default-logo

ARTĂ PLASTICĂ. Decorul abisului agăţat de raza lunii

Pe parcursul a trei decenii de independenţă arta formelor vizuale de la noi a suferit schimbări în pasul timpului. Apropo, grație plasticianului Tudor Zbârnea, director al Muzeului Naţional de Artă, operele sugestive și-au găsit „Hramul Valorilor Estetice”. Aici pictura, sculptura, grafica, arhitectura demonstrează permanent expresii conceptuale noi demne de a rămâne mărturii ale vremurilor memorabile. Despre arta plastică ca manieră ori conformaţie a epocii contemporane pe făgaşul evoluţiei conceptului de pictură ontologică, am aflat mai multe aspecte cu teme de discuţie de la Iana Albu, directoarea galeriei InArteVita din capitală şi masterandă a Institutului de Artă Sotheby’s din Regatul Britanic. Pe 22 octombrie, la Muzeul Naţional de Artă, curatorul Iana Albu a inaugurat expoziția „Pictura Ontologică 3.0” cu lucrări ale lui Victor Cuzmenco, artist plastic de talie universală.
Dominat de efluviul pur romantic, comprimând noţiuni elocvente mitice şi filosofice pe un fundal surrealist difuz, pictorul Victor Cuzmenco, sugerează în peisajele sale treptele urcuşului propriului spirit pătruns de un abstracţionism cu imagini încifrate. Pânzele maestrului rezumă vedenii enigmatice, stări ambigue din trecutul, prezentul şi perspectiva dramatică a timpului, a existenţei marţiale umane, în eterna spontaneitate a crugurilor vieţii. Pătrunzând în structura realităţii obiective, într-un fel, în logica ontologică polivalentă, Victor Cuzmenco celebrează teoria conceptuală ca principiu cosmic, pe un ton uşor confesiv, resuscitând ca şi cum aspectele esenţiale ale universului văzut şi nevăzut…
La vernisajul expoziţiei de lucrări excentrice ale lui Victor Cuzmenco s-a relevat îndeosebi evoluţia picturii ontologice în arta contemporană. Protagonistul evenimentului încearcă şi reuşeşte să transpună în fapt caracterul multiplu al sarcinilor de creaţie (din engleză – Multitasking), grație activității în comun cu Iana Albu ca promotor al artei la nivel universal… Joia trecută, pe 18 noiembrie, în incinta sălii fastuoase a muzeului (amenajată atât de splendid mulțumită diriguitorului Tudor Zbârnea) plasticieni consacraţi şi specialişti versaţi în materie de arte, jurnalişti şi plăsmuitori amatori de valori expresioniste au pus în discuţie la Masa Rotundă tradiţională tema stilisticii şi tehnicilor pitoreşti conceptuale ale artistului. Curatorul Iana Albu, organizatoare şi moderatoare a mesei, a lansat o discuţie de anvergură despre fondul de lucrări ale plasticianului Cuzmenco pe distanţa celor trei decenii de activitate în formatul 3.0 – câte o treaptă 1.0 pentru fiecare deceniu.
– Lucrările mele au devenit cunoscute pe multe meridiane ale lumii în cadrul a peste două sute cincizeci de expoziţii naţionale şi internaţionale – în Republica Moldova, Federația Rusă, Germania, iar în ultima vreme am apărut la zeci de expoziţii online şi offline din Europa, SUA, Canada, Rusia, România, inclusiv la târgul de arte de la Veneţia, la Vancouver şi la Bienala Artelor de la Londra din anul curent, remarca la Masa Rotundă Victor Cuzmenco. Peisajele mele întregesc florilegiile private ale multor colecţionari din spaţiul CSI, precum şi din alte ţări ale lumii. Vă mărturisesc sincer, că aceste miracole din viaţa mea s-au produs exclusiv cu concursul fără echivoc al doamnei Iana Albu, patroana galeriei InArteVita, care m-a promovat pe toate căile posibile şi imposibile.
Adâncit în detalii ontologice abstracte, Victor Cuzmenco încearcă să ne prezinte lumea mai altfel, în procedee racursi, răzbind, în fine, abisurile întunecate ale entităţii noastre metafizice. Picturile artistului relevă plenitudinea epistemică a alter egoului său dedublat (în pânzele simbolice cu luna, cu cocoşul ş.a.) care, dacă vreţi, amintesc şi de păcatul originar al specimenului uman. În orice concepţie a să pictorul descinde cu prisosinţă în miraju-i mirific prin deschiderea şi extazul naturii înconjurătoare. Nu în zadar materialele sale de lucru sunt firicelele de nisip, rădăcinile vegetale răsucite în cernoziom sau argilă, până şi vântul nevăzut rămâne încremenit în simbolurile de plante, de nori etc. Iar această dualitate a timpului cosmic cu elemente telurice, întreţesută de anamorfozele născătoare de minuni, purcede la apariţia de talente, de opere de artă, literare… Artistul soarbe cu nesaţ din seva inspiraţiei acumulată în prezenţele simple pământeşti.
