„Greșit,eronat, inacceptabil”, în acești termeni categorici, pe deplin întemeiați, a calificat președintele Klaus Iohannis declarațiile pe care premierul ungar Viktor Orban le-a făcut la Școala de vară de la Tușnad. Declarații care, după cum se știe, au stârnit un val de proteste atât în România, cât și peste hotare. Ce-i drept, reacția prezidențială vine la aproape o săptămână de când șeful executivului de la Budapesta a făcut declarațiile respective, dar, vorba românului, mai bine mai târziu decât niciodată!…
Numai că, luând act de aceste absolut meritate puneri la punct, care îl vizează pe Viktor Orban, nu pot să nu remarc și faptul că nu în aceeași manieră s-a reacționat și în cazul declarațiilor pe care pastorul Laszlo Tokes le-a făcut în același cadru. Declarații prin care se cere premierului Ungariei să susțină aspirațiile la autonomie ale așa-numitului Ținut Secuiesc, dându-i-se și asigurarea că participarea UDMR la guvernare va fi folosită pentru promovarea unui asemenea demers.
Ori, deși gravitatea unor asemenea declarații este evidentă, până acum nu s-a înregistrat decât o singură reacție din partea clasei politice, aceea pe care senatorul Titus Corlățean a făcut-o în emisiunea Mihaelei Bârzilă, difuzată pe canalul Antena 3. Pe bună dreptate, ne putem pune o întrebare privind cauzele unei asemenea lipse de reacție? Să fie vorba despre faptul că foarte grave, mai mult decât greșite și, deci, de neacceptat pot fi considerate numai declarațiile pe care le face premierul unui stat membru al Uniunii Europene, pe când cele de aceeași factură, prin care se scot de la lada de gunoi a istoriei funeste ideologii rasiste și revizioniste, pot fi trecute cu vederea, atâta vreme cât acestea vin de la un personaj care nu este pentru prima oară când face așa ceva? Adică de la pastorul Laszlo Tokes.
Tot ce se poate, numai că pastorul Laszlo Tokes nu este doar cetățean al Ungariei. Nu, el este ȘI cetățean român, iar faptul că are dublă cetățenie nu îl absolvă de răspunderea civică și morală ce îi revine pentru declarații și acțiuni care subminează, în mod fățiș, calitatea de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, înscrisă în primul articol al Constituției României. Legea fundamentală a Țării, care consfințește realitatea românească statornicită prin victoria Revoluției din decembrie 1989. Scriu aceste rânduri și nu pot să nu îmi aduc aminte că pastorul Laszlo Tokes este considerat a fi un personaj-simbol al Revoluției din decembrie 1989, numele său fiind asociat cu declanșarea revoltei populare de la Timișoara. Revoltă care, apoi, s-a extins în toată țara. Pornind de aici, mă întreb și întreb la rândul meu, dacă pentru asta, adică pentru subminarea caracterului de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al statului român s-a murit în acel eroic și însângerat Decembrie 1989? Categoric NU! După care, mergând pe firul logic al gândurilor, ajung la întrebarea: cum pot califica revoluționarii și organizațiile lor declarațiile și comportamentul lui Laszlo Tokes? Sunt ele compatibile cu statutul de personaj-simbol al Revoluției care i s-a atribuit și de care nu am știință ca el să se fi derobat? Și atunci, de unde această tăcere și ce anume poate să explice pasivitatea cu care asociațiile de revoluționari și Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor, structură aflată în subordinea guvernului României, tratează declarațiile și acțiunile pastorului Laszlo Tokes?
Întrebare cu atât mai îndreptățită dacă ne gândim că, în ultima perioadă, s-au demarat demersuri în justiție pentru ca lui Ion Iliescu, Alexandru Mironov, Cornel Dinu și Alexandru Arșinel să li se retragă calitatea de revoluționar. Demersuri care au pus pe gânduri opinia publică, deoarece ele vizează oameni pe care cu toții i-am văzut pe baricadele lui Decembrie 1989 și cărora nu cred că li se poate retrage calitatea de revoluționar doar pentru că au fost membrii ai partidului unic și au avut funcții în ierarhia partidului-stat. Dimpotrivă, ceea ce trebuie recunoscut și apreciat este faptul că, deși erau membri ai PCR, aceștia au avut curajul și determinarea să își declare, public, dezacordul cu aberantele privațiuni economice (și nu numai economice!) impuse de regimul partidului unic și să iasă în stradă pentru a-și exprima protestul.
Iar dacă am ajuns la acest subiect, cred că putem să menționăm și faptul că mai mulți istorici care au studiat evenimentele din decembrie 1989 au ridicat anumite semne de întrebare în legătură cu motivele reale pentru care, la sfârșitul anului respectiv, pastorul Laszlo Tokes trebuia să se mute într-o altă localitate. Motive despre care, firește, oamenii de bună credință, veniți spontan în apărarea sa, nu aveau cunoștință. Aceștia fiind și ei, ca și cei din toată țara, ajunși la limita răbdărilor și dorind o schimbare radicală a stării de fapt. Ceea ce a făcut din Laszlo Tokes un personaj-simbol al lui decembrie 1989.
Din păcate, ceea ce a făcut și face el după treizeci și mai bine de ani obligă orice om de bună credință din țara aceasta, indiferent de naționalitate sau de religie, să constate că există și o altă față a personajului. Dacă aceasta este adevărata față a pastorului Laszlo Tokes, rămâne de văzut. Un singur lucru este mai presus de orice: calitatea de opozant al regimului trecut și de personaj-simbol al Revoluției române nu îi pot oferi pastorului Laszlo Tokes masca pentru acțiunile sale declarat anti-naționale și anti-statale.
Șerban Cionoff