În memoria scriitorului, filosofului, jurnalistului şi promotorului cultural ARTUR SILVESTRI la 67 de ani de la naștere-19 martie 1953

Ziua a şaptea după  Artur

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul  din câmpie ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

                                     

   Lumina din Acrostih

                  Aurul zilei îi acoperă fruntea înstelată de gânduri

                  Răvăşită de durerea altora în pagini peste veşnicie,

                  Tăcute cariatide aşezate în fraze şi rânduri

                  Unite sub flamura ideilor în Olimp

                  Rugă sunt şi poartă pe umeri veşnicul timp.

 

                  Stele s-au aprins în firidele lor

                  Iluminând verbele pe dinăuntru ce le porţi cu tine.

                  Lucrurile se reîntorc la veşnicul călător,

                  Venind cu destinul  scris în  Sine

                  Eveniment socratic de memoria ta consemnat

                  Să rămână prin noi mai departe.

                  Tăcut şi înţelept te-ai înălţat precum un sfânt

                  Rămânând ,acolo Sus,în Marea Carte

                  Iubire pentru neam şi Lumină în Cuvânt.

                 

 

  Înainte de sfârşitul frazei

                  Brazda ţării în care clocote sângele străbunilor

                  Ţi-a deschis Calea

                  Spre Lumina întoarceri în Sine.

 

                  Precum pasărea din interiorul

                  Oului de aer

                  Înălţimea îţi devorează tăcerea…

 

                  Doar cuvintele tale încărcate de gânduri

                  Ne umezeşte tâmpla

                  Iar  din dosul ochilor tăi

                  Îţi este teamă că vei trece prin ei

                  Pentru îmbrăţişarea finală.

 

                  Frazele tale au inundat

                  Fiecare celulă a creierului nostru contemporan

                  Pregătind potirul alchimic

                  Pentru noua ta naştere…

 

                  În noi

                  Cu dăruire ai îngenunchiat

                  Printre geometrii de fraze

                  Să ne încurci visele cu viaţa,

                  Fiindcă nu mai ştim dacă s-a întâmplat

                  s-au moartea s-a strecurat în somn

                  şi  nici acum n-ai aflat că ai trecut pe malul celălalt

                  în Lumină.

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.