Metaforele ontologice ale expresiilor plastice în lucrările artistului devin o comuniune a omului cu macrocosmosul, iar Victor Cuzmenco, datorită percepţiei proeminente şi harului de excepţie, contribuie la fertilizarea dimensiunilor naturii, comprimându-le, ca să vedeţi, în oul mitopeic – acest crez al începutului de viaţă. Efectul atracţiei magnetice a decorurilor pictate în cuburi, pătrate, linii ascendente trădează gravitaţia privirilor inopinate şi cugetele meditative ale vizitatorilor.
Victor Cuzmenco, promotor al artei progresiste europene, în atingerea scopului previzibil se supune valenţelor invazive coexistente, păşind pe două formate diverse, dar fără a devia din făgaşul său strict sui generis. Această insinuare, descoperită la timpul său de Nietzsche, presupune aceeaşi coeziune, „… la fel cum generaţia depinde de dualitatea sexelor în lupta lor continuă şi în conciliere periodică”.
Extazul conciliant al protagonistului conduc armonios la valorificarea voluptăţilor naturii. Pictorul Cuzmenco sesizează marea frecvenţă a expresiilor sintetice în descoperirile lumii, punându-şi astfel în lumină trăirile interioare dictate de forme expresioniste. Pătratele, cuburile înşiruite pe pânză sau carton întruchipează galerii întregi de figuri umane, aştri cereşti, elemente ale firii autohtone, toate suspendate parcă într-un abis agăţat de raza lunii. Elementele-corpuri pe tablourile artistului vădesc o profundă percepţie a unei cromatici filosofice aparte, compilată, s-ar părea, din fragmente ale Genezei.
Pe itinerariul creaţiei sale Victor Cuzmenco a fost mereu tentat de parabolele alegorice, tăinuite în operele marilor artişti ai lumii.
– Când iau penelul în mână, mi se perindă în faţă peisajul fenomenal în „plein air” al pictorului secolului XIX Arhip Kuindji „Noapte cu lună pe Nipru”, ni se destăinuie artistul. E o capodoperă a impresionismului clasic, care m-a copleşit până în măduva trupului. Acea întunecime, penetrată de lumina lunii de noapte în nuanţe şi tonuri cu umbre abia vizibile, scot în relief luciul apei râului cu… unica ferestruică licărindă a cocioabei de pe mal, străpungând bezna vâscoasă. Descoperirea mistică confirmă teza că până şi în cel mai teribil hău al universului există viaţă… E un peisaj care îmi încoronează simţirile în aură de legendă şi mit…
Abstractizarea credinţei în tot ce aşterne pe pânză maestrul Cuzmenco este indisolubil îngemănată de pământ, de afecţiunea pentru ideal, de încrederea în forţele proprii. Automanerizarea autorului, exercitată de un ascetism al vedeniei percepută doar de el, complinește rezultatul spectrelor din conversiunile de înfăţişări şi sentimente. Despre atributele şi motivele de inspiraţie ale artistului plastic au vorbit cu lux de amănunte la Masa Rotundă arhitectă Lilia Dragneva, doctor conferenţiar; profesoara Valentina Bobkova, critic de artă; profesorul matematician Constantin Gaindric, membru-corespondent al AŞ a R. Moldova; plasticianul Mihai Ţăruş; directorul Muzeului Naţional de Arta Tudor Zbârnea, maestru în arte plastice; renumitul artist plastic Veaceslav Fisticanu… Printre alte calităţi ale corifeului artelor s-a menţionat că Victor Cuzmenco serveşte cu obedienţă ispitei de redare a sentimentului raţional prin maniera sa sugestivă, încărcată de decoruri materiale specifice genului ontologic abstract. Picturile sale te antrenează să meditezi asupra canoanelor propriei virtuţi infuze – parcă îţi revigorează în subconştiinţă emoţiile trăite de Juan Gris, Paul Cézanne, Pablo Picasso…
Referitor la personalitatea maestrului Cuzmenco foarte pregnant s-a pronunţat în cadrul dezbaterilor la masa de discuţii una din cele mai strălucite discipole ale artistului, plasticiana-arhitect Irina Greciuhina:
– Studiind la şcoala de creaţie a magistrului Cuzmenco, am învăţat libertatea de a gândi şi a simţi spaţiul din jocul pictural al luminilor şi umbrelor în cele mai rafinate tonuri şi nuanţe, dar şi trăsăturile acestui popor, capabil de opere autentice. Domnul profesor e nu numai un plastician original inegalabil, ci şi un om de o fineţe uimitoare de la care ai ce învăţa…
Dacă peisajele alegorice ale lui Victor Cuzmenco redau dimensiunile sale spirituale, pe care artistul ni le deschide cu bun simţ, imaginile evocative sunt expresia unui amestec de elemente eterogene şi sentimente fascinante, răzbite până la refuz de realităţile socioumane transfigurate în universul unui om înnobilat de o vădită virtuozitate artistică…

Andrei MOROŞANU

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.