazionist”. (N. Grigorie Lăcriţa)

L

Lucrul care trebuie ţinut minte este că ce dă guvernul este mai întâi luat (pe calea impozitelor)”. (John S. Coleman)

 Lucrul cel mai greu de înţeles pe lumea asta sunt impozitele”. (Albert Einstein)

M

Marile neajunsuri ale societăţii economice în care trăim constau în eşecul acesteia în a asigura ocuparea completă a forţei de muncă şi în impozitarea inechitabilă a averilor şi a veniturilor”. (John Maynard Keynes)

N

Nu este cu nimic mai imoral în a jefui direct cetăţenii, decât să strecori o taxă indirectă în preţurile bunurilor fără de care nu pot să trăiască„. (Albert Camus)

Nu–i plătiţi pe cei care nu muncesc şi nu–i taxaţi pe alţii pentru că muncesc”. (Arthur Laffer)

Nu vă bucuraţi de reducerea impozitelor. E ca şi cum cineva v-ar jefui şi pe urmă v-ar da bani de taxi până acasă”. (Arnold Gasgow)

„[…]nu există popor în lume care să fie mai apăsat de despotism şi copleşit de dări ca ţăranul din Moldova şi Muntenia”. (William Wilkinson, consulul Angliei din Principatele Române, raporta acest lucru la Londra, în 1821 în lucrarea „Tableau de Moldavie et de la Valachie”, adică „Istoricul, geografia și politicile Moldovei și Valahiei”.

O

Oamenii încearcă să trăiască pe măsura veniturilor pentru a-şi putea permite să plătească taxe către un guvern care nu poate să trăiască pe măsura veniturilor”. (Robert Half)

O amendă este o taxă pentru o greşeală. O taxă este o amendă pentru un lucru corect”. (Autor anonim)

 Oamenilor le e foame: Este aşa pentru că autorităţile mănâncă prea mult prin taxe”. (Lao Tzu, contemporan cu Confucius, sec VI î.Hr.)

 Orice taxezi, iei mai puţin din el.” (Alan Greenspan)

P

Păcat şi miracol în plata impozitelor. Părintele confesional, către enoriaşul aflat la spovedanie: fiule este un mare păcat să nu-ţi plăteşti impozitele. Enoriaşul: părinte, dar şi să le plăteşti în ziua de azi este un mare miracol.”

„Politicienii zic «nu ne permitem să reducem taxele». Poate că noi ar trebui să «nu ne permitem politicieni»”. (Steve Forbes)

S

Singura diferenţă între moarte şi taxe este că moartea nu devine mai rea de fiecare dată când Parlamentul / Guvernul se întâlneşte”. (Will Rogers)

Spiritul unui popor, nivelul cultural, structura socială, faptele politice, toate acestea şi încă multe altele se pot regăsi în istoria sa fiscală… Cel care ştie să asculte acest mesaj va înţelege mult mai bine frământările istoriei omenirii”. (Joseph Schumpeter)

  „… statul poate reduce inegalităţile dintre venituri aplicând cote superioare de impozit pe veniturile mari şi acordând ajutor bănesc persoanelor cu venituri mici”. (Paul A. Samuelson, Economia, pg 181)

Stabilizarea economiei presupune menţinerea acesteia pe o direcţie care să nu se abată prea mult în sus sau în jos de la traiectoria corespunzătoare unui nivel de ocupare constant ridicat. Prima situaţie ar duce la inflaţie, iar a doua la recesiune. Aplicarea unei politici fiscale şi monetare flexibile şi vigilente ne va ajuta să ţinem îngustă calea de mijloc”. (John F. Kennedy).

T

Taxele ar trebui impuse in concordanta cu capacitatea de a le plăti”. (Franklin D. Roosevelt)

Taxele cresc fără ploaie”. (Proverb evreiesc)

Taxă bună nu există”. (Winston Churchill)

 Taxele sunt plătite cu sudoarea fiecărui om care munceşte”. (Franklin D. Roosevelt)

 Taxele sunt principala preocupare a unui cuceritor”. Potinus: „Este posibil ca Cezar, cuceritorul lumii, să aibă timp pentru a se ocupa personal de o chestiune atât de puţin importantă precum taxele noastre? Cezar: „Prietene, taxele sunt principala preocupare a unui cuceritor”. (George Bernard Shaw, în „Cezar şi Cleopatra)

Toate taxele descurajează ceva. Atunci, de ce să nu descurajam lucrurile rele, precum poluarea, decât să descurajam lucrurile bune, precum munca sau investiţiile”. (Lawrence Summers)

U

Un impozit este mai bine primit dacă este cerută părerea celor care trebuie să-l plătească.”. (Regele Simon Montfort, 1208-1265, care a convocat primul Parlament din lume, în cadrul căruia a enunţat această frază, devenită o maximă, un adevăr axiomatic.)

V

Viziunea guvernului despre economie poate fi sintetizată în câteva fraze scurte: Dacă se mişcă, taxează-l. Dacă încă se mişcă, reglementează-l. Dacă s-a oprit (a murit), subvenţionează-l”. (Ronald Reagan).

conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*